Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 14236/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Grefier:D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” SA prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâtul O. O., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 02.12.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 16.06.2015 sub număr de dosar_ reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu pârâtul O. O. a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care cel din urmă să fie obligat la plata sumei de 442,75 lei cu titlu de c/val energie termică furnizată în intervalul ocr.2007-aprilie2011 și sumei de 379,79 penalități de întârziere în perioada iunie 2007-aprilie 2015.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea dreptului reclamantei de a factura cantitățile de utilități puse la dispoziție și obligației corelative a pârâtului de a plăti aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată. S-a încercat concilierea diferendului fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270, art.1516, art.1169 C.civ, coroborate cu dispozițiile Legii nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art.77 din legea 85/2006 cererea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri (f. 6-139, 149-167 dosar: invitație conciliere directă, proces verbal conciliere directă, convenție, facturi fiscale, Sentința civilă 679/_, componență sold clienți, tabel de calcul debite).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârât. Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Cauza s-a judecat in lipsa părților, legal citate. In cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat părților probe cu înscrisurile depuse de acestea la dosar.
Din oficiu, față de dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil și dispozițiile art.6 alin. (4) din Legea nr.287/2009, art.18 din Decretul nr. 167/1958 a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. Reclamanta a solicitat respingerea excepției motivat de întreruperea termenului de prescripție în condițiile art.16 din decretul 167/1958.
Față de cererea reclamantei de judecare a cauzei în lipsă, instanța a reținut cauza in pronunțare asupra excepției și fondului.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față constată următoarele:
În fapt între părțile cauzei civile de față s-au încheiat convenția nr.2232/_ de facturare individuală a energiei termice și anexa pe durată nedeterminată (f.13 și urm dosar).
Obiectul convenției l-a constituit, potrivit clauzelor acesteia, facturarea cotei părți din consumul total de energie termică înregistrat de grupul de măsurare de la branșamentul comun al imobilului și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumatorul individual privind furnizarea condițiile de consum și plata energiei termice furnizate (art. 2 alin.1 din contract).
Potrivit art.4 pct.1-2 din contract reclamanta, în calitate de furnizor, avea dreptul să factureze individual la tarifele în vigoare cantitățile furnizate de energie termică și să încaseze contravaloarea acestora precum și dreptul de a aplica penalitățille legale în cazul neachitării facturilor la termen de către consumator. Conform art.7 din convenția părților consumatorul individual, și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de furnizor. Părțile au convenit în baza clauzelor inserate la art.11-15 din convenție ca pârâtul să achite contravaloarea energiei termice furnizate în baza facturilor emise de furnizor, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii de către furnizor. În cazul nerespectării termenului de plată al sumei facturate, reclamanta avea dreptul de a percepe penalități de întârziere în cuantum egal cu cel al obligațiilor de plată față de bugetul de stat (art.18 și art.20 din contract).
În baza acestei convenții reclamanta a furnizat cantități de energie termică, a căror contravaloare a facturat-o astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar fișa componență sold clienți.
Pârâtul nu a achitat sau a achitat cu întârzieri facturile emise, după cum rezultă din componența soldului clienți depusă de reclamantă la dosarul cauzei (filele 20/42, 149-167 dosar) .
Pentru facturile emise în intervalul 31.10._11, ce reprezintă temeiul pretențiilor reclamantei ultima plată s-a efectuat la 05.06.2007 iar ultima dată a scadenței este 03.06.2011 așa cum rezultă din înscrisul componență de sold clienți depus la dosarul cauzei de reclamantă și din tabelul de calcul depus la solicitarea instanței de judecată (f.149-167 dosar ) .
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 codul de procedură civilă conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste principii la situația de fapt din cauza de față instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârâtă, unite cu prevederile contractului încheiat intre părți, fac dovada existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune.
De asemenea instanța reține că în contextul neachitării facturilor cu respectarea termenului de plată, s-a născut dreptul reclamantei la încasarea penalităților de întârziere conform clauzelor inserate la art. 20 din contract, clauze prin care părțile au stabilit anticipat existența și întinderea prejudiciului generat furnizorului în cazul încălcării de către consumatori a obligației corelative de plată la termen a prețului a contravalorii energiei termice furnizate.
Cu toate acestea instanța reține că sumele solicitate de reclamantă nu pot fi obținute prin hotărârea judecătorească de obligare a pârâtului la plata lor deoarece deoarece se opune prescripția dreptului material la acțiune, al cărei termen era în mod evident împlinit la data promovării cererii de față (mai 2015).
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1), art.1068 și 1069 cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de dispozițiile art.3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil aprobat prin legea nr. 287/2009.
De asemenea în privința excepției prescripției sunt incidente dispozițiile Decretului nr.167/1958 așa cum dispun dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil și dispozițiile art.6 alin. (4) din Legea nr.287/2009 (Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011 ).Potrivit art.1 al.2 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul 167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate ( așa cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal) și cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt din cauza de față instanța constată că ultima dată de scadență se situează la 03.06.2011 iar ultima plată pentru facturile primare generatoare de penalități, s-au făcut de către pârât la data de 05.06.2007.
Se constată că în luna februarie a anului 2012 pârâtul semna un proces verbal de recunoaștere a soldului debitor de 718,98 lei compus din 442,75 lei debit principal și 276,23 penalități (f.11 dosar) însă inclusiv prin raportare la acest act de recunoaștere termenul de trei ani era împlinit la data introducerii acțiunii 28 mai 2015.
Prescripția dreptului la acțiune este acea instituție de drept civil material care urmărește să elimine incertitudinea raporturilor juridice prin stimularea titularilor drepturilor civile de a și le exercita în mod diligent, într-un termen rezonabil, termen în care legea le conservă posibilitatea de a obține concursul forței de coerciție a statului pentru realizarea acestuia după care nu le mai recunoaște acest drept afară de cazul în care pasivitatea acestora de a acționa pentru valorificarea dreptului pretins este justificată obiectiv. Justificarea instituției prescripției rezidă așadar în necesitatea asigurării certitudinii raporturilor juridice, raporturi juridice care pot fi afectate iremediabil prin trecerea timpului. Prin efectul său extinctiv ea se înfățisează totodată și ca o sancțiune pentru creditorul pasiv, nediligent cu dreptul său. Pentru totalitatea motivelor expuse, ca efect al admiterii excepției, acțiunea in pretenții a reclamantei va fi respinsă în tot pentru intervenirea prescripției dreptului material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.
Respinge în tot actiunea formulată de reclamanta .> prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., J. Iași, în contradictoriu cu pârâtul O. O. CNP_, domiciliat în mun. Iași, Bvd Poitiers, nr.79, ., .> Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumelor de 422,75 lei c/val energie termică facturată și furnizată în intervalul oct.2007 - apr.2011 și 379,79 lei penalități de întârziere calculate în intervalul iunie 2007 - apr.2015 pentru intervenirea prescripției dreptului material la actiune.
Cu drept de a formula apel împotriva prezentei hotărâri, în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 02.12.2015.
Soluția se va pune la dispoziția părților, la cerere, prin mijlocire grefei instanței de judecată.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
red-teh-ced
11.01.2016,4ex
| ← Fond funciar. Hotărâre din 04-12-2015, Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 03-12-2015,... → |
|---|
