Pretenţii. Sentința nr. 6358/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 25.04.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astazi, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.06.2013 pe rolul instanței sub nr. de dosar_, reclamanta S.C. „C. IASI” S.A în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari .. 11 a solicitat instanței de judecată obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 2221,72 lei, din care 1291,54 lei, reprezentând debit principal neachitat corespunzător facturilor emise în perioada februarie 2011- iulie 2011 și suma de 930,18 lei reprezentând penalități calculate pentru perioada decembrie 2009 – februarie 2013 pentru acest debit, urmând a fi calculate penalități până la plata efectivă a acestui debit.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite între părți a fost furnizată energie termică și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere la obligații în sarcina ambelor părți, revenind pârâtei obligația achitării contravalorii energiei furnizate. În considerarea acestor raporturi au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate de către asociație. Deși s-a inițiat procedura concilierii, aceasta nu a avut finalitatea urmărită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.

În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.

S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că începând cu data de 20.10.2011 reclamanta a nu mai are dreptul să facturi către pârâtă, având în vedere contractul de cesiune către Municipiul Iași, iar valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului conform art. 18 alin 2 din contractul nr. 765/05.05.2010. De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că tot ce a fost calculat până la data de 17.04.2009 este prescris.

La data de 10.12.201, fila 114, reclamanta a arătat că pârâta a achitat debitul principal, rămânând doar suma de 985,42 lei de achitat cu titlu de penalități de întârziere conform calcului efectuat la data de 06.12.2013.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:

Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convenției nr. 1363/05.12.2007, fila 11.

Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, având în vedere obiectul prezentei cauze, dreptul material aplicabil prezentei cauze este din Codul civil decretat în 1864.

Potrivit art. 238 Codul de procedura civila instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, excepțiile urmând a fi soluționate potrivit efectului acestora.

Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, art. 3 stabilind un termen general de prescripție de 3 ani.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.06.2013, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind recuperarea penalităților datorate pentru perioada 31.12._10, reclamanta nefăcând dovada suspendării ori întreruperii termenului de prescripție.

Pe fond, în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise, pârâta.

Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de niciuna dintre părțile contractante.

Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În materia răspunderii civile contractuale (în cazul obligațiilor de a da și a face) creditorul trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.

Conform art. 969 din Codul civil decretat în 1864, incident conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.

Potrivit art. 46 din Codul comercial în vigoare la data derulării relațiilor contractuale și incident față de calitatea reclamantei cu referire la dispozițiile art. 56 din același cod, înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește, față de emitent, încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează. Pentru a avea însă forță probantă față de persoana de la care nu emană, în speță față de pârâte, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente.

Motivat de nerespectarea obligației de plată a facturii lunare, în temeiul clauzei penale inserată în contractul încheiat între părți, art. 21 alin. 3, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Acestea au fost prevăzute conform dispozițiilor art. 18 alin 1 din Ordinul ANRSC nr. 483/2008 coroborate cu art. 42 alin 10 din Legea nr. 51/2006.

Instanța constată că reclamanta, potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil, a probat existența raporturilor contractuale dintre părți. Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației iar aceasta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege, astfel încât atitudinea acesteia de a nu respecta clauzele asumate la încheierea contractelor cu reclamanta încalcă principiul de drept enunțat de art. 969 Cod civil.

Însă, având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților până la achitarea integrală a prețului, iar conform convenției încheiată între părți penalitățile nu pot depăși debitul principal, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 973,4 lei, reprezentând penalități calculate până la data de 06.12.2013 pentru debitul datorat pentru perioada 17.06._11.

În ceea ce privește apărările pârâtei cu privire la actul adițional la contractul de furnizare a energiei termice nr. 1363/05.12.2007, filele 91-93, instanța constată că prin acest contract a intervenit cesionarea furnizării energiei termice, ulterioare datei de 20.10.2011, creanțele anterioare nefăcând obiectul acestui contract. De asemenea, instanța constată că facturile depuse de către pârâtă la filele 95-97 cât și adresa de la fila 100 privesc o altă perioadă decât cea care face obiectul prezentei cauze, penalitățile solicitate de reclamantă fiind calculate pentru debitul anterior datei de 20.10.2011.

Având în vedere plata debitului principal, filele 101, 102, 106, 113 și 114, cât și precizările reclamantei, fila 114, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 973,4 lei, reprezentând penalități calculate până la data de 06.12.2013 pentru debitul datorat pentru perioada 17.06._11.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru recuperarea penalităților datorate pentru perioada 31.12._10.

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și formulată de către reclamanta S.C. C. Iași SA, având CUI_, cu sediul în Iași, .. 25, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari .. 11, având CUI_, cu sediul în Iași, ., ..

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 973,4 lei, reprezentând penalități calculate până la data de 06.12.2013 pentru debitul datorat pentru perioada 17.06._11.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.

Președinte, Grefier,

C. I. P. A. M.

Red/teh I.C.

4 ex/16.07.2014