Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 03-12-2015, Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura este completă, fără citarea părților.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 Noiembrie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27 Noiembrie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.07.2015 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Asociația de L. PT 10 B pentru Blocul DA 16 la plata sumei de 11.319,65 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – iulie 2012.

În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate, fiind calculate penalități de întârziere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1270, art. 1516 alin.1, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ale Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.

Potrivit prevederilor art. 115 alin.1 din Legea nr. 85/2014 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, acordul de mediere autentificat sub nr. 247 din 10.02.2011 de B.N.P.A. R. – V. M. și L. P., contractul de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată către asociațiile de proprietari, la prețuri reglementate nr. 2070/20.11.2005, contractul de furnizare a energiei termice nr. 167 din 08.02.2010, sentința civilă nr. 461/11.03.2014 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția II Civilă – F. în cauza cu nr._, componența de sold clienți din 09.07.2015, facturi.

Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 411 alin.1 punctul 2 Cod procedură civilă.

Pârâta Asociația de L. PT 10 B, pentru Blocul DA 16, a formulat întâmpinare (fila 82) prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, întrucât acțiunea a fost introdusă fără o verificare și înștiințare prealabilă, excepția prescripției dreptului la acțiune. A solicitat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a susținut că s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul nr.167/1958. Totodată, potrivit art. 1 alin.2 din același act normativ, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, ale art. 3 și următoarele din Decretul nr. 167/_.

Pârâta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411, art. 223 alin.1 Cod procedură civilă.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune.

În motivare, reclamanta a arătat că sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere au fost calculate în temeiul clauzei penale din contractul de furnizare a energiei termice încheiat între cele două părți. Ultimele plăți au fost efectuate de către pârâtă în cuantum de 117,76 lei la data de 24.07.2012. A arătat că fiecare plată efectuată de către pârâtă reprezintă o recunoaștere a datoriei având efectul întreruperii cursului prescripției dreptului la acțiune și pentru obligația accesorie. A mai invocat prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.

Reclamanta a depus fișa de cont pentru operații diverse în perioada 01.01.2006 – 15.09.2015.

În ședința publică din 16.11.2015 instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă.

Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor, și pârâta Asociația de L. PT 10 B - pentru Blocul DA 16, în calitate de consumator, au încheiat, pentru o perioadă de 5 ani, contractul de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată către asociațiile de proprietari, la prețuri reglementate nr. 2070/20.11.2005, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apă caldă de consum. Ulterior, aceleași părți au încheiat, pe durată nedeterminată, contractul de furnizare a energiei termice nr. 167 din 08.02.2010.

Potrivit art. 16 lit. a din contractul din 2005, pârâta, în calitate de consumator, avea obligația de a achita, în termenele stabilite, contravaloarea energiei termice furnizate. Totodată, neachitarea facturii în termen de 30 de zile calendaristice de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform art. 18 alin.1 din contract. De asemenea, neachitarea facturii emise de către furnizor în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități calculate conform prevederilor art. 18 alin.2 din contractul din 2010.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 11.319,65 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – iulie 2012.

Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele argumente:

Reclamanta a arătat că reprezintă acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, această recunoaștere având efectul întreruperii cursului prescripției dreptului la acțiune și pentru obligația accesorie – penalitatea de întârziere.

Instanța apreciază că prevederile art. 2538 alin. 2 cod civil (potrivit cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată și altele asemenea) nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcută de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv. Totodată nu rezultă din înscrisurile depuse de către reclamantă (fișa de cont operații diverse - filele 90-101) modalitatea în care au fost stinse datoriile anterioare ale pârâtei prin plățile efectuate de către Asociația de L. PT 10 B - pentru Blocul DA 16 în cursul anului 2012.

Mai reține instanța că ultima factură, reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor ce au avut ultima scadență la 25.11.2011, a fost emisă la data de 31.07.2012, cu data scadenței la 15.09.2012, și că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.

Instanța constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reține că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.07.2015.

Analizând componența de sold emisă la data de 09.07.2015 (punctele I și III), având în vedere data scadenței menționată în facturile indicate în acest înscris, față de dispozițiile art. 18 din contractul din 29.11.2005 și din contractul din 2010, instanța constată că suma solicitată de către reclamantă cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – iulie 2012 este prescrisă.

În ceea ce privește factura U-_ din 31.10.2011, scadentă la data de 25.11.2011 (fila 52), emisă ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, aceasta nu este de natură a înlătura reținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, cât timp excepția a fost invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, conform art. 2513 și art. 2514 Cod civil, iar reclamanta nu a probat incidența niciunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției extinctive, conform art. 2532 și art. 2537 Cod civil. Totodată, reclamanta nu a probat modalitatea în care a fost realizată stingerea obligațiilor pârâtei prin plata efectuată în anul 2012, în condițiile în care pârâta avea față de reclamantă datorii mai vechi, exigibile sub imperiul prevederilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Emiterea unilaterală, în anul 2012, de către reclamantă a unor facturi privitoare la penalitățile de întârziere aferente unor facturi cu ultima scadență la 25.11.2011 nu poate fi reținută ca act de întrerupere a cursului prescripției extinctive.

Cu privire la acordul de mediere autentificat sub nr. 247 din 10.02.2011 de B.N.P.A. R. – V. M. și L. P., instanța constată că nu au fost individualizate datoriile recunoscute de către pârâtă și că, și în situația în care s-ar reține efectul întreruptiv de prescripție extinctivă al acordului de mediere din 10.02.2011, devin aplicabile prevederile art. 17 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora dupã întrerupere începe sa curgã o noua prescripție, termenul general de 3 ani fiind, de asemenea, împlinit.

Așadar, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă și, pe cale de consecință, va respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, și, pe cale de consecință,

Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., CUI_, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, județul Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de L. PT 10 B pentru Blocul DA 16, cod fiscal_, cu sediul în Iași, ., județul Iași.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. E. C. P. C.

Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 07.12.2015, 4 ex.