Pretenţii. Sentința nr. 3597/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reprezentantul legal al reclamantei și pârâți.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată:

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- reclamanta a solicitat și judecata în lipsă.

Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită și, verificând, din oficiu, competența în temeiul art. 131 din Noul C. pr. civ., constată că este competentă general, material și teritorial a soluționa prezenta cauza conform art 94/1/j NCPC si art.107 NCPC.

În baza art 255, 258 NCPC, instanța încuviințează părții reclamante proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.

Instanța ia act de lipsa pârâților de la interogatoriu, deși au fost citați cu mențiunea personal la interogatoriu.

Instanța declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22 noiembrie 2013 sub număr de dosar anterior menționat reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtii M. V. si M. M. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care acestia din urmă să fie obligati la plata sumei de 559,80 lei prețul serviciului de salubritate facturat în intervalul februarie 2011- ianuarie 2013 și suma de 110,15 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/04.10.2007 iar pârâtii nu au înțeles să își execute obligația de plată a prețului serviciului prestat derivând din această convenție, ceea ce a condus la acumularea unui debit la 559,80 lei reprezentând prețul serviciului și la calcularea de penalități conform art.6.4 din contract și dispozițiilor art.42 alineat 10 litera b) din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.

Cu adresa nr._/12.03.2013 pârâtii au fost invitati la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs. Reclamanta a încercat soluționarea amiabilă a litigiului inclusiv pe calea medierii fără rezultat.

În drept s-au indicat prevederile art.1516 cod civil iar în baza art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu 52 lei taxă de timbru conform dovezii depusă la fila 10 dosar.

În probațiune reclamanta a anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: adresa nr._/12.03.2013 prin care paratii sunt invitati sa achite debitul sau sa se prezinte in vederea concilierii directe, dovada expedierii cu confirmare primire; contract de prestari servicii salubritate nr._/04.10.2007; tabel nr._ cu calcul detaliat al penalitatilor aplicate; factura fiscala nr._/31.01.2013 emisa in baza contractului de salubritate; proces verbal de informare nr. 250/30.09.2013; chitanta nr. 221/17.09.2013 in cuantum de 35 lei reprezentand cval taxa pregatire mediere (filele 4-9 dosar). Ulterior, la solicitarea instanței făcută în etapa regularizării cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus și restul facturilor ce au fost emise pentru debitul solicitat (filele 16-27 dosar) si invitatia la mediere nr.557/18.09.2013 cu dovada expedierii cu confirmare primire (filele 28- 29).

În conformitate cu dispozițiile articolului 201 alin.1 cod pr. civ,. instanța a dispus comunicarea către pârâti a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare depuse de reclamantă, comunicari făcute la data de 27.12.2013 conform dovezii de la filele 35-38 dosar. În termenul fixat de instanță de 25 zile pârâtii nu au formulat în cauză întâmpinare.

Pentru primul termen de judecată fixat instanța a dispus conform art.203 cod procedură civilă, chemare pârâtilor și la interogatoriu, pârâtii, legal citati conform dovezii de la filele 40-41 dosar, neprezentându-se în instanță.

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Față de cererea reclamantei de judecarea a cauzei în lipsă și față de poziția procesuală a pârâtilor, cauza s-a judecat în lipsa părților legal citate.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 4 noiembrie 2007 între reclamanta din cauză și pârâtul MATEO V. a intervenit contractul de prestări servicii salubritate numărul_ în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze în beneficiul pârâtului servicii de colectare, transport, depozitare a deșeurilor pentru un număr de 3 persoane, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (art.1-2 din contract, fila 5 dosar).

În schimbul serviciului de salubritate prestat beneficiarii, pârâtul în cauza de față, s-au obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise de prestator lunar (art.4 pct.9 din contract coroborat cu art. 6 pct.1din contract).

Potrivit articolului 6.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiari serviciului în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.

În baza contractului reclamanta a furnizat beneficiarilor serviciul de salubritate, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (filele 16-27 dosar).

Față de neplata facturilor emise, cu adresa nr._/12.03.2013 pârâtii au fost invitati la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs (invitație și dovada expedierii fila 4 dosar).

Din procesul verbal de informare nr.250 din 30 septembrie 2013 depus de reclamantă la fila 8 dosar rezultă că reclamanta a încercat soluționarea diferendului pe calea medierii, pârâtii fiind invitati la sediul UNMR Iași, demers rămas fără rezultat.

În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1) și art.1169 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.

Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.

Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 c. pr. civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei unite cu contractul de prestari servicii încheiat și semnat de pârâtul M. V., fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune împotriva acestui pârât, creanță certă, lichidă și exigibilă astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtilor care însă nu au făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.

În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale ale pârâtului și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către acesta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtului semnatar al contractului, prezumată conform art.1082 C.civ., atât timp cât acesta nu au dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.

Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părților care în mod culpabil nu și-au îndeplinit întocmai obligația și au cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.

Potrivit art. 6.4 din convenția părților Întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului.

Această clauză contractuală reproduce dispozitiile art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006text potrivit căruia „Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:a)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;c)valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.”

Având în vedere convenția părților, dispozițiile legale anterior menționate, văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar (fila 6) instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.

Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârât plata acestor penalități aferente debitului principal solicitat.

Nu apare întemeiată pretenția reclamantei afirmată în contradictoriu cu pârâta M. M., chiar dacă în partea introductivă a contractului aceasta apare menționată în calitate de beneficiar, întrucât înscrisul constatator al convenției nu este opozabil acestei pârâte, nefiind semnat de aceasta. Numai facturile emise de reclamantă, depuse la dosarul cauzei, neacceptate la plată în mod expres, nu pot face dovada asumării de către pârâtă a raportului juridic obligațional.

Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța va admite în parte acțiunea numai în contradictoriu cu pârâtul M. V. și va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 559,80 lei prețul serviciului de salubritate facturat în intervalul februarie 2011- ianuarie 2013 și suma de 110,15 lei penalități de întârziere.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata instanța reține următoarele.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtilor atât la plata sumei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar cât și a sumei de 35 lei reprezentând cheltuieli de mediere.

În raport de soluția dată cererii in contradictoriu cu pârâta M. M. și cererea de obligare la cheltuieli a acesteia apare ca neîntemeiată.

În ceea ce îl privește pe pârâtul M. V., raportat la data introducerii acțiunii pe rolul instanței, 22.11.2013, se va reține că parcurgerea procedurii medierii anterior angajării demersului judiciar, era obligatorie.

Cu toate acestea instanța reține dispozițiile art.61 din Legea nr.192/2006 conform cărora mediatorul nu poate solicita onorariul pentru activitatea de informare a părților. Mai mult, conform art.2 alineatul 1 indice 4 din Legea nr.192/2006 serviciile prestate conform alineatelor 1 și 1 ind.1 (servicii de informare privind avantajele procedurii medierii) sunt gratuite neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume indiferent de titlul cu care se solicită. Or, procesul verbal de informare depus la dosar atestă tocmai efectuarea unei informări a reclamantei cu privire la avantajele medierii, informare gratuită potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia,.

Prin urmare câtă vreme informarea a avut caracter gratuit, astfel cum se arată în cuprinsul procesului verbal, chitanța depusă la fila 9 dosar pentru suma de 35 lei reprezentând “cval taxă pregătire mediere” nu apare justificată.

Pentru motivele expuse instanța va admite numai în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul obligării celui pârâtului M. V. la plata către reclamantă a sumelor reprezentând taxă de timbru .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul in mun Iasi ., în contradictoriu cu pârâtii M. V. și M. M., ambii cu domiciliul in mun Iasi, ..9, județ Iași, .

Obligă pârâtul M. V. la plata către reclamantă a sumei de 559,80 lei cu titlu de preț al serviciilor de salubritate prestate în intervalul februarie 2011-ianuarie 2013 în baza contractului de prestări servicii nr._/04.10.2007 și la plata sumei de 110,15 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași sume .

Obligă pârâtul M. V. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 52 lei reprezentând taxă de timbru conform chitanței depusă la dosar.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta M. V. la plata cheltuielilor de mediere în cuantum de 35 lei .

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta M. M..

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 11 martie 2014.

PREȘEDINTE,

D. C. E.

GREFIER,

J. V. G.

Red/teh/ced

23.04.2014,5ex