Plângere contravenţională. Sentința nr. 3052/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3052/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 21286/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr.3052
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petentul C. G., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI-BIROUL VAMAL SCULENI, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 21.02.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astazi, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.07.2013 sub număr de dosar_, petentul C. G. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._/23.06.2013 în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând anularea parțială a procesului-verbal în ceea ce privește măsura complementară a reținerii în vederea confiscării mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției.
În fapt, petentul a arătat că textul aplicabil contravenției reținută în sarcina sa dispune ca reținerea autovehiculului să se facă până la plata amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe art. 31 din O.G. nr. 2/2001, art. 653 alin 1, art. 653 alin 2 din HG nr. 707/2006, art. 453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, sancțiunea fiind legală și temeinică având în vedere pericolul social ridicat al faptei săvârșite.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal ./20 nr._/23.06.2013, petentul C. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru faptul că pe data de 23.06.2013, ora 01:30, ar fi fost identificate 1594 pachete de țigări având aplicate marcaje fiscale de proveniență Republica M. ce au fost sustrase controlului, în locașuri special amenajate prin fixarea unor plăci de tablă fixate cu șuruburi între praguri și podeaua autoturismului, în capitonajul portbagajului – lateralele din ebonita, prin crearea unui spațiu pe podeaua portbagajului supraînălțat cu distanțiere din lemn în condițiile în care acest spațiu era închis cu un capac din placaj mochetat, precum și în spătarul banchetei din spate,, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 653 alin 2 din HG nr. 707/2006.
Conform adeverinței nr. 72/23.06.2013 a fost reținută spre confiscare autoturismul marca Chevrolet în care ar fi fost găsite pachetele de țigări menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Conform art. 653 alin 2 din HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei în cazul în care contravenția prevãzutã la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționeazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la sãvârșirea contravenției pânã la plata amenzii.
Conform art. 653 alin 1 lit. a constituie contravenție sustragerea de la controlul vamal a oricãror bunuri sau mãrfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confisca.
Potrivit art. 653 indice 1, dacã la sãvârșirea contravențiilor prevãzute la art. 651-653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulãrii mãrfurilor sau bunurilor, autoritatea vamalã dispune, pe lângã celelalte sancțiuni contravenționale prevãzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (HG nr. 707/2006 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada pănă la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Petentul nu a administrat probe care să înlăture cele constatate de către agentul constatator în mod nemijlocit și direct prin propriile sale simțuri, situația de fapt reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției completat prin anexă nu a fost contestată de către petent, acesta contestând doar măsura confiscării autoturismului.
În ceea ce privește această măsură complementară, instanța constată că într-adevăr art. 653 alin. 2 din HG nr. 707/2006 prevede, așa cum s-a arătat mai sus, măsura reținerii autoturismului până la plata amenzii aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 653 alin. 1, însă măsura confiscării contestată în prezenta cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 653 indice 1, text legal ce prevede situația autovehiculului modificat în vederea săvârșirii contravenției. Or, față de situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și descrisă mai sus, rezultă că autovehiculul supus măsurii confiscării a fost modificat în scopul săvârșirii contravenției, prin realizarea de locașuri special amenajate prin fixarea unor plăci de tablă fixate cu șuruburi între praguri și podeaua autoturismului, în capitonajul portbagajului – lateralele din ebonita, prin crearea unui spațiu pe podeaua portbagajului supraînălțat cu distanțiere din lemn în condițiile în care acest spațiu era închis cu un capac din placaj mochetat.
Prin urmare, instanța constată că măsura confiscării autovehiculului marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ a fost dispusă în mod legal și temeinic în conformitate cu dispozițiile art. 653 indice 1 din HG nr. 707/2006.
În ceea ce privește atingerea adusă dreptului de proprietate prin luarea măsurii confiscării autoturismului modificat în scopul disimulãrii mãrfurilor sau bunurilor, instanța constată că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci acesta suporta unele limitări. Astfel de limitări trebuie să fie prevăzute de lege, proporționale și necesare pentru atingerea scopului avut în vedere prin instituirea lor.
Analizând măsura confiscării autoturismului contestată în prezenta cauză, instanța constată că aceasta este prevăzută de lege, într-o formă previzibilă și accesibilă, cât și proporțională și necesară pentru atingerea scopului avut în vedere prin instituirea acestei măsuri față de circumstanțele faptei săvârșite, respectiv combaterea săvârșirii de contravenții în domeniul vamal și introducerea în țară a 1594 pachete țigări având aplicate marcaje fiscale de proveniență Republica M., cu încălcarea dispozițiilor legale, prin folosirea autovehiculului modificat în scopul disimulării produselor, a se vedea cauzele Butler contra Marii Britanii nr._/98, 27.06.2002, Grifhorst contra Franței, 26.02.2009, Moon Contra Franței 09.07.2009.
Aceeași concluzie se păstrează și în situația în care autoturismul confiscat aparține unei alte persoane decât contravenientul, eventualele pretenții ale proprietarului urmând a se soluționa pe calea răspunderii contractuale ori delictuale dintre părți, după caz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. G., având CNP_, cu domiciliul în Mun. Hunedoara, .. 19, .. 1, jud. Hunedoara împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._/23.06.2013 în contradictoriu cu intimatul A. Națională a Vămilor, cu sediul în București, .. 13, sector nr. 1 - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, Iași și ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.02.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/Teh I.Chi
4 ex/21.05.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5700/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4483/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
