Pretenţii. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 25600/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind reclamantul M. IAȘI -SERVICIUL ENERGETIC ȘI DE UTILITĂȚI PUBLICE și pe pârâtul B. M., având ca obiect pretenții..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 12.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_, la data de 11.07.2014, reclamantul M. IAȘI, Serviciul energetic și de Utilități Publice,prin reprezentant legal Primarul Mun.Iași- G. N., în contradictoriu cu pârâtul B. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 2423,60 lei contravaloare utilități energie termică pentru perioada decembrie 2011- noiembrie 2012, a sumei de 658,89 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada februarie 2012-februarie 2014, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere în sumă de 0,04% pe zi de întârziere, de la momentul 1 martie 2013 la data plății efective a debitului principal, fără a putea depăși cuantumul acestuia.
În motivare, s-a arătat că în conformitate cu Legea 325/2006, serviciul public de alimentare cu energie termică centralizat face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice și cuprinde totalitatea activităților privind producerea, transportul, distribuirea furnizarea energiei. Prin HCL nr. 274/2011, Consiliul Local al Municipiului Iași a hotărât încetarea contractului de concesiune a sistemului public de transport și distribuție în sistem centralizat. Contractul încheiat cu CET Iași a fost reziliat cu începere din 21.10.2011. operatorul serviciului are obligația asigurării continuității serviciului public de alimentare cu energie termică, pe o perioadă determinată, dar nu mai mult de 12 luni. UAT este titulara licenței de producere a energiei electrice și de producere a energiei termice.
Astfel, M. Iași a fost operatorul serviciului public de producere, transport, distribuire energie termică în sistem centralizat,în perioada decembrie 2011- noiembrie 2012, contractul cu . S.A fiind semnat abia la data de 17.12.2012. Mai subliniază reclamantul că prin art.. 38 din legea 325/2006 au fost stabilite obligațiile utilizatorilor, printre care se numără achitarea la timp a facturilor și plata eventualelor penalități de întârziere. Penalitățile au fost calculate în acord cu prevederile art. 42 alin. 10 din legea 51/2006 și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de 0,04% pe zi de întârziere. Pârâtul deține spațiul situat în Iași, ..95, ., etaj 2, . momentul 2005 convenția de facturare energie termică cu CET Iași.
Se invocă în drept art. 1165 Cod civil, 30 din OUG 80/2013, legea 273/2006, legea 51/2006 . Reclamantul a solicitat de asemenea și judecarea cauzei în lipsă.
Au fost anexate cererii: proces verbal de informare mediere, licența pentru producerea energiei termice, deciziile din 2011 și 2012 de acordare a licenței, contract de servicii oct. 2011 semnat de municipiul Iași și Dalkia, actul adițional din februarie 2012, HCL de aprobare a încetării concesiunii a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice și preluarea lui în gestiune directă, convenția cadru pe care este întemeiată acțiunea, semnată la nivelul anului 2005 de pârât și CET Iași,. Înștiințare pârât, componență sold clienți, mod calcul penalități, copie facturi fiscale aferente perioadei decembrie 2011- august 2013 ( debite și penalități separat).
Deși legal citat pârâtul nu s-a prezenta în instanță și nici nu a formulat întâmpinare în procedura prealabilă.
La termenul de judecată din data de 5.11.2014, instanța a procedat la încuviințarea probelor și a reținut cauza spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
La data de 1.09.2005, între furnizorul inițial de energie termică CET Iași și pârâtul din prezenta cauză, s-a încheiat contractul de furnizare energie termică, CET figurând în calitate de prestator servicii,iar pârâtul în calitate de beneficiar ( filele 23-26 dosar).
Convenția a fost încheiată pe o durată nedeterminată, fiind semnat de ambele părți; obiectul acestuia a fost reprezentat de repartizarea cotei părți din consumul total de energie termică înregistrat de grupul de contoare, precum și reglementarea raporturilor furnizor-beneficiar individual privind furnizarea, condițiile de consum și plata energiei termice puse la dispoziție. În cap VI pct. 11 contract au fost stabilite modalitățile de facturare și plată, conținutul facturii, frecvența de emitere a acesteia, termenul de achitare ( 15 zile lucrătoare de la data expedierii prin poștă a facturii),tarifele ( cele aprobate de reglementările în vigoare), punctul 20 contract a stabilit cuantumul penalităților de întârziere -egal cu dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligațiilor către bugetul de stat, începând cu prima zi după data scadenței și fără a putea depăși cuantumul debitului principal.
La data de 1.12.2011, între CET Iași și M. Iași, în baza Hotărârii de Consiliu Local ( privind preluarea serviciului de furnizare de UAT), a intervenit un contract de cesiune drepturi, M. Iași urmând asigura, în baza licenței de care beneficiază, a mențiunilor din HCL și a legii continuitatea serviciului de furnizare agent termic și, în mod corespunzător de încasare a contravalorii prestării acestui serviciu. În acest sens, au fost emise facturi fiscale pentru sumele devenite scadente ulterior momentului cesiunii, facturate cu titlul de debit respectiv pentru segmentul temporal decembrie 2011- noiembrie 2012 ( limita maximă până la care M. Iași a asigurat gestiunea sistemului de furnizare energie termică, din decembrie 2012, continuitatea serviciului fiind asigurată prin operatorul Dalkia). Pe de altă parte, în privința penalităților reclamantul a înțeles să le pretindă pentru toată perioada subsecventă, până la introducerea cererii și în continuare, până la data achitării efective a debitelor la care au fost raportate.
Rezultă așadar că în prezenta cauză reclamantul se prevalează de un caz de răspundere civilă contractuală, în baza unui contract cadru semnat în septembrie 2005 și preluat în decembrie 2011. Cu privire la legea de drept material ( substanțial) aplicabilă, fiind vorba de efecte ce se produc, ale unui contract încheiat sub vechea lege, se va reține aplicarea acesteia.
În drept, sunt incidente prevederile art. 969 cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța va nota existența unui contract valabil încheiat,în care sunt stabilite condițiile răspunderii, clauza penală, termenele de plată, emiterea unor facturi fiscale conforme cu setul mențiunilor pe care trebuie să le cuprindă ( date de identificare părți, perioada pentru care a fost emisă factura, termenul de plată, locul de furnizare, serviciul prestat, cantitatea consumată, valoarea în lei a acesteia, restanțe anterioare, mențiunea perceperii penalităților).
Se va reține deopotrivă și atitudinea procesuală a pârâtului, care nu a contestat sub nici un aspect încheierea contractului prestarea obligațiilor de către furnizor, nu a invocat excepția de neexecutare și nu a realizat dovada plăților.
Urmărind facturile fiscale depuse, se poate constata că ele vizează unul și același loc de consum și individualizează cantitatea de energie consumată, pe care o cuantifică în lei, în funcție de tarifele agreate de părți.
Pe cale de consecință, instanța va reține îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale, reclamanta dovedind cadrul legal de percepere, iar pârâtul nereușind să probeze îndeplinirea corectă a obligațiilor sau existența unor cauze exoneratoare de răspundere. Instanța va admite capătul principal de cerere referitor la acordarea debitului neachitat, pentru facturile emise în perioada decembrie 2011- noiembrie 2012,în cuantum de 2423,60 lei contravaloare utilități energie termică, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor de angajare a răspunderii civile contractuale.
Raportat la cel de-al doilea capăt de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 21 din convenția părților, instanța reține că furnizorul are dreptul să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor în termenul de scadență, începând cu prima zi după data scadenței, în acord cu prevederile art..42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Rezultă așadar că părțile au procedat, la momentul încheierii contractului, la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil. Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtului de plată a contravalorii facturilor emise în perioada decembrie 2011- noiembrie 2012, instanța reține incidența dispozițiilor art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că furnizorul are dreptul să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor în termenul de scadență. Mai mult, prin însăși natura contractului debitorul este de drept în întârziere.
Creanța cu privire la acest capăt de cerere apare ca fiind exigibilă și prin depășirea termenului de plată a facturilor privind facturarea penalităților de întârziere la plata facturilor de energie termică aferentă perioadei decembrie 2011- noiembrie 2012, penalități calculate până la data de 1 martie 2013.
Cercetând facturile fiscale emise pentru debite și penalități,prevederile contractuale referitoare la modul de percepere a penalităților și perioadele de timp pentru care au fost efectuate calcule, instanța apreciază că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor, respectiv de 0,04 %.
În acest context, se va proceda și la admiterea capătului de cerere referitor la penalități în cuantum de 658,89 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada februarie 2012-februarie 2014, precum și cel referitor la plata în continuare a penalităților de întârziere în sumă de 0,04% pe zi de întârziere, de la momentul 1 martie 2013 la data plății efective a debitului principal, fără a putea depăși cuantumul acestuia.
Pentru totalitatea considerentelor anterior expuse, instanța urmează a admite acțiunea, astfel cum a fost formulată, și a obliga pârâtul la plata sumei de 2423,60 lei contravaloare utilități energie termică pentru perioada decembrie 2011- noiembrie 2012, a sumei de 658,89 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada februarie 2012-februarie 2014, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere în sumă de 0,04% pe zi de întârziere, de la momentul 1 martie 2013 la data plății efective a debitului principal, fără a putea depăși cuantumul acestuia, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. IAȘI, Serviciul energetic și de Utilități Publice,prin reprezentant legal Primarul Mun.Iași- G. N., cu sediul în Iași, . nr.11, în contradictoriu cu pârâtul B. M., domiciliat în M. Iași, ..95, ., etaj 2, .> Obligă pârâtul la plata sumei de 2423,60 lei contravaloare utilități energie termică pentru perioada decembrie 2011- noiembrie 2012, a sumei de 658,89 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada februarie 2012-februarie 2014, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere în sumă de 0,04% pe zi de întârziere, de la momentul 1 martie 2013 la data plății efective a debitului principal, fără a putea depăși cuantumul acestuia.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
20.12.2014, 4 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
