Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

În ședința publică din 28 mai 2014, instanța, în temeiul art. 242 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea cauzei.

La data de 28 noiembrie verificând cauze, instanța a dispus citarea părților cu mențiunea de a pune concluzii asupra excepției perimării, stabilind termen pentru data de 10 decembrie 2014. Pârâta a formulat un răspuns scris, solicitând admiterea excepției invocate di oficiu de către instanță, solicitând totodată și plata cheltuielilor de judecată.

În ședința publică din 10 decembrie 2014, instanța a pus în discuție excepția perimării cererii de chemare în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției perimării, absolute și peremptorii, instanța o apreciază drept întemeiată pentru următoarele considerente:

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 28 mai 2014, dată la care cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Judecarea cauzei a fost suspendată pentru neîndeplinirea obligațiilor puse de către instanță în sarcina reclamantei. Instanța retine că de la această dată, nu a mai fost îndeplinit niciun act de procedură, dosarul rămânând în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina reclamantei.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. 1 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 din Codul de procedură civilă, perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate.

Așadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul că este atât o sancțiune procedurală de aplicație generală – care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței în judecată.

Întrucât din data de 28 mai 2014 și până la termenul de față a trecut mai mult de 6 luni, iar vina pentru rămânerea în nelucrare a cererii de chemare în judecată le revine reclamantei și ținând cont și de faptul că nu se poate reține incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare (în sensul art. 417-418 Cod procedură civilă), instanța apreciază că devin aplicabile dispozițiile art. 416 Cod procedură civilă.

Cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, în contextul în care avea posibilitatea de a cere repunerea cauzei pe rol.

Față de aceste împrejurări, instanța va admite excepția de perimare, urmând să constate perimarea cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu de către instanță.

Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .> cu sediul în Iași, .. 6, ., C._, județul Iași, având ca obiect pretenții, formulată în contradictoriu cu pârâta O. P., cu domiciliul în Iași, .. 6, ., . Iași.