Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 469/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 03.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta S. M. și pe pârâtul B. I., având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere; stabilire program vizitare minor - acord de mediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 20.10.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 03.11.2014, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.01.2014, așa cum a fost precizată ( fila 95, 105 ds), sub numărul_ , reclamanta S. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul B. I. să se ia act de acordul de mediere si să se dispună exercitarea autorității părintești exclusiv, in favoarea reclamantei, stabilirea locuinței minorilor la domiciliul bunicilor materni, cu stabilirea contributiei pârâtului la cheltuielile de crestere si educare ale copiilor, mentionând ca nu se mai solicita si stabilirea unui program de vizitare in favoarea pârâtului, renunțându-se la acest capăt.
În motivare, reclamanta a invederat că intre părti s-a încheiat un acord de mediere cu privire la aspectele mentionate cu privire la care solicita a se lua act.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art 434-440 Codului civ.
În dovedire, a arătat ca înțelege să se folosească inscrisuri, ancheta socială, atașând înscrisurile de care a inteles să se foloseasca in judecarea cauzei.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul B. I., legal citat, nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei personal pentru a-si administra probe in apărare.
La dosarul cauzei, au fost atasate referatele de ancheta sociala efectuate la domiciliul minorilor ( filele 35,99 ds).
Au fost audiati minorii B. I., născut la data de 19.12.1998 si B. C. C., născut la data de 30.04.2002, a căror părere este consemnata si atașata la dosar ( filele 51 si 52 ds) .
In cauza a fost administrata, in favoarea reclamantei, proba cu înscrisuri.
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În drept, sunt incidente prevederile art. 58 alin.1 și art. 59 din Legea nr. 192 din 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, potrivit cărora atunci când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată, iar această înțelegere părților poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuviințării instanței de judecată, în condițiile prevăzute la art. 63.
În situația în care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art. 271 din Codul de procedură civilă, aceasta constituind titlu executoriu, potrivit art. 63 alin.1 și 3 din actul normativ menționat mai sus.
Analizând acordul de mediere încheiat la Biroul de mediator C. S., la data de 07/28.11.2013, instanța constată că acesta întrunește partial condițiile prevăzute de lege întrucât vizează un domeniu în care părțile pot recurge la mediere, acordul fiind în concordanță cu dispozițiile art.2 alin. 1 din Legea 192 din 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Din punct de vedere al încadrării in drept al capetelor de cerere formulate de reclamant, instanța precizează următoarele:
În fapt, in urma relației de concubinaj a părtilor au rezultat minorii B. I., născut la data de 19.12.1998 si B. C. C., născut la data de 30.04.2002, copii fiind recunoscuti de către tatăl acestuia, respectiv de către pârâtul din prezenta cauză, potrivit mentiunilor din certificatele de nastere ale copiilor ( filele 38 si 39 ds).
Potrivit art. 505 al 2 din Noul Cod Civil” (2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț .”
Conform disp art 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copiilor, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
In afara de aspectele invederate anterior, se vor avea in vedere prev. art. 31 al 2 indice 5 din Legea 272 din 2004 „2^5 “ Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.”
Or, instanta retine că, din probele administrate ( a se vedea declaratiile minorilor) rezultă, pârâtul nu a mai ținut legătura cu copii din momentul separării părtilor in fapt, cu excepția momentului in care a venit in Iasi, cu mari rugăminti din partea mamei si cu asigurarea plătii transportului tot de către mamă, pentru ca minorului B. I. să-i fie eliberat buletinul de identitate, fiind necesara prezenta pârâtului in acest sens. De asemenea, pârâtul nici nu a contribuit in vreo modalitate la intretinerea copiilor săi. Mai mult, in perioada convietuirii cu mama copiilor, adica cu reclamanta, pârâtul consuma băuturi alcoolice si era violent cu aceasta, unul din minori chiar asistând la aceste scene, violenta care a fost exercitata câteodata si fata de minorul B. I. ( fila 52 ds).
Cu alte cuvinte, exista motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, respectiv de către reclamantă, pârâtul fiind de altfel de acord cu acest aspect, prin exprimarea pozitiei sale in cadrul acordului de mediere.
In consecinta, fata de aspectele invederate, va dispune ca exercitarea drepturilor părintești să fie făcuta exclusiv, de către reclamantă .
Cu privire la stabilirea locuintei minorilor, instanta precizează următoarele:
Conform prev art 400 al 1 din Noul cod civil ”În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.”
În aprecierea interesului superior al minorilor, instanța va avea în vedere situația acestora, condițiile materiale și morale pe care le pot oferi fiecare dintre cei doi părinți, legătura creată între părinți și minori, etc.
Analizând aceste criterii în situația de speță, se constata ca minorii locuiesc alături de bunicii lor materni, condițiile oferite de aceștia fiind adaptate nevoilor minorilor, conform concluziilor raportului de ancheta socială întocmit in prezenta cauză. De altfel, bunica maternă si-a exprimat acordul ca minorii să locuiască in continuare la ei având in vedere ca mama lor este plecata in străinătate, iar tatăl lor locuiește in alta localitate, in România( fila 112 ds verso). Instanta retine si ca bunicii materni sunt ajutati la creșterea copiilor, din punct de vedere financiar, de către reclamanta care trimite periodic bani in vederea cumpărării de alimente, imbrăcăminte si cele necesare pentru scoală, așa cum reiese din concluziile referatului de ancheta sociala ( fila 100 ds) .
Astfel, având in vedere aspectele relevate anterior, instanța va stabili, în conformitate cu disp. art. 400 cod civil, locuinta minorilor la domiciliul bunicilor materni.
Conform disp. art. 402 cod civil instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar potrivit prevederilor art. 529 alin. 2 din același act normativ, întreținerea datorată de către un părinte pentru doi copii, nu trebuie să depășească o treime din câștigul său din muncă.
Cu privire la pensia de întreținere, conform disp art. 499 alin. 1 cod civil „Tatãl și mama sunt obligați, în solidar, sã dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învãțãtura și pregãtirea sa profesionalã”.
Conform disp art. 499 alin 4 cod civil în caz de neînțelegere instanța va hotărî întinderea acesteia.
Având in vedere ca intre părti a intervenit o intelegere si in acest sens, instanta va lua act de tranzactia intervenita si sub acest aspect.
De altfel, raportat și la imprejurarea ca pârâtul nu are un loc de muncă in prezent, vechiul raport de muncă pe care il avea la la Fujikura Automotive România SRL incetând ( fila 115 ds), il va obliga la plata in favoarea minorilor a unei pensii de întreținere stabilita in procent de 1/3 din venitul minim pe economie ( câte 1/6 din veniturile pârâtului in favoarea fiecărui minor), începând cu data de 08.01.2014( data introducerii actiunii) până la majoratul fiecărui minor.
Așadar, față de cele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin.1, art. 64 alin.2 și art. 63 alin.1 din Legea nr. 192 din 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, instanța va încuviința in parte înțelegerea intervenită între părți în cadrul procedurii de mediere desfășurate la sediul Biroului de mediator Birou Mediator C. S., la data de 07/28.11.2013, și, pe cale de consecință va dispune exercitarea autorității părintești exclusiv in favoarea reclamantei, va stabili locuinta minorilor la domiciliul bunicilor materni și va obliga pârâtul la plata in favoarea minorilor a unei pensii de întreținere stabilita in procent de 1/3 din venitul minim pe economie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, de reclamanta S. M., IAȘI, CU D.. PROC. ALES LA C.. AV. S. S., LA BAROUL IAȘI, .. 2în contradictoriu cu pârâtul B. I., citat in cursul procesului la IAȘI, CU D.. PROC. ALES LA C.. AV. S. S., LA BAROUL IAȘI, .. 2, precum si in MUN. G., ., respectiv si in MUN. CLUJ-N., la Fujikura Automotive România SR-., inclusiv in com. P., .>
Incuviinteaza in parte acordul de mediere incheiat sub nr 07/28.11.2013.
Dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minorii B. I., născut la data de 19.12.1998 si B. C. C., născut la data de 30.04.2002, exclusiv, in favoarea reclamantei.
Stabilește locuința minorilor la domiciliul bunicilor materni S. V. si S. Paracheva .
Obliga pârâtul la plata in favoarea minorilor a unei pensii de întreținere stabilita in procent de 1/3 din venitul minim pe economie ( câte 1/6 din veniturile pârâtului in favoarea fiecărui minor), începând cu data de 08.01.2014 până la majoratul fiecărui minor .
Cu drept de recurs in termen de 30 zile de la comunicare, eventualul apel urmând a se depune la Judecătoria Iasi.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2014 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/11.12.2014
| ← Actiune în constatare. Sentința nr. 6581/2014. Judecătoria IAŞI | Stare civila. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
