Pretenţii. Sentința nr. 925/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 925/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 33574/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. T. S.
Grefier I. A. V.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 925
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâtul M. A. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța reține că Judecătoria Iași este competentă material, teritorial și general în soluționarea cauzei conform dispozițiilor art. 94 al.1 lit. j și art. 107 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța în temeiul art. 258 din Noul Cod de procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar. Ia act de faptul că pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat administrare de probe.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă și întrucât probele încuviințate au fost administrate, instanța constată cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.10.2013, sub nr._, reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat obligarea pârâtei M. A. R. la plata sumei de 225 lei cu titlu de preț și 20,50 lei cu titlu de penalități.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii salubritate nr._/12.04.2012 și, întrucât aceasta nu a achitat facturile, s-a acumulat un debit în valoare de 225 lei pentru perioada mai 2012 – ianuarie 2013. A susținut reclamanta că în temeiul art. 8.4 din contract s-au calculat penalități în sumă de 20,50 lei pentru neachitarea facturilor emise în perioada mai 2012 – ianuarie 2013, coeficientul de penalizare fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere. Reclamanta a precizat că a încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, însă pârâta a refuzat să se prezinte în fața mediatorului.
În drept au fost invocate prevederile art.1.516 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 12.04.2012 a fost încheiat între părți contractul nr._, prin care reclamanta s-a obligat să presteze pârâtei servicii de colectare, transportare și depozitare a deșeurilor municipale, cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita contravaloarea serviciilor.
Din facturile depuse la dosarul cauzei pentru perioada mai 2012 – ianuarie 2013, instanța reține că pârâta a acumulat un debit în cuantum de 225 lei, la care reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 20,50 lei.
În drept, conform art.1270 Noul cod civil (dispoziții aplicabile în cauză raportat la data încheierii contractului de prestări servicii, conform art.6 alin.2 Noul Cod civil), contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, ceea ce înseamnă că pârâta, în calitate de beneficiar al serviciilor prestate este datoare să le achite.
În ceea ce privește aplicarea disp.art.249 N.C.proc.civ. în materie contractuală, instanța face precizarea că sarcina probei presupune ca societatea creditoare să facă dovada existenței creanței iar debitorului îi revine sarcina dovedirii executării obligației corelative. Având în vedere aceste precizări, precum și probatoriul administrat în cauză, instanța reține că societatea creditoare a făcut dovada existenței dreptului său de creanță iar debitoarea nu a probat îndeplinirea obligației corelative de achitare integrală a contravalorii serviciilor prestate.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art. 8.4 din contractul părților, „neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea acestora nu va depăși cuantumul debitului”.
În aceste condiții, având în vedere prevederile contractuale și fișa de calcul a penalităților, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 20,50 lei aferente perioadei mai 2012 – ianuarie 2013.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, constând în taxa de timbru.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, reprezentând cheltuieli de mediere în cuantum de 35 lei, instanța reține că în cazurile în care este obligatorie parcurgerea procedurii informării asupra avantajelor medierii, art.1 al.14 din Legea nr.192/2006 stabilește că această procedură este gratuită, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita și, prin urmare, nu va acorda aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în Iași, Șoseaua Națională nr.43, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta M. A. R., cu domiciliul în Iași, ., ., ., CNP-_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 225 lei reprezentând debit principal contravaloare facturi fiscale emise pentru perioada mai 2012-ianuarie 2013 și a sumei de 20,50 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru aceeași perioadă.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.01.2014.
Președinte, Grefier,
A.T.S. I.A.V.
Red./Tehnored.A.T.S.
4 ex./22.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2277/2014. Judecătoria... → |
|---|
