Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 11392/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier N. M. D.
Sentința civilă nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâta D. E., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare instanța constată lipsa părților.
Instanța procedează cu prioritate la verificarea competenței în baza dispozițiilor art. 131 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă și art 94 lit j C.p.c si constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța din oficiu invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debitele principale mai vechi de 3 ani.
Instanța încuviințează și admite înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța in temeiul art. 394 C.p.c declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Judecătoriei Iași la data de 31.03.2014, sub nr._/245/2014 reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul D. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata debitului în valoare de 342 lei cu titlu de preț și a sumei de 37, 35 lei cu titlu de penalități de întârziere. De asemenea a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii nr._/2008, având ca obiect, potrivit art. 1 din contract, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale. Întrucât pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor prestate, s-a acumulat un debit de 342 lei cu titlu de preț reprezentând contravaloare facturilor de salubritate emise pe perioada 08.2011 – 01.2013.
De asemenea, reclamanta arată că, în temeiul art. 8.4 din contractul încheiat, la debit au fost calculate penalități în cuantum de 37, 35 lei. Totodată, în vederea soluționării amiabile a litigiului, pârâtului i-a fost trimisă invitația la conciliere directă.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 Cod civil, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului legal al reclamantei.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa în vederea realizării concilierii directe și confirmarea de primire, contractul pentru prestări servicii de salubritate, tabel privind calculul majorărilor de întârziere, factură fiscală, proces-verbal de informare.
Din dispoziția instanței reclamantul a depus la dosarul cauzei faturile aferente intervalului 08.2011 – 01.2013.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula oral apărările sale.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta S.C. S. S.A. a încheiat cu pârâtul din prezenta cauză contractul de prestări servicii nr._/12.06.2008, prin care reclamanta se obliga la colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere.
În temeiul acestui act juridic, pârâtul s-a obligat, conform art. 6.6 din contract, să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator, în termenele legale, plata contravalorii serviciilor făcându-se pe baza facturilor emise de prestator sub formă de numerar.
De asemenea, părțile au convenit că, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (art. 8.4 din contract).
Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța va avea în vedere prevederile Legii nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil. Astfel, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 1169 Cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtului prin depunerea la dosarul cauzei a contractului de prestări servicii salubritate nr._/12.06.2008, precum și a facturilor emise în baza acestui contract în intervalul 08.2011 – 01.2013.
Pârâtul avea posibilitatea contestării facturilor emise de reclamantă în termen de 10 zile de la primire, în caz contrar factura considerându-se acceptată (art. 5 pct. 6 din contract).
În cauză pârâtul nu a contestat facturile emise în termenul prevăzut în contract, astfel încât facturile au fost acceptate tacit la plată de către acesta.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală și nici nu a făcut dovada stingerii obligațiilor pe care le are față de reclamantă.
Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantei sunt întemeiate, motiv pentru care instanța urmează să le admită și să admită în consecință acțiunea.
De asemenea, din convenția părților reiese acordul acestora în privința aplicării penalităților de întârziere în caz de neplată la termen a facturilor (art. 8 pct. 4 din contract), acord valabil, în condițiile art. 1066 și urm. C. civ., ca modalitate de evaluare anticipată a prejudiciului părții în caz de neexecutare sau executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor de către cealaltă parte. Această sumă reprezintă prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării la termen a obligației pârâtului de a plăti anumite sume de bani, prejudiciu pe care însăși legiuitorul civil l-a catalogat ca intrinsec acestui tip de obligații (art.1088 alin.2 C.civ.), și care apare cu atât mai justificat în cazul raporturilor comerciale, prin prisma principiului interdependenței acestora. Reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile la termenele stipulate în facturi, văzând și dispozițiile art. 1082 C.civ., instanța constată întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la suma de 37, 35 lei, sumă în mod corect calculată de către reclamantă, astfel cum a rezultat din verificarea tabelului de calcul al penalităților (fila 11), motiv pentru care va obliga pârâtul să achite reclamantei această sumă cu titlu de penalități întârziere.
În consecință, fața de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale și ținând cont și de prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864 potrivit cărora „creditorul are dreptul sa dobândească îndeplinirea exacta a obligației în caz contrar având dreptul la despăgubiri”, instanța va admite cererea reclamantului.
Conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Reclamanta a dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosarul cauzei chitanța în valoare de 31 lei. Față de soluția pronunțată și având în vedere dispozițiile mai sus-menționate, reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța îl va obliga la plata către reclamantă a sumei de 31 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
În ceea ce privește cheltuielile de informare privind mediere, instanța nu le va acorda pentru următoarele motive:
Procedura de informare nu a fost una efectivă, în sensul că nu a fost atașată la dosar dovada convocării pârâtului la ședința de informare, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 192/2006. În aceste condiții, ședința de informare cu privire la mediere a avut un caracter pur formal, nefiind realizată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fiind deturnată procedura de la scopul pentru care a fost instituită de lege, respectiv convocarea și informarea efectivă a părților din litigiu cu privire la avantajele procedurii medierii.
În plus, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 192/2006 „pentru activitatea de informare și consiliere a părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul . sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul D. E., domiciliat în Iași, .. 36, jud. Iași.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 342 lei cu titlu de preț și suma de 37, 35 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Admite în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 31 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de mediere.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2014.
Președinte Grefier
G. TudorDumitrescu N. M.
Red./Tehnored. G.T./5 ex./23.01.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9155/2014.... → |
|---|
