Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 1003/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. E. D.
Grefier -D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. D. C. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI - SBDNE, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 23.09.2014, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2014 petentul B. D. C. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI – SBDNE a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/26.12.2013 ca fiind nelegal și abuziv întocmit și în secundar reindividualizarea sancțiunii aplicate prin actul supus analizei.
În motivarea cererii sale petentul a arătat în esență următoarele:
La data de 26.11.2013 orele 16.35 se deplasa cu autoturismul marca Skoda_ dinspre Iași către Lețcani iar pe DE583, localitatea Valea L., a intrat în sensul giratoriu din dreptul complexului comercial Era pe banda 2 de circulație – de lângă trotuar- păstrând aceeași bandă de circulație și în sensul giratoriu.
La . paralel cu petentul se deplasa un autoturism taxi pe banda 1 de lângă rondul sensului giratoriu iar în spatele acestuia se deplasa la distanță de circa 4-5 metri autospeciala poliției rutiere.
După ce a ieșit din sensul giratoriu și a străbătut o distanță considerabilă a fost oprit de autospeciala poliției in refugiul de lângă Antibiotice Iași unde agentul constatator fără a-l informa pe petent asupra motivului opririi a trecut la întocmirea actului de sancționare pentru fapta de natură contravențională prevăzută de dispozițiile art.100 alineat 1 litera e) din Codul rutier.
Petentul a arătat că apreciază că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției imputate, s-a deplasat regulamentar în trafic, nu avea obligația de a acorda prioritate deoarece circula pe o altă bandă decât cea pe care se deplasa autoturismul poliției rutiere.
Petentul a invocat în favoarea sa prezumția de nevinovăție și a solicitat audierea martorului asistent Ț. D. G., precizând totodată că în autoturism se aflau soția sa B. L. alături de cei doi copii minori.
În drept s-au invocat prevederile OG nr.2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013.
Plângerea a fost comunicată intimatului care în termen legal a depus întâmpinare arătând următoarele:
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei contravențională prevăzută de dispozițiile ar.100 alin 3 litera c) din OUG nr.195/2002, constând în aceea că la data de 26.12.2013 a condus autoturismul marca Skoda nr_ pe DE 583 din direcția Iași către Lețcani iar în sensul giratoriu ERA nu a acordat prioritate de trecere autospecialei poliției care avea acest drept. S-a menționat că susținerile reclamantului din plângerea contravențională formulată nu sunt întemeiate .
În drept s-au invocat prevederile s-au invocat prevederile art.148, 204, 315 Cod procedură civilă, O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr.195/2002, H.G. nr.1391/2006.
În dovedire s-a solicitat proba cu s-a solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorului semnatar al procesului verbal .
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Anexat s-a depus raportul agentului constatator (f.26 dosar).
Petentul a depus răspuns la întâmpinarea intimatului arătând în esență următoarele:
Întâmpinarea formulată nu conține niciun răspuns pertinent față de susținerile făcute prin plângerea contravențională.
Întâmpinare este întâmpinare formală, lipsită de răspunsuri pertinente față de susținerile din plângere, aspect care face să subziste susținerile petentului din plângerea formulată, prin ea nu se răspunde la nicio afirmație a petentului .
Legat de opoziția intimatului la audierea persoanelor care intră sub incidența dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă petentul a arătat că materia contravențiilor poate fi calificată ca aparținând materiei penale din perspectiva criteriilor statuate de CEDO .
Prin ipoteză dacă la locul săvârșirii faptei se află numai o persoană din categoria celor interzise de art.315 Cod procedură civilă atunci contravenientul nu va putea niciodată răsturna prezumția de valabilitate a actului de sancționare, fiind deschisă calea abuzului administrativ.
Așa cum petentul a menționat în autoturismul acestuia se afla doar soția și cei doi copii minori iar prin opoziția intimatei la audierea soției sale i se încalcă dreptul la apărare.
În drept s-au invocat prevederile 201(2) Cod procedură civilă .
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat probe cu înscrisuri și proba testimonială atâ cu audierea martorului asistent Ț. D. G. cât și cu martora B. L., propusă de petent.
Analizând actele și lucrările cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/26.12.2013 petentul din cauza de față a fost sancționat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere timp de 30 zile fiind reținută în sarcina acestuia săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de dispozițiile art.100 alineat 3 litera c) din O.U.G. nr.195/2002 constând în aceea că la data de 26.12.2013 a conduc autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare_ pe DE 583 din direcția Iași către Lețcani iar în sensul giratoriu din drept complexului comercial ERA nu a acordat prioritate de trecere autospecialei poliției care avea acest drept.
Procesul verbal a fost întocmit în prezența petentului care însă a refuzat semnarea actului de sancționare. Procesul verbal a fost semnat de martorul Ț. D. G. care audiat în instanță a confirmat faptul că a fost oprit în trafic fiind solicitat să semneze actul de sancționare pentru o persoană care a refuzat să semneze dar nu cunoaște nimic despre fapta pentru care petentul a fost sancționat (f. 46 dosar).
În drept, potrivit dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001 procesul verbal contestat în termen legal este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței .
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității instanța reține că acesta răspunde exigențelor de formă prevăzute de dispozițiile art.15-19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat de un agent constatator competent, conținând mențiunile obligatorii necesare individualizării persoanei trase la răspundere contravențională și a faptei reținute în sarcina sa, indicarea actului normativ, prezentarea separată a încadrării juridice, sancțiunile aplicate pentru fiecare faptă reținută în cuprinsul acestuia. Văzând și disp. art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța reține faptul că în privința procesului verbal dedus judecății, nu este incidentă niciuna din cauzele de nulitate ce ar putea fi constatată din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei actului instanța reține că în măsura în care cuprinde constatările nemijlocite ale agentului constatator procesul verbal de contravenție, întocmit cu respectarea exigențelor de formă cerute de lege, se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate. Prezumția legală conferă actului de sancționare forță probantă prin el însuși.
Prezumția de adevăr a procesului verbal întocmit cu respectarea cerințelor de formă impuse de lege, de către un agent al statului investit prin lege cu dreptul de a constata și sancționa contravenții, nu este o prezumție care să contravină dreptului persoanei la un proces echitabil. Astfel cum s-a reținut în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului toate sistemele de drept operează cu prezumții bazate pe fapte sau pe legi, aspect care în sine nu contravine drepturilor fundamentale recunoscute de convenție câtă vreme nu este negat dreptul petentului de a infirma această prezumție prin probe administrate în cadrul unui proces echitabil.
Prin Decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat principiile deja stabilite în jurisprudența sa constantă în materie contravențională (A. c. României, Salabiaku c. Franței ) subliniind echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, recunoscută de dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea un caracter neașteptat pentru petent, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între cele două prezumții aflate în concurs să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (pgf. 30-31 ale deciziei amintite).
În cauză actul de sancționare contestat de petent a fost întocmit în baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator aflat în autospeciala poliției rutiere .
Petentul a susținut în combaterea actului de sancționare faptul că nu a încălcat regulile de circulație privitoare la prioritate deoarece nu se afla într-o relație de prioritate cu autospeciala poliției rutiere.
Petentul a învederat că circula regulamentar banda dinspre trotuar și a menținut această bandă si cu ocazia pătrunderii în sensul giratoriu iar autospeciala poliției circula pe cealaltă bandă dinspre centrul sensului giratoriu.
În dovedire s-a solicitat proba testimonială cu martorul B. L., soția acestuia, aflată în autoturism alături de copiii minori.
Audiată în cauză martora a susținut că nu a observat ca în sensul giratoriu să fie autospeciala poliției astfel încât să fie cazul a i se acorda prioritate (f.39 dosar). Martora a observat însă acel autoturism taxi care a pătruns în sensul giratoriu, amintit și de petent în plângerea sa; spre deosebire de petent, care a susținut că circulau paralel, martora a apreciat că autoturismul taxi a pătruns în intersecție cu un oarecare avans față de petent.
Instanța reține că depoziția martorei nu este de natură să pună la îndoială prezumția de veridicitate a actului de sancționare, în contextul în care petentul însuși în plângerea adresată instanței a admis faptul că „am intrat in sensul giratoriu …pe banda 2 de circulație (de lângă trotuar)…la intrare, in paralel cu mine se deplasa pe banda (de lângă rond) …un autoturism marca Dacia inscripționat taxi…..pe aceeași bandă de lângă rond, în spatele taxiului la distanță de 4-5 metri se deplasa autospeciala Poliției marca Dacia” (f. 6 dosar).
Or, instanța reține, luând în calcul si planșa foto depusă la dosar de petent (f.40), că dacă autospeciala poliției se afla la 4 metri în spatele taxiului care a pătruns la rândul său în sensul giratoriu, fie în paralel cu petentul, fie cu un oarecare avans, conform spuselor martorei, atunci rezultă cu evidență că autospeciala circula deja în sensul giratoriu iar petentul urma să pătrundă la rândul său în rond, era obligat să îi acorde prioritate de trecere.
Raportul de prioritate dintre autoturismul condus la petent și autospeciala poliției rutiere rezultă din următoarele dispoziții legale:
- art.57 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002 „In intersectiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circula in interiorul acestora au prioritate fata de cele care urmeaza sa patrunda in intersectie.”
- art.135 lit.d) din H.G. nr.1391/2006 „Conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: (….) cand urmeaza sa patrunda . circulatie in sens giratoriu fata de cel care circula in interiorul acesteia”.
După cum rezultă din textele de lege anterior redate, prioritatea de trecere se impune a fi acordată fără distincție după cum autoturismul care urmează să pătrundă în sensul giratoriu circulă pe banda întâi sau doi a sensului de mers iar cel deja aflat în sensul giratoriu se află pe aceeași bandă sau nu.
Așadar raportul de prioritate, dintre autoturismul petentului care urma să pătrundă în sensul giratoriu si cel care circula deja în sensul giratoriu, exista iar petentul era ținut să îl respecte.
Pentru motivele expuse, instanța reține că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de dispozițiile art. 100 alineat 3 litera c) din OUG nr 195/2002 text potrivit căruia „Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: c) neacordarea prioritatii de trecere vehiculelor care au acest drept”.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că petentul a solicitat în subsidiar reexaminare sancțiunii și aplicarea unui avertisment având în vedere gradul de pericol social redus al faptei.
Prin procesul verbal contestat petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce timp de 30 zile.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și conform disp. art.21 alin.3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.De asemenea conform art.7, alin.3 din OG nr.2/2001 avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Scopul sancțiunilor contravenționale se dorește a fi unul cu precădere preventiv iar coerciția de ordin pecuniar se impune atunci când nu există garanții suficiente cu privire la faptul că prin aplicarea unui avertisment poate fi realizată prevenția generală și specială.
În efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu circumstanțele de comitere iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.
În concret, în cauză, instanța are în vedere faptul că circumstanțele de comitere așa cum au rezultat din proba cu înscrisuri administrată și persoana contravenientului nu relevă un grad de pericol social al faptei atât de ridicat încât să facă necesară aplicarea sancțiunii pecuniare.
Petentul a fost în mod evident într-o eroare de interpretare a regulilor priorității ceea ce relevă o culpă ușoară și conduce instanța la convingerea că scopul preventiv al sancțiunii poate fi atins numai ca efect al sancțiunii complementare fără a fi necesară aplicarea sancțiunii pecuniare.
Pentru totalitatea motivelor expuse instanța va admite în parte plângerea petentului și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal atacat cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor procesului verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. D. C. domiciliat în mun. Iași . nr.41 jud Iași în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în Mun. Iași, ..6, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională .>CP nr._/26.12.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal atacat cu sancțiunea avertismentului.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal atacat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 23.09.2014 .
Președinte, Grefier,
D. C. E. V. D.
red/teh/ced
19.12.2014,4ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8214/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 925/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
