Pretenţii. Sentința nr. 8088/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8088/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 16152/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. . 8088/2014
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă . SRL-SOCIETATE ÎN INSOLVENȚĂ-REPREZENTATĂ LEGAL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII Ș. M. G. și pe pârâta-reclamantă . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 16 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 30 mai 2014, când, s-a amânat pronunțarea pentru data de 06 iunie 2014, când,
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei de fata:
Constata ca la data de 22.05.2013 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, sub nr. de dosar_, cererea prin care reclamanta . SRL a chemat in judecata parata . SRL, solicitand instantei obligarea acesteia la plata sumei de 31 943,25 lei reprezentand contravaloarea a trei facturi fiscale.
In fapt motiveaza reclamanta ca prin sentinta civila nr. 718/2011 a Tribunalului Suceava a fost deschisa procedura simplificata de insolventa si ca prin incheierea nr. 1919/2012 a fost desemnat lichidator judiciar CII S. M. G..
Sustine ca intre . SRL si . SRL s-au derulat diferite activitati comerciale pentru care s-au emis de catre reclamanta facturile fiscale nr. 310/2010, nr. 309/2010 si nr. 308/2010, facturi care nu au fost achitate integral, debitul restant fiind de_,25 de lei.
Invedereaza ca parata a fost invitata la conciliere, ca a recunoscut debitul si a fost propusa compensarea cu o suma ce reprezinta contravaloarea unor bunuri care s-ar afla in depozitul reclamantei din Suceava si lasate in custodie.
Precizeaza ca actele prezentate in copie, cu privire la bunurile aflate in custodie, nu sunt legal intocmite si care sa ateste realitatea celor sustinute.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1516 si urmatoarele din Noul Cod Civil.
In dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
A fost solicitata judecata in lipsa.
Cererea a fost insotita de copii dupa inscrisuri.
Parata a depus intampinare si cerere reconventionala.
Solicita respingerea cererii reclamantei si obligarea acesteia la plata sumei de 32 591,59 lei reprezentand contravaloarea urmatoarelor bunuri:
Parata-reclamanta recunoaste ca datoreaza reclamantei-parate suma de 30 943,27 lei, asa cum este specificat si in procesul verbal de conciliere, sustinand ca reclamanta-parata detine in custodie marfuri ce apartin paratei-reclamante si pe care refuza sa le predea.
Invedereaza ca la sedinta de conciliere a propus acesteia compensarea cu contravaloarea bunurilor ramase in custodie si aflate in depozitul reclamantei-parate, ca procesul verbal a fost semnat de reprezentantii partilor, ca pana la momentul intrarii reclamantei-parate in insolventa nu a avut posibilitatea sa ridice bunurile respective, ca ulterior datei de 15.11._11 s-a purtat corespondenta intre parti, ca o parte din bunuri a fost deja predata si ca ulterior nu a mai dorit sa restituie si celelalte bunuri.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1522, art. 1527 si urmatoarele din codul civil, art. 209 din codul de procedura civila.
In dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Intampinarea a fost insotita de inscrisuri, in copie.
Prin raspunsul la intampinare, reclamanta-parata a precizat ca suma datorata de parata-reclamanta este de 30 943,25 lei, respectiv suma recunoscuta de parata-reclamanta.
Prin intampinarea formulata la cererea reconventionala, reclamanta-parata invoca exceptia de netimbrare, avand in vedere ca cererea este una evaluabila in bani si trebuie timbrata la valoare si exceptia disjungerii, in temeiul art. 209 al. 1 si ale art. 210 al. 2 din noul cod de procedura civila, in conditiile in care cererea paratei-reclamante nu are legatura cu cererea reclamantei-parate.
Pe fondul cererii sustine ca la efectuarea inventarului patrimoniului reclamantei-parate, nu s-a constatat existenta unei gestiuni in care sa se regaseasca bunurile mentionate de parata-reclamanta in cererea reconventionala, ca pentru bunurile inventariate exista documente justificative de achizitionare, ca parata-reclamanta a depus la dosar doua procese verbale de custodie identice, care au insa anexe cu continut diferit, de unde rezulta ca aceste inscrisuri sunt fictive.
Parata-reclamanta, prin raspunsul la intampinare, solicita respingera exceptiei de netimbrare, motivat de faptul ca nu i s-a pus in vedere depunerea vreunei taxe de timbru si respingerea exceptiei de disjungere motivat de faptul ca cererile partilor au la baza relatiile comerciale purtate intre parti, iar judecarea impreuna a cererii principale si a cererii reconventionale se impune raportat la exigentele solutionarii unitare a cauzei pendinte.
Exceptia de netimbrare a ramas fara obiect, avand in vedere ca parata-reclamanta a chitat taxa de timbru pusa in vedere, iar exceptia de disjungere a fost respinsa, instanta apreciind ca se impune judecarea impreuna a cererilor.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti, a fost administrat, la cererea reclamantei-parate, proba cu inscrisuri, iar la cererea paratei-reclamante a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala, constand in audierea martorului P. M..
În fapt, între părți au existat raporturi juridice, reclamanta-parata livrand paratei-reclamante diferite produse. Pentru produsele livrate reclamanta-parata a emis facturile fiscale nr. 308/2010, nr. 309/2010 si nr. 310/2010 acceptate la plata de pârâta-reclamanta prin semnatura și/sau ștampilă.
Astfel, prin executarea obligațiilor asumate de către reclamanta-parata de a livra marfa convenită, in sarcina paratei-reclamante s-a născut obligația de plată a contravalorii mărfii primite, obligatie a carei indeplinire trebuia probata de pârâta-reclamanta. Aceasta nu si-a indeplinit insa in totalitate obligatia de achita contravaloarea facturilor, existand un debit restant de 30 943,25 lei.
De altfel parata-reclamanta a recunoscut faptul ca datoreaza aceasta suma.
În drept instanța reține incidenta în cauză a dispozitiilor art.1025 și următoarele N.C.P.C. și dispozițiile art.1270 și art.1170 cod civil ce consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Instanța are in vedere că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul-reclamant a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului-pârât sarcina de a proba eliberarea prin efectuarea plății, conform principiului general statuat prin dispozițiile art.249 NCPC conform căruia, acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei semnate/ștampilate de pârâta-reclamanta fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamanta-parata prin acțiune, creanță lichidă și exigibilă, astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată revine paratei-reclamante.
Pentru aceste considerente, instanța, reținând că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei-reclamante va admite acțiunea, în sensul că va obliga parata-reclamanta sa plătească reclamantei-parate suma de 30 943,25 lei reprezentând contravaloare parțială facturi nr. 308/2010, 309/2010 și 310/2010.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța constată că potrivit procesului verbal de primire în custodie nr. 1705/2011(document semnat de reprezentanții legali ai celor două părți și care poartă ștampila celor două societăți comerciale), a cărui copie certificată a fost depusă la dosar, pârâta-reclamantă a lăsat în custodie reclamantei-pârâte, o . bunuri, potrivit listei anexe depuse la dosar.
Ulterior, pârâta-reclamantă a solicitat reclamantei-pârâte să-i permită să-și ridice bunurile ce fac obiectul procesului-verbal de custodie, însă a fost refuzată de aceasta.
Instanța reține că procesul-verbal de lăsare în custodie este un contract de depozit, căruia îi sunt aplicabile normele legale care reglementează acest tip de contract.
Astfel cum rezultă din conținutul dispozițiilor art.1591 Cod civil ( dispoziții incidente în cauză potrivit art. 3 din legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului cod civil), care definește în elementele sale esențiale acest tip de contract, scopul principal urmărit prin încheierea contractului de depozit este păstrarea (conservarea) lucrului depozitat în vederea restituirii lui în natură la cererea deponentului.
Dacă depozitarul refuză, fără temei, să restituie lucrul, deși acesta se află în detenția sa, deponentul poate pretinde executarea silită, potrivit regulilor aplicabile obligației (de a face) de predare a unui lucru individual determinat.
Cât privește termenul restituirii, art.1616 Cod civil prevede că deponentul are dreptul să ceară oricând restituirea lucrului, chiar și în ipoteza în care s-ar fi stipulat un termen pentru restituire, putându-se refuza restituirea lucrului numai dacă a fost înștiințat pe cale legală că asupra acelui lucru s-au făcut forme de urmărire sau că există opoziție la restituirea lui din partea unui terț care se pretinde a fi proprietarul lucrului (art.1632-1634 Cod civil).
În speță nu s-a înregistrat nici una din aceste împrejurări, astfel că refuzul reclamantei-pârâte de a-i restitui pârâtei-reclamante, la cerere, bunurile lăsate în depozit apare ca fiind neîntemeiat din punct de vedere al legii.
Deși reclamanta-pârâtă a contestat susținerile pârâtei-reclamante nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Pe de altă parte aceasta se contrazice în susținerile sale, pe de o parte declarând că aceste bunuri nu au fost găsite la momentul inventarierii, pe de altă parte declarând că bunurile sunt proprietatea ei și că se urmărește sustragerea lor de la valorificare în procedura insolvenței.
Concluzionând asupra celor arătate, instanța apreciază că cererea reconvențională este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința obligării reclamantei-pârâte la restituirea către pârâta-reclamantă a următoarelor bunuri:
releu 24 DVC+LED SNR ST3P3LC4, în valoare de 509 lei,
stâlp metalic în trepte ZLM 60/60ST, în valoare de 360,87 lei,
TO-2-_/E_ în valoare de 26,84 lei,
TO-2-8241/E_,în valoare de 109,92 lei,
cablu energie 1KV NYY-J 5/10RE în valoare de_,96 lei.
Cheltuielile de judecată urmează a fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta-pârâtă . SRL, societate în insolvență-reprezentată legal prin lichidator judiciar CII Ș. M. G., cu sediul în Suceava, ., jud. Suceava, reprezentată în cauză de S.C.P.A. B. și Asociații – Baroul București, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă . SRL, cu sediul în Iași, ., lot 3, camera 21, jud. Iași.
Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de_,25 lei reprezentând contravaloare parțială facturi nr. 308/2010, 309/2010 și 310/2010.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă . SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă . SRL.
Obligă reclamanta-pârâtă . SRL să restituie pârâtei-reclamante . SRL următoarele bunuri:
- releu 24 DVC+LED SNR ST3P3LC4, în valoare de 509 lei,
- stâlp metalic în trepte ZLM 60/60ST, în valoare de 360,87 lei,
- TO-2-_/E_ în valoare de 26,84 lei,
- TO-2-8241/E_,în valoare de 109,92 lei,
- cablu energie 1KV NYY-J 5/10RE în valoare de_,96 lei.
Compensează cheltuielile făcute de părți.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2014.
Președinte Grefier
Red./Tehnored. A.M.
4ex./11.09.2014.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6691/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8546/2014. Judecătoria... → |
|---|
