Plângere contravenţională. Sentința nr. 4530/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4530/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 37144/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 4530/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petent T. R.-C. și pe intimat I.P.J.IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:
Prin plângerea înregistrată la data de 18.11.2013, sub numărul_, petentul T. R. C. a contestat în contradictoriu cu intimatul IPJ IAȘI procesul-verbal . nr._/07.11.2013.
Argumentele petentului:
În timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, din direcția V. spre Iași, a fost oprit pe raza localității Schitu D. și a fost sancționat contravențional întrucât a condus cu viteza de 107 km/h pe un drum cu limita legală de viteză de 50 km/h.
Arată petentul că se deplasa în fața unui autocar, iar acesta din urmă l-a depășit, ceea ce înseamnă că a circulat cu o viteză superioară celei cu care se deplasa el și, cu toate acestea, conducătorul autocarului respectiv nu a fost sancționat.
Cele consemnate în actul de sancționare nu corespund realtății, motivat de faptul că viteza cu care a fost surprins nu a fost înregistrată în interiorul localității, ci în afara localității Schitu D..
De asemenea, agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, iar la rubrica „alte mențiuni” a fost consemnat necorespunzător faptul că persoana sancționată nu are obiecțiuni de formulat.
Deși a refuzat să semneze procesul-verbal, această împrejurare nu a fost atestată de nici un martor asistent.
Petentul a mai invocat în favoarea sa practica generată de aplicarea în materie contravențională a art. 6 CEDO în latura sa penală.
Petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin (3) lit. e) și art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 07.11.2013, a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 24 Schitu D., spre Iași, și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 107 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. Totodată, petentul nu purta centura de siguranță pe durata deplasării.
La dosarul cauzei intimatul a depus raportul agentului constatator (f. 22), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f. 23), certificatul de atestare a operatorului radar (f. 24), planșă foto (f. 25), înregistrare video (f. 26).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat, practic, argumentele invocate în cuprinsul plângerii contravenționale.
La termenul din 19.02.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a petentului.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri, planșe foto și înregistrarea video a pretinsei contravenții.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin (3) lit. e) și art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 07.11.2013, a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 24 Schitu D., spre Iași, și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 107 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. Totodată, petentul nu purta centura de siguranță pe durata deplasării.
Pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 160 lei, iar pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii de 720 lei.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În baza rolului său activ (art. 129 alin. (3) – (5) C. proc. civ.) instanța este obligată să pună în dezbaterea contradictorie a părților motivele de nulitate relativă.
În prezenta cauză instanța constată că petentul a invocat ca motive de nulitate virtuală împrejurarea că nu i-a fost adus la cunoștionță dreptul de a formula obiecțiuni, că autospeciala poliției rutiere nu avea nici un fel de însemne și nici girofar, că autospeciala poliției rutiere pe care era montat aparatul radar se afla în mișcare, că nu se indică în cuprinsul procesului-verbal contestat nici un martor asistent, deși a refuzat semnarea actului de sancționare.
Toate aceste critici, constituie motive de nulitate virtuală, ceea ce presupune ca petentul să invoce și să dovedească vătămarea produsă și fapul că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Instanța constată că petentul nu a invocat și nu a dovedit vătămarea produsă ca urmare a întocmirii actului sancționator în condițiile indicate. De asemenea, acesta nu a dovedit nici faptul că eventuala vătămare produsă nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește împrejurarea că autospeciala poliției rutiere pe care era montat aparatul radar se afla în mișcare, instanța constată că, potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei (f. 23) cinemometrul era omolgat inclusiv pentru utilizarea în regim de deplasare.
Având în vedere aceste argumente, instanța va respinge ca neîntemeiate criticile de nelegalitate formulată de petent.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată următoarele aspecte:
Petentul a fost sancțioant contravențional pentru săvârșirea a două contravenții.
Art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevede că „dacă aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție”.
Pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 160 lei, iar pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii de 720 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 „când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grava sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanța pentru prestarea unei activități în folosul comunități”.
Analizând mențiunile din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța constată că agentul constatator a procedat corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2) din OG nr. 2/2001.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală.
În procesul contravențional operează două prezumții care se neutralizează reciproc, pe de o parte prezumția de legalitate a procesului-verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ iar, pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului, avându-se în vedere natura „penală” a contravenției.
Dacă în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, în favoarea intimatului operează prezumția privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului administrativ întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale.
Ambele prezumții au caracter relativ, iar pentru a asigura echilibrul dintre cele două prezumții, urmează ca ambele părți să producă probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor lor.
Deși este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, nu este permis a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, instnața notează că săvârșirea acesteia a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ își produce plenar efectele.
Instanța mai reține că petentul nu a contestat săvârșirea acestei contravenții, ceea ce echivalrează cu o recunoaștere implicită și o asumare a acestei contravenții. Atitudinea petentului coroborează prezumția legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ, astfel încât instanța reține că fapta prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 există și a fost săvârșită de petent.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, petentului i-a fost aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzute pentru această faptă, motiv pentru care instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă și proporțională individualizarea a sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, instanța reține că săvârșirea acesteia de către petent a fost probată de intimat prin depunerea la dosarul cauzei a înregistrării video, înregistrare video care se coroborează cu prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.
Astfel locul unde a fost săvârșită contravenția poate fi identificat în raport de imaginile vizionate și de constatările personale ale agentului constatator, care, cu propriile simțuri a perceput împrejurarea că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h într-o zonă în care limita de viteză era de 50 km/h.
La dosar au fost depuse planșe foto relevante și înregistrare video din care rezultă cu ceritudine faptul că petentul a circulat cu autoturismul proprietate personală cu viteza de 107 km/h, pe un sector de drum unde limita maximă era de 50 km/h.
Contravenția a fost surprinsă cu ajutorul unui aparat radar omologat și verificat metrologic (f. 23), utilizat de un operator atestat (f. 24).
De asemenea, imaginile permit identificarea clară a numărului de înmatriculare a autoturimului depistat.
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, instanța constată că, din imaginile vizionate, rezultă cu certitudine faptul că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h în interiorul localității, or în interiorul localităților, potrivit art. 49 alin. (1) din OUG nr. 95/2002, limita de viteză este de 50 km/h.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, petentului i-a fost aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzute pentru această faptă, motiv pentru care instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă și proporțională individualizarea a sancțiunii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. R. – C., cu domiciliul în Iași, bld. D. C., nr. 1, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul IPJ IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.
Menține dispozițiile procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2014.
Președinte,
Pentru grefier, aflat în C.O., semnează grefierul șef al secției civile.
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/01.07.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6909/2014. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4642/2014.... → |
|---|
