Plângere contravenţională. Sentința nr. 8330/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8330/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 39210/245/2013
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8330
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta . SRL și pe intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala. Dezbaterile asupra fondului prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din data acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 12.06.2014, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4.12.2013, petenta S.C. M. W. JOB’S S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. Iași a solicitat pe calea plângerii contravenționale anularea procesului verbal ., numărul_, încheiat la data de 22.11.2013, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt, s-a arătat că în urma controlului efectuat în perioada 30.09-22.11 2013 ( ce a avut drept obiectiv modul de aplicare al legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români ce lucrează în străinătate), intimata ar fi constatat că societatea petentă nu respectă prevederile art. 10 referitoare la asigurarea încheierii contractelor individuale de muncă și în limba română. Susține societatea sancționată că a pus la dispoziția inspectorilor toate documentele care stau la baza medierii, contractele traduse, iar în ceea ce privește încheierea efectivă a contractelor în limba română, petenta a arătat că nu are această posibilitatea concretă întrucât ea nu realizează decât operațiunile de intermediere, neavând în nici o situație calitatea de angajator. Societatea se ocupă de recrutarea persoanelor și stabilirea unui contact între aceste persoane interesate și angajatori, în funcție de oferte. Se mai învederează și faptul că respectivele contracte sunt încheiate direct de angajatori și persoanele recrutate, conform legislației naționale a statului în care persoanele își desfășoară activitatea. Societatea petentă apreciază că își desfășoară activitatea în condițiile expres descrise de legea 156/2000, încheind contracte de oferte ferme cu alți angajatori. În drept, au fost invocate prevederile legii 156/2000 și OG 2/2001.
Au fost anexate cererii: copie proces verbal, dovada de achitare a taxei de timbru.
La data de 7 ianuarie 2014, petenta a depus precizări, prin care a indicat în concret mijloacele de probă și datele de identificare martor. A anexat înscrisurile de care înțelege să se folosească.
În raport de setul înscrisurilor atașate, instanța a pus în vedere petentei obligația traducerii înscrisurilor anexate cererii. A precizat petenta că nu mai intenționează să se folosească de înscrisurile netraduse.
Cererea a ulterior comunicată intimatei, care a formulat și depus la data de 5.03.2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petenta a fost sancționată pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: agentul de ocupare a forței de muncă în străinătate a exercitat activități de mediere a angajării cetățenilor români în Germania cu încălcarea prevederilor art. 10 din legea 156/2000, în sensul că nu a asigurat încheierea contractelor individuale de muncă și în limba română. Din documentele prezentate la control a rezultat că persoanele selectate încheie contracte direct cu angajatorul, la momentul la care ajung la sediul acestuia ( fiind anexate documente susținătoare în acest sens). De asemenea, același agent de muncă a derulat, în perioada 5.02._12 activități fără a fi înregistrat corespunzător la I., fapt ce s-a petrecut abia la data de 14.05.2012 ( număr de dovadă 56). Faptele au fost încadrate în prevederile art. 13 din legea 156/2000, respectiv ( menționându-se că petenta nu a asigurat includerea în cuprinsul contractelor a elementelor obligatorii prevăzute de art. 9 din legea 156/2000) și respectiv art. 8 litera e) din același act normativ.
S-a mai arătat faptul că cea de-a doua contravenție nu a fost sub nici un aspect contestată și că intimata se opune audierii martorului indicat, apreciind că audierea acestuia este inutilă.
S-a solicitat judecarea în lipsă, iar întâmpinarea a fost însoțită de copie proces verbal, procesul verbal de control corespunzător, note de relații administrator societate sancționată, lista angajatorilor din Germania, contracte de mediere încheiate de diverse persoane, contract de muncă ( model).
Întâmpinarea a fost comunicată petentei, instanța fixând prim termen de judecată la data de 25 aprilie 2014.
În cadrul ședinței publice din data de 25 aprilie 2014, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei cu martori, citând cu mandat de aducere martorul propus de petentă.
La data de 23 mai 2014, instanța a luat act de situația particulară descrisă ( lipsa temporară din țară a martorului) și a dispus reluarea procedurii cu acesta pentru termenul ulterior.
În cadrul ședinței de judecată din data de 6 iunie 2014, instanța a procedat la audierea martorei I. A. R., a constatat administrat materialul probatoriu, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . numărul_, încheiat la data de 22.11.2013, pententa a fost sancționată prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 5000 lei și a unei sancțiuni cu avertismentul pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: agentul de ocupare a forței de muncă în străinătate a exercitat activități de mediere a angajării cetățenilor români în Germania cu încălcarea prevederilor art. 10 din legea 156/2000, în sensul că nu a asigurat încheierea contractelor individuale de muncă și în limba română. Din documentele prezentate la control a rezultat că persoanele selectate încheie contracte direct cu angajatorul, la momentul la care ajung la sediul acestuia ( fiind anexate documente susținătoare în acest sens). De asemenea, același agent de muncă a derulat, în perioada 5.02._12 activități fără a fi înregistrat corespunzător la I., fapt ce s-a petrecut abia la data de 14.05.2012 ( număr de dovadă 56). Faptele au fost încadrate în prevederile art. 13 din legea 156/2000, respectiv ( menționându-se că petenta nu a asigurat includerea în cuprinsul contractelor a elementelor obligatorii prevăzute de art. 9 din legea 156/2000) și respectiv art. 8 litera e) din același act normativ.
Procesul verbal a fost semnat personal de reprezentantul legal al petentei, plângerea fiind promovată în interiorul termenului legal de 15 zile de la comunicare, ce coincide în acest caz că momentul întocmirii procesului și înmânării actului.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum total de 5000 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu un martor propus de petentă.
Este de subliniat faptul că petenta a contestat doar prima dintre faptele reținute ( neasigurarea încheierii contractelor în limba română), fără a realiza nici un fel de critici referitoare la cea de-a doua faptă, motiv pentru care instanța va realiza o analiză de legalitate de temeinicie raportată exclusiv la obiectul cu care a fost învestită.
Legalitatea procesului verbal
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Mai mult, instanța reține că nu au fost formulate nici un fel de critici referitoare la legalitatea procesului verbal și nici nu există aspecte susceptibile de a fi puse în discuție din oficiu.
Constatând că procesul verbal îndeplinește sub aspectul legalității cerințele legale, instanța va proceda la analiza temeiniciei faptei reținute.
Temeinicia procesului verbal:
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Se va reține faptul că procesul verbal de constatare și sancționare contravenții are la bază un control efectuat în baza unei tematici prestabilite ( fila 67 dosar), pe baza studierii întregii documentații puse la dispoziție de societatea petentă, anexată în copie procesului verbal de control. Mai mult, au fost solicitate și consemnate explicații reprezentantului legal al societății petente ( filele 69-72 dosar). Astfel, operațiunea de constatare faptă a fost o operațiune complexă, ce a implicat studierea arhivei societății de intermediere, documentelor prezentate de aceasta pe baza dispozițiilor legale. Instanța mai reține că mențiunile din nota de relații, dată de administratorul societății petente la momentul controlului sunt identice cu cele prezentate instanței, iar petenta nu a negat nici un moment lipsa încheierii contractelor în limba română, ci doar a susținut că, deși legislația prevede acest lucru, în concret el nu poate fi realizat, societatea având doar calitatea de intermediar, iar contractul de muncă încheindu-se exclusiv între persoanele selectate și angajatorul străin.
Scopul declarat al legii 156/2000 este acela de a asigura protectia cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in strainatate. Pe teritoriul Romaniei pot desfasura, in conditiile prezentei legi, activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate societatile comerciale constituite in temeiul Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv filialele societatilor comerciale straine, infiintate in Romania potrivit art. 42 si 44 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care au ca activitate principala "Selectia si plasarea fortei de munca" cod CAEN - 7450, denumite in continuare agenti de ocupare a fortei de munca. Agentii de ocupare a fortei de munca desfasoara activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care solicita sa lucreze pe baza ofertelor de locuri de munca transmise din strainatate de persoane juridice, fizice si organizatii patronale straine, dupa caz.
Conform art. 9 din legea 156/2000: (1) Contractele prevazute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel putin urmatoarele elemente: a) durata contractului; b) numarul de locuri de munca in strainatate pentru care se incheie contractul;c) functia, meseria sau ocupatia;
d) natura si durata angajarii, conditiile de angajare, de incetare a angajarii sau de reangajare; e) durata timpului de munca si de repaus; f) tariful orar, salariul lunar si datele de plata a salariului; g) sporuri, ore suplimentare si alte drepturi salariale;
h) cazurile in care pot fi urmarite drepturile salariale; i) durata, modul de acordare si drepturile banesti aferente concediului de odihna; j) conditiile de munca, masuri de protectie si securitate a muncii; k) posibilitatea transferarii salariului in Romania;
l) asigurarea medicala a angajatilor romani, similar cu cea a cetatenilor din tara primitoare; m) acordarea de despagubiri angajatilor romani in cazul accidentelor de munca, al bolilor profesionale sau al decesului; n) conditiile de cazare, de locuit sau, dupa caz, de inchiriere a unei locuinte si de asigurare a hranei; o) asigurarea formalitatilor, stabilirea conditiilor de transport din Romania in statul in care se asigura ofertele de locuri de munca si retur pentru angajatii cetateni romani si membrii de familie care ii insotesc sau ii viziteaza, precum si suportarea cheltuielilor aferente;
p) taxele, impozitele si contributiile care greveaza asupra veniturilor angajatilor cetateni romani, asigurandu-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contributii de asigurari sociale; r) obligatiile angajatilor cetateni romani in strainatate. Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia de a asigura includerea elementelor prevazute la alin. (1) lit. c)-r) si in contractul individual de munca incheiat intre angajatorul strain si angajatul cetatean roman.
Art .10 din lege stipulează următoarea obligație: Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia de a asigura incheierea contractelor individuale de munca si in limba romana.
Deși petenta susține imposibilitatea practică a materializării unei atare obligații și anexează cu titlul de argument o pretinsă inițiativă de modificare legislativă ( susținută inclusiv de intimată), în sensul înlăturării unei atare obligații, instanța reține că, față de necesitatea asigurării unei protecții efective a cetățenilor români o atare obligația nu apare nici discriminatorie și nici excesivă. Nu este necesară o înregistrare a contractului în limba română nici în statul angajatorului și nici la I., ci doar asigurarea, la momentul semnării contractului a unei posibilități concrete de „cunoaștere efectivă” a conținutului clauzelor contractuale. Astfel cum rezultă și din depoziția martorului audiat, aceasta nu cunoștea foarte bine limba germană, iar contractul i-ar fi fost „explicat „ de colegi. Or, firma de intermediere are obligația de a asigura o posibilitatea concretă a persoanei de a încheia un contract cu angajatorul de pe o poziție egală cel puțin din punct de vedere al principiilor fundamentale ( egalitate, securitate în muncă, înțelegere clauze, putere de negociere). Simpla punere în contact a persoanei, fără o prealabilă înștiințare completă a acesteia asupra conținutului contractului nu poate echivala cu o respectare a legii.
Astfel, instanța va reține existența reală a faptei, procedând la analiza modului în care s-a realizat individualizarea sancțiunii. Astfel, instanța va reține că amenda a fost aplicată în cuantumul minim legal. De asemenea, instanța va reține atitudinea de colaborare a societății petente, atitudinea procesuală a acesteia, caracterul represiv și de reeducare pe care trebuie să le cumuleze orice sancțiune și va proceda la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, apreciind că acesta din urmă este proporțională cu gravitatea faptei, asigurând în concret rolul de prevenție și reeducare, reprezentând o semnalizare suficientă a necesității respectării legislației în vigoare.
Astfel, instanța va admite în parte cererea, va dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 5000 lei, aplicată pentru reținerea faptei prevăzute la art. 10 din legea 156/2000 cu sancțiunea avertismentului, urmând a menține toate celelalte dispoziții legale și a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. W. JOB’S SRL, cu sediul în Iași, ..1C, . A, . prin administrator M. P., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, cu sediul în Moara de Foc nr.13.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii, în cuantum de 5000 lei ( cinci mii lei), aplicată prin procesul verbal . nr._/22.11.2013, pentru fapta încadrată în prevederile legii 156/2000 cu sancțiunea principală a avertismentului.
Menține ca legale și temeinice toate celelalte dispoziții din procesul verbal.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 12 iunie 2014, în ședință publică
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier șef secția civilă
Red/tehn. jud. II
4 ex, 21 iulie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
