Pretenţii. Sentința nr. 476/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 476/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 34485/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 476/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA P. . 42 PT 6 GARA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepțiilor prematurității acțiunii, prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- noiembrie 2009, excepție invocată de către pârâtă, și a fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 10.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 15.01.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 17.01.2014, când, în aceeași compunere, hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.01.2013 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Asociația de proprietari . nr. 42 la plata sumei de_,86 lei cu titlu de contravaloare a penalităților de întârziere pentru perioada noiembrie 2006- decembrie 2009.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâții nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația la conciliere, facturi, referatul de neprezentare la conciliere, contractul de furnizare a energiei termice nr. 839 din 20.05.2002, componența sold clienți la data de 31.05.2012.
Pârâții au formulat întâmpinare, invocând excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit.a din Decretul nr. 167/1958 penalitățile de întârziere - accesorii față de debitul principal- pot fi cerute cel mai târziu până la împlinirea unui termen de 3 ani, calculat de la data achitării integrale a debitului principal sau în termen de 3 ani de la data scadenței debitului principal.
La termenul din 10.01.2014 instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate
În baza art. 137 alin. 1 C.p.c. instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate .
Excepția prematurității, invocată prin întâmpinare, urmează a fi respinsă întrucât încălcarea prevederilor art. 720 ind. 1 C.p.c. poate determina anularea actelor de procedură îndeplinite în procesul început fără respectarea procedurii concilierii directe doar în condițiile art. 105 alin. 2 C.p.c., deci în cazul în care s-ar face dovada că prin aceasta s-ar fi cauzat pârâtului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod. Însă pârâta nu face dovada unei asemenea vătămări, mai ales în condițiile în care acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru (reclamantul fiind în procedura insolvenței) și nu există date privind efectuarea, de către reclamant a unor cheltuieli de judecată care ar urma să fie recuperate de la pârâta eventual căzută în pretenții. Întrucât părțile mențin o poziție de contradictorialitate pe parcursul judecării procesului, este greu de crezut că o readucere a conflictului dintre ele în cadrul extrajudiciar, doar pentru îndeplinirea procedurii concilierii directe, ar duce la o soluționare pe cale amiabilă a acestui conflict, ținând cont și de faptul că părțile pot oricând în cursul judecății să recurgă la acte procesuale de dispoziție, de genul tranzacției. De altfel, chiar pârâta a precizat în întâmpinare că . s-a transmis convocarea la conciliere, este administratorul său, la care și-a ales, de altfel, și sediul procesual, astfel că există prezumția că pârâta a avut cunoștință de convocarea la conciliere.
În ceea ce privește excepția prescripției penalităților datorate de pârâtă pentru perioada noiembrie 2006-iulie 2010, se constată, în primul rând, că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, prescripția invocată prin acțiune, vizând o perioadă anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, va fi guvernată de regimul anterior al prescripției extinctive, potrivit căruia această instituție juridică era de ordine publică, astfel că invocarea excepției prescripției se putea face și din oficiu.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că pârâții ar fi recunoscut obligația de plată a facturilor de penalități prin acceptarea lor, nu s-a administrat nicio probă în acest sens, facturile de penalități depuse la dosar nefiind acceptate la plată. De altfel, prescripția poate fi întreruptă doar prin acte de recunoaștere expresă, neîndoielnică a datoriei, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. De asemenea, reclamanta susține că recunoașterea debitului constând în penalități s-a făcut prin plățile succesive realizate de pârâtă. Reclamanta nu a probat însă că plățile efectuate de pârâtă de-a lungul timpului ar fi fost imputate asupra penalităților, nici că aceste plăți au fost realizate cu intenția de a stinge debitul constând în penalități.
Din analiza componenței soldului debitului datorat de pârâtă, depus la dosar de reclamantă, rezultă că penalitățile au fost calculate pentru facturi de plată a energiei termice emise în perioada noiembrie 2006- decembrie 2009. Prin urmare, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată respectiv 11.01.2013 obligația de plată a debitului principal pentru perioada noiembrie 2006- decembrie 2009 era prescrisă astfel încât, potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, incident speței, s-a stins și dreptul de a solicita accesoriile la debitul principal. De altfel, fie și prin raportare doar la scadența obligației de plată a penalităților indicate în facturile de penalități, această obligație apare ca fiind prescrisă. Sumele menționate anterior acestor perioade nu mai pot fi însă solicitate în mod valabil ca urmare a stingerii, prin prescripție, a debitului principal raportat la care au fost calculate penalitățile. Având în vedere aceste aspecte, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate pentru perioada noiembrie 2006- decembrie 2009.
În consecință, instanța va admite excepția și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
Se va lua act de faptul că societatea pârâtă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității acțiunii ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- noiembrie 2009, excepție invocată de către pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari . S. 42, PT.6, cu sediul în Iași, ., PT 2 Metalurgie ca fiind prescrisa.
Ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17.01.2014
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
RED./ TEHNORED.:V.V.C.
17.03.2014/ 5ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2764/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5700/2014. Judecătoria... → |
|---|
