Pretenţii. Sentința nr. 6386/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6386/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 705/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6386/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. F.
Grefier L. M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . pe pârât A. V., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 16.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.04.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10.01.2014 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. V. pentru ca aceasta să fie obligată să plătească suma de 576,33 lei cu titlu de preț și la plata sumei de 119,91 lei, reprezentând penalități de întârziere. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată ca între părți este încheiat contractul de prestări servicii de salubritate nr._/2009 în baza căruia pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei, constând în colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere. Pentru serviciile prestate în perioada ianuarie 2011-ianuarie 2013 reclamanta a emis facturi în cuantum de 576,33 lei, pe care pârâta nu le-a achitat, debit la care s-au calculat penalități de întârziere în valoare de 119,91 lei, conform prevederilor din contractul de prestări servicii. Penalitățile de întârziere percepute sunt „egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat”, fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform lg.51/2006 și OUG nr.88/2010. Contractul legal încheiat și semnat de debitoare, arată reclamanta, o obligă pe aceasta să respecte clauzele contractuale stipulate. Debitoarea a fost chemată la conciliere, însă aceasta nu a înțeles să ia vreo măsură în sensul realizării concilierii directe cu privire la debitul datorat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil, iar în temeiul art.223, 411 N. C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri, în copie: adresă convocare conciliere, dovadă comunicare, contract de prestări servicii, tabel calcul penalități de întârziere, proces verbal de informare, chitanță contravaloare contract de pregătire mediere.
La solicitarea instanței, în data de 21.01.2014, reclamanta a mai înaintat la dosar precizări și copii certificate conform cu originalul de pe facturile de plată aferente debitului solicitat.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a trimis reprezentant în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține :
Potrivit art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, în raport de data încheierii contractului de prestări servicii de salubritate nr._/2009, instanța constată că legea care era în vigoare la momentul încheierii contractului este vechiul Cod civil.
Prin contractul de prestări servicii de salubritate nr._/2009, reclamanta s-a obligat, în conformitate cu dispozițiile art.3,4 să ridice și să transporte deșeurile menajere conform graficului stabilit, să factureze contravaloarea serviciilor executate lunar, la sfârșitul fiecărei luni, iar pârâta s-a obligat să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate ( termenul de plată – conform art. 8 alin. 3 din contract – 15 zile de la data primirii facturii), iar, în caz contrar, să achite și penalitățile de întârziere, așa cum este prevăzut în art. 8 alin. 4 din contract.
În baza contractului, au fost emise facturi în perioada ianuarie 2011-ianuarie 2013 aflate în copie la dosar, pentru debitul de 576,33 lei, pârâta nefăcând dovada stingerii debitului prin plată, deși, față de pretențiile reclamantei probate prin înscrisurile de la dosar, pârâtei îi revenea sarcina probei liberațiunii conform art.1169 C.civ.
Penalitățile de întârziere însă, nu au fost calculate corect de reclamantă, raportat la data scadenței calculată în concordanță cu dispozițiile contractuale și cele ale Legii nr.51/2006. Astfel, instanța reține că contractul dintre părți este unul cu clauze predeterminate de legiuitor prin odată cu apariția Legii nr.51/2006, mai exact art.36 și art.42 din lege, care prevăd în art.42 al.9 Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestația a fost efectuatã. Utilizatorii serviciilor de utilitãți publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați sã achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadențã de 15 zile lucrãtoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe facturã. Termenul de scadențã privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii, dispoziție preluată și în art.8.3 din contractul părților. Or, din tabelul de calcul depus de reclamantă la dosar, rezultă că acestea au fost calculate începând cu a 15-a zi de la emiterea facturii, fiind neverosimilă împrejurarea primirii facturii de către consumator în aceeași zi cu emiterea acesteia, fiind încălcate dispozițiile contractuale implicite presupuse de normele legale amintite, cu consecința calculării unor penalități de întârziere mai mari.
În drept, potrivit art.969 Cod civil, contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1073 C civ, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Față de cele de mai sus, instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosar pretenția reclamantei este dovedită în ceea ce privește debitul în totalitate și doar în parte în privința penalităților, conform argumentelor prezentate anterior, sens în care va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 576,33 lei reprezentând debitul principal (facturi neachitate emise în perioada ianuarie 2011-ianuarie 2013) și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere calculate asupra fiecărui debit lunar neachitat scadent în perioada ianuarie 2011-ianuarie 2013 ce vor fi calculate corect începând din a 16-a zi de la data primirii facturilor de către pârâtă până la 22.08.2013, (data calculului penalităților solicitate prin acțiune), fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 C.proc.civ. potrivit cu care partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată, instanța constata că acest capăt de cerere accesoriu este întemeiat numai în parte, cu privire la taxa de timbru.
Cheltuielile de mediere nu vor fi acordate, pe de o parte întrucât, în lipsa unei detalieri a destinației concrete a cestor cheltuieli, însoțită de înscrisurile probatorii corespunzătoare, instanța nu poate verifica întinderea cheltuielilor strict necesare pentru buna desfășurare a procesului conform art.451 al.1 NCPC, ori dacă cheltuielile pretinse nu contravin indirect dispozițiilor art.26 al.3 din Legea nr.192/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .>cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta A. V., domiciliată în com. Bârnova, ., jud. Iași.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 576,33 lei reprezentând debitul principal (facturi neachitate ianuarie 2011-ianuarie 2013) și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere calculate asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada ianuarie 2011-ianuarie 2013 începând din a 16-a zi de la data primirii facturilor de către pârâtă până la 22.08.2013, fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 54 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, Grefier,
F. D. M. T. L. M.
Pt. grefier, căruia i-a încetat
raportul de muncă, semnează
grefierul șef al secției civile
FDM/TLM/22.07.2014
| ← Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 5549/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
