Pretenţii. Sentința nr. 4731/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4731/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 36965/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
GREFIER N. Z.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4731/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. T. P. și pe pârât . VIENNA INSURANCE GROUP, intervenient Z. O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din 10.03.2014, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din 17.03.2014, pentru termenul din 24.03.2014 și ulterior pentru cel de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._ la data de 03.12.2012, reclamantul R. T. P. a chemat în judecată pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.797,88 lei reprezentând despăgubiri pentru dauna totală produsă autoturismului proprietatea reclamantului cu nr. de înmatriculare AT681BH, precum si la plata penalităților de întârziere de 0, 1% pe zi de întârziere, calculate de la data de 19.09.2011 și până la achitarea efectivă a debitului, cât și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, la data de 16.12.2007, a avut loc un accident în urma căruia mașina proprietate personală a reclamantului a fost lovită din culpa exclusivă a conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare_, asigurat la societatea pârâtă, mașina fiind proprietatea numitului Z. O., vina acestuia fiind constatată irevocabil prin decizia civilă nr. 184/..2011 pronuntata de Tribunalul Iasi . De asemenea, reclamantul arată că deși a solicitat de la societatea pârâtă plata despăgubirilor, aceasta nu i-a data nici un răspuns, motiv pentru care a introdus prezenta acțiune .
În dovedirea afirmațiilor sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, cât și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
În drept au fost invocate dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011, CSA 5/2010, respectiv art 1000 al 1 din Codul Civil .
Reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată, precum si in cursul judecătii inscrisurile de care a inteles să se folosesca ( filele 5-10,24,25,30-40 ds).
Cererea a fost legal timbrata.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat introducerea in cauză în calitate de intervenient forțat a numitului Z. O., solicitând efectuarea unei expertize in vedea dovedirii avariilor, inclusiv in vederea stabilirii valorii de reparatie a autoturismului .
Intâmpinarea nu a fost motivata in drept.
În susținerea celor afirmate, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și efectuarea unei expertize tehnice auto.
A fost introdus in cauza intervenientul fortat Z. O., ce a fost legal, citat, dar care nu a depus intâmpinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei de judecata.
În cauză instanța a încuviințat și administrat pentru reclamanta si pentru pârât proba cu înscrisuri, precum si efectuarea unei expertize tehnice auto.
A fost depus raportul de expertiza auto ( filele 68 si urm ds), cu privire la care reclamantul a formulat obiecțiuni, răspunsul expertului fiind atasat la fila 102 ds-
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 184/. de 27.01.2011 de Tribunalul Iasi, irevocabilă, s-au dispus următoarele:
„ Cu privire la temeincia procesului-verbal, Astfel, tribunalul apreciaza că din perspectiva jurisprudenței CEDO în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul probei, art. 6 paragraful 2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Sabiaku c. Franței, hotărârea din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție în cauză, ca act administrativ având valoarea unui înscris autentic (fiind întocmit în conformitate cu prevederile art. 1171 C. Civ), nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea acestui proces-verbal, iar într-o astfel de situație este firesc ca el să dovedească nelegalitatea ori netemeinicia procesului-verbal.
Aceasta nu înseamnă o răsturnare a sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Or, în speță petentul-intimat nu a dovedit o situație de fapt contrară celei constatate de agentul constatator pe baza declarațiilor celor 2 șoferi, a indicatoarelor din zonă, a schiței accidentului, a avariilor celor 2 autoturisme. Declarația martorului Ș. V. a fost în mod greșit interpretată de instanță, din cuprinsul acesteia rezultând fără putință de tăgadă, astfel cum atestă, de altfel schița accidentului și semafoarele amplasate în acea intersecție, că petentul Z. O. a forțat . în mijlocul ei atunci când semaforul la care era oprit autoturismul intervenientului indica culoarea verde, iar acesta se pusese deja în mișcare, în mod regulamentar. Avariile autoturismelor implicate indică același mecanism de producere a accidentului, autoturismul intervenientului fiind avariat în partea frontală stânga, iar autoturismul petentului în partea laterală dreapta față.
Cât privește sancțiunea principală aplicată petentului, tribunalul constată că aceasta a fost corect individualizată de agentul constatator, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda ce i-a fost aplicată fiind în cuantumul minim prevăzut de lege pentru această contravenție.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 raportat la art. 3041 C. Proc. Civ., urmează a admite recursul declarat de intervenientul forțat R. T. P. și a modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petentul Z. O..”
Astfel, in completarea celor mentionate anterior, instanta retine că, la data de 16.10.2007 intervenientul fortat a condus autoturismul cu numărul_ din direcția Gara Internațională spre M. cel B., pe . intersecția cu . acordat prioritate de trecere autoturismului marca Opel, condus de reclamantul R. T. P., intrând în coliziune cu acesta.
De asemenea, în raportul de expeeriza întocmit in cursul judecătii prezentei cauze, se menționează că autoturismul nr. de înmatriculare AT 681 BH a suferit o dauna totală, insă având in vedere ca suma de_,88 lei depășește valoarea maxima de despăgubire care poate fi acordata de asigurătorul RCA, fata de anexa de calcul depusă la fila 83 ds, domnul expert mentioneaza ca suma totala cu care poate fi despăgubit reclamantul este de 8913,58 lei . Pentru a se ajunge la această valoare, expertul în conținutul raportului de expertiză efectuat, a calculat valoarea reală a autoturismului având în vedere gradul de uzură al autoturismului la data producerii evenimentului rutier. Având în vedere cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamant în sumă de_,88 lei, instanța constată că acest cuantum depășește valoarea reală a autoturismul astfel cum a fost calculată de expert respectiv suma de 8913,58 lei și în consecință diferența pe care reclamantul o solicită, nu se justifică.
În aceste condiții, instanța, în raport de probele administrate în cauză, apreciază că, avariile autoturismului proprietatea reclamantului s-au produs in modalitatea retinuta prin decizia civilă amintita
În drept, instanța reține incidența prevederilor art. 41 coroborat cu art. 51 din Legea nr. 136/1995 actualizată privind asigurărire și reasigurările din România. Astfel, potrivit art. 41 din actul normativ menționat „ în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.(…) .”
De asemenea, potrivit art. 51 din Legea nr. 136/1995 actualizată privind asigurărire și reasigurările din România, despăgubirile se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Având în vedere cele menționate, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamat și va obliga pârâta la plata sumei de 8913,58 lei cu titlu de despăgubire pentru dauna totală înregistrată de autoturismul cu nr. de înmatriculare AT681BH în accidentul din data de 16.12.2007, respingând pentru restul pretentiile formulate .
Potrivit art. 64 alin. (3) din Ordinul CSA nr. 21/2009, în cazul neformulãrii obiecțiilor în termen de 30 de zile de la data avizării scrise, asigurãtorul RCA nu mai poate emite obiecții, datoria devenind scadentã, iar conform art. 64 alin. (4) din același ordin „dacã asigurãtorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevãzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitatã pentru plata asigurãtorului RCA se aplicã o penalizare de 0,1%, calculatã pentru fiecare zi de întârziere.
In consecinta, va obliga pârâta la plata penalităților de întârziere de 0, 1% pe zi de întârziere, calculate de la data de 19.09.2011 și până la achitarea efectivă a debitului .
De asemenea, va obliga pârâta să achite expertului D. I. diferenta de onorariu de 300 de lei stabilita cu titlu de onorariu provizoriu.
Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta ca parte căzută în pretenții la plata către reclamant a sumei de 1898,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat acordat proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. T. P., domiciliat in IAȘI, ., nr. 22 în contradictoriu cu pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP, cu sediul ales la Sucursala Iasi, cu sediul in Iasi, . si Sfânt, . .
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 8913,58 lei și penalități de întârziere de 0, 1% pe zi de întârziere, calculate de la data de 19.09.2011 și până la achitarea efectivă a debitului, respingând pentru restul pretentiile ca fiind nejustificate .
Obligă pârâta să achite expertului D. I. diferenta de onorariu de 300 de lei stabilita cu titlu de onorariu provizoriu.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 1898,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat acordat proporțional cu pretentiile admise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
Președinte, Grefier,
Z. I. Z. N.
RED ZI/TEHN ZI/26.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 179/2014.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 9785/2014.... → |
|---|
