Plângere contravenţională. Sentința nr. 5492/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5492/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 14839/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5492/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. Ș.
Grefier C. P. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta A. N. în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L. IAȘI-SERVICIUL SIGURANȚA CIRCULAȚIEI și intimat . SA, având ca obiect plângere contraventionala restituire sumă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de 07.04.2014, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, petenta A. N. a solicitat instantei anularea procesului-verbal de contraventie . nr._ din data de 25.04.2013 incheiat de către POLIȚIA L. IAȘI - SERVICIUL SIGURANȚA CIRCULAȚIEI .
În motivarea plângerii petenta susține că, la data de 25.04.2013 a fost sanctionata, in mod nelegal, pentru o pretinsa fapta contravenționala de a fi staționat
cu autoturismul marca Ford cu nr.de inmatriculare_ pe .>
Precizează că autoturismul marca Ford cu nr. de inmatriculare_ nu a fost oprit in locul indicat, respectiv . locul in care a fost oprit autoturismul, respectiv . natura sa permită circulația autovehiculelor, fara a îngreuna traficul auto in zona.
Totodata, petenta a solicitat restituirea, de către S.C. S. P. Iași S.A.., a sumei in cuantum de 430 lei achitata cu titlu de „ taxa de ridicare” a autoturismului, perceputa in mod nelegal.
Sustine petenta că atât procesul-verbal de contravenție cât și măsura ridicării autoturismului sunt nelegale și că nu se face vinovata de fapta reținută în sarcina sa.
In drept au fost invocata dispozitiile O.G.2 /2001.
In sustinerea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale constând in audierea martorului A. D..
Poliția L. Iași, în calitate de intimată formulează întâmpinare și consemnează următoarele:
În urma controlului efectuat de către agentul constatator din cadrul Poliției Locale Iași, în ziua de 25.04.2013, ora 13,35, s-a constatat că, petenta a staționat cu autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ pe . zona de acțiune a indicatorului”staționarea interzisa”, îngreunând traficul auto in zona.
Petenta a fost sancționata contravențional cu avertisment si 3 puncte de penalizare, iar ca măsura auxiliara, ridicarea autoturismului.
Fapta constatată și sancționată prin procesul-verbal menționat este prevăzută de art.111 din HG 1391/2006 privind aprobarea regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Din punct de vedere al legalității, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității absolute.
Din punct de vedere al temeiniciei, agentul constatator al Poliției Locale Iași, care a încheiat procesul-verbal, a constatat în mod direct fapta săvârșită de petenta, iar sancțiunea aplicată este individualizată în mod corect, raportată la săvârșirea faptei.
S.C. „S. P. Iași” S.A. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.04.2013, s-a aplicat petentei A. N. sancțiunea contravenționala avertisment si 3 puncte de penalizare, iar ca măsura auxiliara, ridicarea autoturismului. În urma controlului efectuat de către agentul constatator din cadrul Poliției Locale Iași, în ziua de 25.04.2013, ora 13,35, s-a constatat că, petenta a staționat cu autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ pe . zona de acțiune a indicatorului”staționarea interzisa”, îngreunând traficul auto in zona.
Fapta constatată și sancționată prin procesul-verbal menționat este prevăzută de art.111 din HG 1391/2006 privind aprobarea regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute, sub sancțiunea nulității, în procesul-verbal.
Cu privire la temeinicie, instanța, observând dispozițiile art. 34 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/2001, reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului conform art. 1169 Cod civil.
Față de cele arătate în precedent, instanța reține situația de fapt din procesul-verbal ca fiind neconformă realității, petenta administrând probe contrare celor reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției .
Din înscrisurile depuse la dosar, cat si din declarația martorului audiat in cauza la solicitarea petentei, plângerea urmând a fi admisă ca întemeiată și cu următoarea motivare:
Deși procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la momentul săvârșirii contravenției, este lipsă un raport al agentului de poliție și plansele foto ce surprind săvârșirea contravenției, care să contureaze elementele săvârșirii contravenției conform textului sancționator.
Procedând la verificarea temeiniciei procesului verbal contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ care include în conținutul său atât «acuzația» adusă unei persoane privind săvârșirea unei fapte antisociale - contravenția, cât și aplicarea sancțiunii corespunzătoare. Ori, întrucât obiectul plângerii împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este tocmai verificarea acestei «acuzații» de către instanță, proba faptei antisociale nu poate fi acuzația însăși, aceasta putând fi eventual teza probatorie.
Mai mult, potrivit art. 1 din O.G. nr.2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală și constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege (în sens larg). Aceste caracteristici generale ale contravenției, care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului, determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și, deci, includerea în câmpul de aplicare al art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, prin hotărârea dată în cauza A. împotriva României 4 octombrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut faptul că în ciuda naturii civile a legii contravenționale în dreptul român și a naturii pecuniare a sancțiunii aplicate petentului, constând într-o amendă în cuantum redus, totuși caracterul de generalitate al normei de incriminare, care se adresează tuturor cetățenilor, precum și scopul deopotrivă preventiv și represiv al sancțiunii imprimă procedurii un caracter penal.
Instanța constată că, contravenția reținută în sarcina petentei așa cum s-a motivat și prin plângere, nu întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 alin. (1) clin CEDO, întrucât câmpul de aplicare al normei reglementate de OG 195 /2002 privește pe toți cetățenii, iar sancțiunile instituite de lege au un caracter preventiv și represiv, întrucât nu servește acoperirii vreunui prejudiciu sau plății unor despăgubiri civile, ci urmărește sancționarea persoanei și, prin aceasta, evitarea recidivei.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 20 din Constituția României, care acordă întâietate tratatelor internaționale la care România este parte, și văzând dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate și valorificate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de alin. (2) al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În prezenta cauză intimatul a înțeles să probeze cele reținute prin procesul - verbal de contravenție contestat de către petenta doar cu procesul – verbal astfel încât instanța apreciază că, în cauză, intimatul nu a făcut dovada săvârșirii de către petentă, a faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal contestat.
În consecință, instanța urmează a admită in parte plângerea petentei și să dispună ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea formulata de căptre petentei A. N., in contradictoriu cu intimatii Poliția L. Iași - Serviciul Siguranta Circulatiei si S.C. „S. P. Iași” S.A.
Anulează procesul verbal . nr._ din data de 25.04.2013.
Exonereaza petenta de plata sanctiunii amenzii.
Respinge cererea de restituire a sumei de 430 lei achitata cu titlu de”taxa ridicare”.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 14.04.2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehnored.B.S.
4ex09.07.2014.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 806/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
