Pretenţii. Sentința nr. 8562/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8562/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 28171/245/2012
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8562
Ședința publică din 17 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. C. IAȘI S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari . . N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai părților.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 03.06.2014, ulterior pentru data de 10.06.2014 și 17.06.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.09.2012, sub dosar nr._, reclamanta S.C. C.E.T IAȘI S.A., prin administrator judiciar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . . N., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_,07 lei reprezentând contravaloare energie termică și penalități.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale dintre părți, a facturat energia termică furnizată către pârâtă. S-a învederat că, întrucât plata energiei termice nu s-a efectuat în termenul de scadență, au fost calculate penalități de întârziere potrivit prevederilor contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1516, art. 1169, art. 1073, art. 1530 C.civ., Legea nr. 325/2006.
În susținerea cererii, au fost anexate la dosar, în copie certificată, referat de neprezentare la conciliere, adresa nr. 7786/2.05.2012, factura nr. P –_/30.04.2012, contract de contract de furnizare a energiei termice nr. 554/07.06.2007, fișă componență sold clienți, facturi fiscale.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.11.2012, pârâta a invocat, pe cale de excepție, prematuritatea acțiunii, arătând că nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, conform art. 7201 C.proc.civ., întrucât invitația de conciliere nu a fost notificată în mod corect pârâtei. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 7201 C.proc.civ.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexată adresa nr. 8148/30.05.2012.
La termenul din data de 14.05.2013, instanța a respins excepția prematurității cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe, invocată de către pârâtă.
Prin precizările formulate la data de 26.11.2013, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele mai vechi de trei ani, asupra căreia instanța a rămas în pronunțare la termenul din data de 27.05.2014.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt, instanța reține că, între părți a fost încheiată convenția de furnizare a energiei termice nr. 554 data de 07.06.2007, prin care reclamanta . se obligă să furnizeze energie termică pentru încălzit și apă caldă menajeră, iar pârâta se obligă să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, sub sancțiunea plății de penalități.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub niciun aspect de nici una dintre părțile contractante.
În baza acestei convenții reclamanta a furnizat pârâtei, în beneficiul final al proprietarilor din condominiul pe care îl administrează, utilitățile reprezentate de energie termică și apă caldă pentru consum, facturând contravaloarea acestora conform disp art 6.1 și art.16 din contract, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar, componența soldului client.
Prin apărările formulate pârâta nu neagă împrejurarea că reclamanta s-a achitat de obligația sa contractuală principală constând în furnizarea agentului termic și nici propria obligație corelativ asumată, de a plăti contravaloarea acestui serviciu ci contestă modalitatea de calcul a penalităților și de asemenea invocă pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune al reclamantei.
În drept, aplicabile raporturilor juridice dintre părți sunt dispozițiile Codului civil de la 1865 așa cum rezultă din dispozițiile art.1 al acestui cod dar și din art.3 și 4 din Legea 71/2011, și art. 102 alin.(1) Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin.1 cod civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației..
Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere.
Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.1169 cod civ., text conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, rezultă că pârâta nu s-a achitat de obligațiile contractuale față de furnizoare la termenul de scadență, astfel încât datorează reclamantei atât contravaloarea utilităților furnizate cât și plata penalităților de întârziere mai puțin cele cu privire la care instanța va constata intervenită prescripția dreptului la acțiune.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, lucrare la care părțile nu au avut de formulat obiecțiuni, suma datorată de pârâtă reclamantei cu titlu de debit principal constând în contravaloare energie termică furnizată în intervalul februarie 2011- octombrie 2001 indicat prin precizările depuse la acțiune (fila 22 dosar) este de 13.991,30 lei (f.171 dosar).
Având în vedere această sumă calculată de expert pe baza facturilor emise de reclamantă, instanța va constata temeinicia pretenției reclamantei de obligare a pârâtei la plata acestea prin hotărârea ce se va pronunța.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități, instanța reține că, potrivit calculelor expertizei, pentru neachitarea la termen a facturilor de către pârâtă aceasta datorează cu titlul de penalități de întârziere suma de 29.425,39 lei, aceste penalități corespunzând unor facturi de utilități calculate pentru intervalul noiembrie 2006 - aprilie 2012 (fila 172 dosar, răspuns obiectiv 2 expertiză).
Având în vedere că prin acțiunea formulată (precizată ulterior de reclamantă conform înscrisului de la fila 22 dosar) reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la penalități în cuantum de 49.549,77 lei, rezultă instanței că diferența dintre suma solicitată și suma calculată prin expertiza administrată, care se ridică la suma de 20.124,38 lei, apare ca nejustificată motiv pentru care cererea va fi respinsă pentru această sumă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, se va reține caracterul parțial întemeiat al acesteia în privința sumelor solicitate cu titlu de penalități, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 al.2 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul 167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate (astfel cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal).
Cel mai târziu prescripția acestor sume se împlinește la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.
Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.
Calculul modalității de percepere a penalităților a fost detaliat de expert în tabelul anexă la raportul de raportul de expertiză (f.175 și următoarele dosar).
Din analiza acestuia rezultă că pentru facturile emise în intervalul 30.11.2006 (cu scadență la 04.01.2007) – 31.01.2009 (scadentă la 28.02.2009) pârâta a efectuat plăți cu efect întreruptiv de prescripție cel mai târziu la data de 31.07.2009.
De la această din urmă dată un nou termen de prescripție de 3 ani a început să curgă și s-a împlinit cel mai târziu la 31.07.2012, deci anterior introducerii acțiunii de față.
Așadar chiar dacă pârâta a efectuat plăți în contul facturilor cuprinzând debitul principal, fapt de natură a întrerupe prescripția dreptului la acțiune în favoarea reclamantei, această întrerupere nu s-a produs cu efect nelimitat deoarece din același moment o nouă prescripție a început să curgă și, dată fiind vârsta debitelor, acesta s-a împlinit din nou anterior introducerii acțiunii de față.
Pentru aceste motive instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma reprezentând penalitatea cumulată a facturilor mai vechi de trei în privința cărora s-a prescris dreptul reclamantei la acțiune (facturi primare emise în intervalul 30.11._09, ale căror penalități aferente, adiționate, se ridică la suma de 14.467,46 lei).
Pentru facturile de utilități emise începând cu data de 28.02.2009 pentru care s-au efectuat plăți de către pârâtă cu efect întreruptiv de prescripție, conform aceluiași tabel de calcul întocmit de expert, și în privința cărora noul termen de prescripție început nu era împlinit la data introducerii acțiunii, instanța va acorda penalitățile solicitate de reclamantă (în total suma de 14.957,93 lei).
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A. cu sediul în municipiul Iași, Calea Chișinăului, nr.25, societate aflată în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. cu sediul în Municipiul Iași, . în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . . cod client_ cu sediul în mun. Iași ..8-10-12 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la . mun. Iași ., nr.8 județ Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.991,30 lei contravaloarea energie termică furnizată și facturată în perioada februarie 2011 - octombrie 2011.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 14.957,93 lei penalități de întârziere datorate pentru neachitarea la termenul de scadență a facturilor emise în intervalul 28.02._11.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 14.467,46 lei penalități de întârziere calculate pentru facturi emise în perioada în perioada 30 nov._09 pentru intervenirea prescripției dreptului la acțiune.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de_,38 lei cu titlu de penalitate pentru perioada noiembrie 2006- aprilie 2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică, 17 iunie 2014.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
21.11.2014,4ex
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1457/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3240/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
