Pretenţii. Sentința nr. 2331/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2331/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 33313/245/2013
.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2331
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâtul G. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul, personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind reclamanta, prin reprezentant legal sau convențional.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, constatând că este primul termen de judecată fixat în prezenta cauză civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a prezentei cereri, iar în temeiul dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j. N.c.p.c constată că este competentă material, să judece pricina de față, iar în temeiul dispozițiilor art. 107 N.c.p.c. își constată competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Pârâtul învederează instanței faptul că acum 2 ani a înaintat o cerere reclamantei prin care solicita rezilierea contractului de prestări servicii, însă reclamanta a refuzat această reziliere motivând că cererea formulată nu îndeplinește condițiile legale. În dovedirea acestui aspect, depune la dosar răspunsul formulat de reclamantă cu privire la cererea sa.
Instanța ia act de precizările și înscrisurile depuse de pârât și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Pârâtul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pârâtul solicită respingerea cererii promovate de către reclamantă apreciind că nu datorează suma solicitată prin acțiune, în condițiile în care nu mai beneficiază de serviciile reclamantei de la data la care a formulat cererea de reziliere a contractului. Față de acest aspect, solicită a se constata intervenită rezilierea respectivului contract.
Instanța ia act de solicitarea pârâtului și aduce la cunoștința acestuia faptul că, în condițiile în care înțelege să formuleze pe calea cererii reconvenționale cerere de reziliere a contractului, judecarea acestei cererii prepune achitarea unei taxe judiciare de timbru.
Pârâtul arată că nu înțelege să formuleze cerere reconvențională, solicitând doar respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Instanța ia act de concluziile pârâtului și în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2013, reclamanta S.C S. S.A., în contradictoriu cu pârâtul G. Ș., a solicitat instanței obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 323 lei preț aferent perioadei octombrie 2011- februarie 2013 și 41,27 lei penalități aferente aceleiași perioade, precum și acordarea cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii, însușit pe bază de semnătură de cealaltă parte.
Față de neachitarea la termen a obligațiilor contractuale, reclamanta a înțeles să pretindă debit principal și penalități în cuantumul indicat.
Reclamanta a arătat de asemenea că deși a invitat pârâtul la mediere, acesta nu a dat curs invitației adresate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 cod civil.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 30 lei taxă de timbru.
Legal citat,pârâtul nu a depus întâmpinare în termen legal, însă s-a prezentat la primul termen de judecată și a subliniat că a încercat să rezilieze contractul cu reclamanta, însă nu a reușit acest lucru. Mai mult, subliniază faptul că serviciile reclamantei nu au mai fost puse la dispoziția sa, motiv pentru care plata solicitată nu are fundament juridic.
În cadrul ședinței publice din data de 14.02.2014, instanța a luat act de susținerile pârâtului, de înscrisul depus ( pe care nu l-a comunicat fiind vorba chiar de un răspuns S.), a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut-o spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză în raport de pârâta chemată în judecată, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind însă dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă.
Prin contractul din aprilie 2011, între părți au fost stabilite raporturi juridice, S.C. S. S.A. figurând în calitate de prestator, iar pârâtul în calitate de beneficiar. Potrivit art. 5 beneficiarul are obligația de a primi și confirma facturile emise, lunar, neprimirea acestora neputând însă să-l exonereze de la plata contravalorii serviciilor puse la dispoziție.
De asemenea, facturile pot fi contestate în scris, în termen de 10 zile de la primirea acestora. Potrivit art. 6 din convenție, întârziere în achitarea facturilor peste termenul de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat.
Părțile au prevăzut expres faptul că acest contract se încheie pe o perioadă nedeterminată.
Contractul a fost asumat ambele părți pe bază de semnătură, pârâtul susținând că ar fi trebuit să opereze rezilierea. cu toate acestea,simpla cerere de reziliere, fără îndeplinirea condițiilor contractuale nu poate fi echivalată cu încetarea efectelor contractului. Mai mul, deși a susținut că nu a beneficiat de serviciile contractuale puse la dispoziție, pârâtul nu a realizat nici un fel de probă în acest sens.
În acord cu prevederile convenționale, prestatorul de servicii a emis facturi fiscale pentru perioada octombrie 2011- februarie 2013 contabilizând un debit de 323 lei preț, pentru care au fost calculate penalități de 41,27 lei.
Instanța reține depunerea la dosar a facturilor fiscale înscrise în tabelul centralizator. Din studierea acestor facturi rezultă că ele îndeplinesc cerințele formale prevăzute de contract și cerute de lege, identificând în mod corespunzător părțile, contractul în baza cărora sunt emise, perioada de facturare, data emiterii, data scadenței, cantitatea serviciilor prestate, tariful aplicat și suma totală facturată. Se poate observa, de asemenea, că prețul este înscris distinct față de penalitățile solicitate, că procentul de penalitate este înscris în mod expres atât în contract cât și în subsolul facturilor fiscale, fiind reiterată consecința neachitării facturii în termenul convenit de părți.
Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere, aplicând penalități de întârziere egale cu 0,04% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere la plată.
Astfel, în urma contabilizării sumelor cuprinse în facturile înscrise în cuprinsul tabelului centralizator, instanța constată că rezultă un debit principal de 323 lei.
În baza materialului probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, că reclamanta a făcut dovada existenței creanței pretinse, pe baza contractului de prestări servicii, dublat de facturi fiscale și de asemenea, că pârâtul nu a probat neîndeplinirea obligațiilor și nici plata sumelor restante sau stingerea lor în orice altă modalitate. Pe cale de consecință, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 323 lei.
Cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru facturile rămase neachitate, instanța reține că pârâtul este de drept în întârziere prin prisma naturii obligației asumate și că, de asemenea, cuantumul acestora nu este unul disproporționat.
Sub aspectul cuantumului penalităților de întârziere datorate, instanța reține că acesta rezultă din aplicarea procentului prevăzut la sumele individualizate în cuprinsul fiecărei facturi.
Reținând îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale și constatând aplicabilitatea unei clauze penale, inserate în contractul încheiat și asumat de către părți, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 41,27 lei penalități aferente aceleiași perioade.
Nici în contul sumelor pretinse cu titlul de penalități, pârâtul nu a realizat dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin plată sau stingerea acestora în orice altă modalitate legală.
De asemenea, față de soluția promovată capetelor principale și accesorii de cerere, reținând dispozițiile art. 451 NCPC și următoarele, precum și culpa procesuală a pârâtului, care prin neachitarea la timp a debitelor a determinat promovarea prezentei acțiuni, instanța va admite în parte și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga de asemenea, pârâtul, la plata sumei de 30 lei cheltuieli de judecată, contravaloare taxă de timbru respingând ca neîntemeiată cererea de acordare a contravalorii cheltuielilor de mediere, formulată de reclamantă, față de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. 14 din legea medierii 192/2006, potrivit cărora ședințele de informare sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. Or, în acest context, încercarea de invitare a părților la ședința de mediere nu constituie o sumă ce poate fi solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C S. S.A., cu sediul în . Iași, în contradictoriu cu pârâtul G. Ș., domiciliat în C., localitatea D. nr. 272.
Obligă pârâtul la plata sumei de 323 lei preț aferent perioadei octombrie 2011- februarie 2013 și 41,27 lei penalități aferente aceleiași perioade.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru achitată, în cuantum de 30 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a contravalorii cheltuielilor de mediere.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 14 februarie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex,3.03.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2277/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6860/2014.... → |
|---|
