Plângere contravenţională. Sentința nr. 6537/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6537/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 39936/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 06 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: C.-T. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6537
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul A. V. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă domnul avocat A. M. H., în calitate de reprezentant convențional al petentului lipsă și domnul consilier juridic A. Ș. M., în calitate de reprezentant convențional al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Reprezentantul convențional al petentului înaintează la dosarul cauzei concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților cu privire la propunerea probelor.
Domnul avocat H. solicită instanței încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul convențional al intimatului, având cuvântul, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, planșe foto și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisurile, planșele foto și înregistrarea video, existente la dosar, sunt admisibile potrivit legii și concludente pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, prin raportare la art. 255 și 258 Noul Cod de procedură civilă, instanța le încuviințează părților și le constată administrate.
Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 392 Noul Cod de procedură civilă, acordă cuvântul celor doi reprezentanți cu privire la fondul cauzei.
Apărătorul ales al petentului solicită instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal ca netemeinic și nelegal întocmit. Domnul avocat arată că trebuie reținut că în documentația, depusă la dosar inițial de către intimat, se precizează că agentul constatator nu avea atestat de operator radar valabil, deși este obligatoriu. De asemenea, se arată că dispoziția I.G.P.R. a intrat în vigoare la data de 01.08.2010, iar atestatul de operator radar al agentului constatator este din 26.03.2010. Se susține, astfel, că acest act normativ nu retroactivează, el operând doar pentru viitor. Reprezentantul convențional al petentului susține că intimatul nu a depus la dosar dovada efectuării autotestării, astfel cum impun normele de metrologie legală nr. 021/2005 art. 3.5.2. Totodată, se învederează că planșele foto depuse nu sunt relevante, nefiind evidențiat numărul de înmatriculare al autoturismului, așa cum nici înregistrarea video nu surprinde numărul de înmatriculare al mașinii conduse de contravenient, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4.4 din același act normativ, Norma de Metrologie Legală nr. 021/2005.
Reprezentantul convențional al intimatului, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat ca legal și temeinic întocmit, din probele administrate în cauză rezultând neechivoc că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită întocmai cum a fost reținută de către agentul constatator în cuprinsul actului sancționator.
În baza art. 394 Noul Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.12.2013, sub dosar nr._, petentul A. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.11.2013, prin care fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că la data de 29.11.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în localitatea Lețcani, județul Iași, acestea reținând în sarcina sa depășirea vitezei legale, în sensul că ar fi circulat cu viteza de 105 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h. A fost invocată netemeinicia actului sancționator, petentul susținând că rula cu viteza legală, iar datorită modalității defectuoase în care a fost utilizat aparatul radar, stabilirea vitezei s-a realizat în mod eronat. S-a solicitat a se avea în vedere dispozițiile NML 021-05 cu privire la eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat probei cu înscrisuri, fiind anexate, în copie certificată, procesul-verbal . nr._/29.11.2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 2), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării cererii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 08.01.2014, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/29.11.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 29.11.2013, a condus autoturismul marca Nissan cu nr. de înmatriculare_ pe DE 583, km 59, localitatea Lețcani, județul Iași, fiind înregistrat de aparatul radar rulând cu viteza de 105 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video, fiind depuse la dosarul cauzei, următoarele: raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, verificarea metrologică a aparatului radar, CD și planșe fotografice cu înregistrarea contravenției.
In cauză a fost administrată, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, planșe foto și înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 29.11.2013, petentul A. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data menționată, pe DE 583, km 59, localitatea Lețcani, județul Iași, a fost înregistrat de aparatul radar la volanul autoturismului marca Nissan cu nr. de înmatriculare_, rulând cu viteza de 105 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, fapta anterior menționată constituind contravenție potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din OUG. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din cele arătate mai sus, instanța constată că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatului la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică (f. 23) și de înregistrarea video (f. 21).
De asemenea, în buletinul de verificare metrologică, sunt menționate datele cinemometrului, precum și faptul că aparatul radar poate efectua măsurători în regim staționar sau în regim de deplasare (f. 23), iar operatorul radar este atestat ca operator AUTOVISION (f. 24).
În ceea ce vizează susținerile petentului privind eroarea maximă tolerată a vitezei măsurate, instanța reține faptul că Anexa 1 la Norma de metrologie legală NML nr. 021-05, Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), stabilește, în art. 1, cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, referindu-se atât la cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, cât și la cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate. În acest sens, cu privire la cerințele metrologice, în art. 3 lit. c, sunt prevăzute erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată fiind de +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. În regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de +/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Având în vedere dispozițiile Ordinului Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, instanța constată că marja de eroare reprezintă o valoare pozitivă sau negativă, că aparatul radar a fost verificat metrologic, fiind emis, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 5 din actul normativ menționat, buletinul de verificare metrologică nr._/04.04.2013, valabil un an de la emitere, astfel că instanța apreciază valoarea indicată de aparatul radar ca fiind cea reală.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 29.11.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Având în vedere faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să solicite instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere principiile anunțate, instanța reține că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip R. AUTOVISION model AM 012/2009, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video ROM 285, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 23) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video, suport CD (f. 21), precum și din planșele fotografice anexate la dosarul cauzei (f. 25) se observă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteza de 105 km/h, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h.
Sub aspectul faptului că înregistrarea video nu relevă numărul de înmatriculare al autoturismului, instanța apreciază că în considerarea circumstanțelor concrete ale cauzei, respectiv recunoașterea opririi și sancționării contravenționale, precum a faptului că, prezent personal în instanță la termenul din data de 04.03.2014, termen la care s-a procedat la vizionarea înregistrării video, petentul nu a negat faptul că autoturismul redat în cuprinsul înregistrării este cel la volanul căruia se afla la momentul sancționării, apare ca fiind excesivă și nejustificată înlăturarea probei cu înregistrarea video, rațiune pentru care instanța o va avea în vedere la stabilirea realității faptice.
În ceea ce vizează valabilitatea atestatului de operator radar, instanța constată că, așa cum se prevede în cuprinsul art. 3 alin. 10 din Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. 36/19.07.2010, valabilitatea atestatului de operator radar este nelimitată, aspect deopotrivă aplicabil atestatelor eliberate anterior emiterii dispoziției IGPR. Mai mult, conform modificărilor aduse NML 021-05 prin Ordinul nr. 187/2009 privind modificarea și completarea normei de metrologie legală NML 021-05, prin abrogarea în întregime a pct. 4 al normei menționate, a fost înlăturată obligativitatea deținerii unui atestat de operator radar.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu 55 km/h a vitezei maxime admise pe DE 583, km 59, localitatea Lețcani, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și că petentul, deși prin plângerea formulată a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, nefiind justificată înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. V., cu domiciliul în ., județul Iași, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Iași, . nr. 18, .. 4, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.11.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.11.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2014.
Președinte, Grefier,
I. T. C.-T. D.
Red./ Tehnored./ I.T.
4 ex./02.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6156/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 7245/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
