Pretenţii. Hotărâre din 22-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 20451/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 22 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 15.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 12.06.2014, reclamanta . ROMÂNIA SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei . la plata sumei de 1575,74 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că deși a livrat pârâtei produse specifice obiectului său de activitate individualizate prin facturile fiscale nr._/29.04.2010 acceptată la plată și achitată parțial și nr._/14.07.2010 neachitată, aceasta nu a achitat în tot contravaloarea facturilor, debitul restant fiind în valoare de 1575,74 lei, drept sumă certă, lichidă și exigibilă.
Reclamanta a mai arătat că creanța solicitată este una certă, lichidă și exigibilă,
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.1516, art.1518, art.1522, art.1523 Cod civil, art.194 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială, anexând în copie conformă fișă client fila 5, factura fiscală nr._/29.04.2010 fila 6, notă de livrare fila 7, factura fiscală nr._/14.07.2010 fila 8, notă de livrare fila 9, dovadă comunicare fila 10.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 115,30 lei în acord cu prevederile art.3 alin.1 lit.b din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a depus împuternicire avocațială, a indicat contul său bancar și al pârâtei, a depus interogatoriul intimatei, a indicat persoana însărcinată cu primirea corespondenței la sediul ales și a depus dovada fuziunii prin absorbție filele 13-22.
Cu aceeași ocazie, reclamanta a arătat că ultima încasare s-a efectuat la data de 18.01.2011 în valoare de 1500 lei.
În apărare, prin serviciul registratură de la data de 15.09.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin care pe cale de excepție a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, justificat de faptul că de la scadența facturilor fiscale au trecut peste 3 ani.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pretinsul debit nu există în realitate, marfa recepționată prezentând defecte și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamantei care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 15.12.2014, instanța, a pus în discuția contradictorie a părților excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Analizând cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepție de fond, absolută și peremptorie, aceasta apare ca întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, între numita . SRL, în calitate de vânzător, și pârâta ., în calitate de cumpărător, s-au desfășurat raporturi contractuale în care reclamanta a livrat pârâtei diferite mărfuri, pentru plata cărora numita . SRL a emis factura fiscală nr._/29.04.2010 cu scadență la data de 28.06.2010 în valoare de 5164,11 lei și nr._/14.07.2010 cu scadență la data de 12.09.2010 în valoare de 219,64 lei, astfel cum rezultă din factura fiscală nr._/29.04.2010 fila 6, notă de livrare fila 7, factura fiscală nr._/14.07.2010 fila 8, notă de livrare fila 9.
Astfel cum rezultă din fișă client fila 5, debitul solicitat aferent facturii fiscale nr._/29.04.2010, este în cuantum de 1356,10 lei, iar debitul aferent facturii fiscale nr._/14.07.2010 este în cuantum de 219,64 lei.
Potrivit susținerilor reclamantei, ultima plată efectuată de reclamantă a fost la data de 18.01.2011, fără a aduce nicio probă în acest sens.
La data de 31.01.2013, s-a înregistrat fuziunea prin absorbția . SRL de către reclamanta . ROMÂNIA SRL, astfel cum rezultă din certificat de înregistrare mențiuni din 31.01.2013 fila 17, sentința civilă nr.117/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosar nr._ filele 18-22.
La data de 10.06.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, astfel cum rezultă din viză plic fila 11.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data facturilor fiscale, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data scadenței facturilor.
În drept, potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.
Așadar, în raport de data scadenței facturilor fiscale, termenul de prescripție de 3 ani a dreptului material la acțiune a început să curgă de la data de 28.06.2010, respectiv de la data de 12.09.2010 conform mențiunilor cuprinse în facturile fiscale, și se împlinește la data de 28.06.2013, respectiv 12.09.2013, dată în raport de care prezenta acțiune formulată la data de 10.06.2014 apare ca prescris formulată.
Această concluzie nu este contrazisă de faptul că potrivit susținerilor reclamantei, la data de 18.01.2011, a fost efectuată o plată parțială prin care s-a stins în parte factura fiscală nr._/29.04.2010, în condițiile în care nu a produs nicio probă în acest sens, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.249 Cod procedură civilă, și în condițiile în care, chiar dacă s-ar dovedi că la data de 18.01.2011, pârâta ar fi efectuat o plată parțială, ceea ce ar fi echivalat cu întreruperea termenului de prescripție, având în vedere data formulării acțiunii, 10.06.2014, acțiunea ar fi apărut tot ca prescris formulată.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția de mai sus în raport de care reclamanta apare în culpă procesuală, aceasta apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că deși pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor, având în vedere că nu a produs nicio probă în acest sens, deși sarcina îi revenea potrivit art.249 Cod procedură civilă, aceasta apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . ROMÂNIA SRL înregistrată în Registrul Comerțului Călărași sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul în Călărași, ..61, județul Călărași, și cu sediul procesual ales la Cabinet individual de avocat S. B. din Satu M., Piața 25 Octombrie, ., județul Satu M., persoană însărcinată cu primirea corespondenței av. S. B., prin reprezentant convențional av. S. B. în contradictoriu cu pârâta . înregistrată la ORC sub nr.J22/281/200, CUI RO_, cu sediul în Iași ..2BIS, județul Iași și cu sediul ales în Iași, ..27, ..2, . prin reprezentant convențional av. F. A., ca prescrisă.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-23.01.2015
4 ex.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 15-12-2014, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9323/2014.... → |
|---|
