Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-12-2014, Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 15.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2014, când a hotărât următoarele

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 01.04.2014, petenta . solicitat în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA M. IAȘI, P. M. IAȘI anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale; în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, petenta a arătat, în esență, că a aflat de la Direcția de impozite și taxe locale B. precum și de la Direcția Generală a Finanțelor publice locale B. că figurează cu o creanță în cuantum de 1000 lei în baza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012, proces care nu i-a fost comunicat niciodată, necunoscând pentru ce faptă a fost sancționată, sens în care se impune admiterea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale prevăzute de art.14 din OG nr.2/2001.

Petenta a mai arătat că solicită intimatei să prezinte procesul verbal contestat în instanță.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr.2/2001.

În dovedirea acțiunii, petenta a solicitat administrarea probei cu procesul verbal contestat și dovada comunicării acestuia.

În temeiul art.411 alin.2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei în acord cu prevederile art.19 OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Acțiunea a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care petenta a făcut dovada calității de reprezentat, a indicat intimatul și datele acestuia de identificare (P. M. Iași), a anexat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 fila 14, procesul verbal de afișare din 20.12.2012 fila 15, arătând că acesta i-a fost comunicat la o adresă greșită.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură de la data de 22.05.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, neimpunându-se reindividualizarea sancțiunii.

Pe cale de excepție, a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, prin raportare la faptul că procesul verbal contestat a fost comunicat petentei la sediul social, plicul fiind returnat, motiv pentru care s-a procedat la afișarea la punctul de lucru din Iași, șoseaua Moara de Foc la data de 20.12.2012, iar plângerea contravențională a fost introdusă la data de 01.04.2014.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că în urma controlului efectuat în data de 14.11.2012 în Iași la spațiul comercial aparținând petentei situat în Iași, șoseaua Moara de Foc, nr.15, județul Iași, s-a constatat că petenta desfășura activitate de comercializare piese și accesorii pentru autovehicule, fără a deține autorizație de funcționare valabilă eliberată de Primăria M. Iași contrar prevederilor OG nr.99/2000.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă.

Anexat întâmpinării, intimata a depus procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 fila 20, adresă înaintare proces verbal din 20.11.2012 fila 21, scrisoare recomandată cu confirmare de primire filele 22-24, adresă înaintare proces verbal din 18.12.2012 fila 24, procesul verbal de afișare din 20.12.2012 fila 25, extras ONRC din 19.11.2012 filele 26-29, extras ONRC din 16.05.2014 filele 30-36, extras portal fila 37.

În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Întâmpinarea a fost comunicată petentei care prin serviciul registratură de la data de 19.06.2014, a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției invocată de către intimată prin întâmpinare prin raportare la faptul că procesul verbal contestat nu a fost comunicat petentei la sediul social până în momentul formulării plângerii contravenționale.

Sub același aspect, petenta a mai arătat că în ceea ce privește comunicarea procesului verbal contestat prin afișare la punctul de lucru, aceasta nu este veridică, fiind realizată la o adresă greșită, fără indicarea CNP-ului martorului asistent.

Pe fondul cauzei, petenta a mai arătat că cele constatate în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespund realității în condițiile în care nu desfășura activități comerciale în sensul art.5 lit.a din OG nr.99/2000 la punctul de lucru din Iași, Șoseaua Moara de Foc nr.15A, județul Iași, agentul intimatei identificând în mod greșit societatea care desfășura activități comerciale.

Prin serviciul registratură de la data de 30.09.2014, intimata a depus precizări prin care a reiterat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale arătând că modalitatea de comunicare a procesului verbal contestat a fost cea legală și nicidecum una viciată, iar pe fondul cauzei a reiterat susținerile din întâmpinare.

Prin serviciul registratură de la data de 12.12.2014, petenta a făcut dovada calității de reprezentant convențional pentru numitul L. Angel M..

La termenul din 15.12.2014, instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, cererea de repunere în termen, respingându-le pentru considerentele arătate în încheierea de la acea dată și excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale excepție invocată de petentă, pe care a unit-o cu fondul cauzei, și a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 încheiat de către agentul constatator al intimatei, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în suma de 1000 lei, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 fila 20.

S-a reținut că în urma controlului efectuat în ziua de 14.11.2012, ora 11.00 în Iași, șoseaua Moara de Foc, nr.15A, județul Iași, s-a constatat că petenta comercializa piese și accesorii pentru autovehicule, fără a deține autorizație de funcționare eliberată de Primăria M. Iași, faptă prevăzută de art.5 alin.1 din OG 99/2000 și sancționată de art.73, pct.1, lit.a, art. 74 din OG nr.99/2000, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 fila 20.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că, persoanele de față nu au putut semna în calitate de martor, fiind agenți constatatori.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 a fost comunicat petentei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 20.11.2012, la adresa din Iași, ., ., ., corespondență restituită la intimata expeditoare, astfel cum rezultă din dovadă de comunicare a procesului verbal contestat din 03.12.2012 fila 22, fiind recomunicat acesteia prin afișare la data de 20.12.2012 în Iași, . Foc, nr.15A, județul Iași, astfel cum rezultă din proces verbal de afișare a procesului verbal contestat din 20.12.2012 fila 25.

Din extras ONRC din 19.11.2012 și din 16.05.2014 privind petenta filele 26-36, instanța mai reține că la data de 20.11.2012, sediul petentei era în B., ., . și cu punct de lucru în Iași, ., nr.15, județul Iași.

În drept, potrivit art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, în forma în vigoare la data de 14.11.2012, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, iar potrivit art. 73 alin.1 lit.a coroborat cu art.74 din OG nr.99/2000, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică; sancțiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează.

Analizând cu prioritate potrivit art.248 Cod procedură civilă, excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, excepție de fond, absolută și peremptorie, invocată de către petentă, apare ca întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Potrivit art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului; operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 a fost comunicat petentei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 20.11.2012, la adresa din Iași, ., ., ., corespondență restituită la intimata expeditoare, astfel cum rezultă din dovadă de comunicare a procesului verbal contestat din 03.12.2012 fila 22, fiind recomunicat acesteia prin afișare la data de 20.12.2012 în Iași, . Foc, nr.15A, județul Iași, astfel cum rezultă din proces verbal de afișare a procesului verbal contestat din 20.12.2012 fila 25 și că de la data de 19.11.2012, petenta are sediul în B., ., ., ., județul B. și punct de lucru în Iași, ., nr.15, județul Iași, astfel cum rezultă din extras ONRC din 19.11.2012 și din 16.05.2014 privind petenta filele 26-36, excepția invocată apare ca întemeiată pentru următoarele considerente.

Într-un prim aspect, procesul verbal contestat nu a fost comunicat petentei prin poștă, cu aviz de primire (afișarea fiind o variantă subsecventă de comunicare, concluzie confirmată inclusiv prin Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 publicată înMonitorul Oficial al României, partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, și care nu reprezintă o aplicare retroactivă a acesteia situației de speță, atât timp cât decizia sus-menționată este o decizie în interpretarea legii).

În al doilea rând, deși afișat, procesul verbal contestat nu a fost afișat la sediul real al petentei la data realizării afișării, în speță în B., ., ., ., județul B., ci în Iași, . Foc, nr.15A, județul Iași, drept punct de lucru, în loc de Iași, ., nr.15, județul Iași.

Așadar, având în vedere faptul ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 nu a fost comunicat petentei la sediul real, în termen de o luna, astfel cum impun dispozițiile art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța apreciază ca a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale aplicate prin acest proces verbal.

Verificând, în continuare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012, în raport de cele de mai sus și în acord cu prevederile art.16 din OG nr./2/200, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

De asemenea, faptele, astfel cum sunt reținute de către agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.

De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicate unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.

În consecință, instanța consideră că petenta nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație, sens în care, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Cu toate acestea, în ceea ce privește sancțiunile aplicate, având în vedere concluziile de mai sus, se impune exonerarea petentei de la executarea sancțiunilor dispuse prin procesul verbal contestat.

În ceea ce privește solicitarea petentei de reindividualizare a sancțiunilor aplicate, instanța constată că aceasta nu se mai impune prin raportare la soluțiile de mai sus.

Exonerează petenta de la executarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 1000 lei stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.11.2012.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apelul depunându-se la Judecătoria Iași.

Pronunțata in ședința publica, azi, 22.12.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. E.-LoredanaSimona M. G.

Red.Tehnored.

E.L.A.-10.02.2015

4 ex.