Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2991/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 23.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.03.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 08.10.2014, reclamanta .. IAȘI S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei I. C. la plata sumei de 911,49 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 11._ și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, pentru care a emis facturi fiscale care nu au fost achitate de pârâtă la termenul de scadență stabilit; reclamanta a mai arătat că pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, a calculat penalități de întârziere.

Reclamanta a mai arătat că deși a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, pârâta nu a dat curs invitației.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.194 Cod procedură civilă, art.1169, art. 1270, art.1516 alin.1 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.

În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1247/13.01.2007 filele 5-8, sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 9-14, componență sold clienți la 11.07.2014 filele 15-25, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 06._ filele 26-46.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în acord cu prevederile art.77 din Legea 85/2006.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant convențional, a făcut precizări cu privire la plățile efectuate de pârâtă, depunând centralizator calcul penalități filele 56-62, facturi fiscale cu titlu de agent termic aferent perioadei 11._ filele 63-109, fișă cont operațiuni diverse filele 110-118.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare în termenul legal pentru a-și preciza poziția procesuală și nu s-a prezentat în fața instanței.

P. serviciul registratură de la data de 13.11.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei, ca urmare a dispoziției instanței, un tabel de calcul detaliat al penalităților aferent perioadei 11._ filele 128-134.

La termenul din 23.02.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, numita . calitate de furnizor, și pârâta I. C., în calitate de consumator, au încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1247/13.01.2007 având ca obiect furnizarea energiei termice la locul de consum solicitat de consumator, astfel cum rezultă din convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1247/13.01.2007 filele 5-8.

În schimbul serviciilor prestate, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit art.7 din convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1247/13.01.2007, în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, potrivit art.14 din convenție.

Potrivit art.20.1 din convenție, neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Conform art.18 alin 1 din Ordinul ANRSC 483/2008, termenul de plată al facturilor este de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.

Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

La data de 17.04.2012, reclamanta a intrat sub incidența Legii privind procedura insolvenței, fiind numit în calitate de lichidator administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 9-14.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu la termenul din 23.02.2015, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În fapt, în temeiul convenției au fost emise facturile fiscale cu titlu de debit restant, astfel cum rezultă din facturi fiscale cu titlu de agent termic aferent perioadei 11._ filele 63-109; la suma neachitată de către pârâtă au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 11._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 11.07.2014 filele 15-25, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 06._ filele 26-46, facturi fiscale cu titlu de agent termic aferent perioadei 11._ filele 63-109, fișă cont operațiuni diverse filele 110-118, un tabel de calcul detaliat al penalităților aferent perioadei 11._ filele 128-134.

La data de 08.10.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractelor de furnizare a serviciilor, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data încheierii contractelor de furnizare a serviciilor.

Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.

Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.

În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.

Față de data scadenței fiecărui debit principal, a plăților efectuate și a modalității de imputare a plăților efectuate, instanța observă că ultima factură al cărui termen de scadență se înscrie în termenul general de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii aplicabil în prezenta cauză este cea emisă la 30.04.2010, scadentă la 07.06.2010 (factura U-_), astfel cum rezultă din componență sold clienți la 11.07.2014 filele 15-25, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 06._ filele 26-46, fișă cont operațiuni diverse filele 110-118, un tabel de calcul detaliat al penalităților aferent perioadei 11._ filele 128-134.

Față de data introducerii acțiunii și data scadenței debitelor principale, penalitățile facturate pentru debitele acumulate în perioada 11._, puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu în 3 ani de la data scadenței debitului principal aferent (stingându-se automat odată cu stingerea debitului principal), sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Or, reținând că debitele scadente anterior datei de 07.06.2010 sunt prescrise, instanța conchide că aceeași sancțiune este aplicabilă și penalităților aferente acestora.

Așadar, în raport de data scadenței facturilor fiscale de agent termic aferente perioadei 01.11._11 și care au stat la baza calcului de penalități solicitate pe calea acțiunii de față, în raport de data achitării debitelor restante aferente fiecăreia dintre aceste facturi și a imputației plăților efectuate, astfel cum rezultă din tabel de calcul detaliat al penalităților aferent perioadei 11._ filele 128-134 și în raport de data introducerii acțiunii, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada incidenței vreunui caz de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție, instanța reține ca fiind prescrise penalitățile calculate asupra facturilor de agent termic emise în perioada 01.11._10, urmând a respinge capătul de cerere referitor la penalitățile calculate asupra debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 11._ ca fiind prescrise.

Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractele depuse la dosar și prin facturile fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 06._ filele 26-46, facturi fiscale cu titlu de agent termic aferent perioadei 11._ filele 63-109, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

Față de prevederile art. 20.1 din convenție, instanța reține că neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în acord cu prevederile art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractelor la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.

P. urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

P. cuantificarea valorii penalităților de întârziere, calculate pentru facturile fiscale pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, instanța constată că suma rezultată ca urmare a aplicării procentului de penalizare în raport de debitele facturate și zilele de întârziere rezultate este de 115,43 lei aferente perioadei 04._, calculate asupra debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.04.2010 – 30.09.2011, de la data scadenței fiecărei facturi și până la 10.01.2012.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere că pârâtă a achitat cu întârziere debitele restante cu titlu de agent termic aferente perioadei 11._, văzând soluția ce se va da asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează a admite în parte cererea privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 115,43 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 04._, calculate asupra debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.04.2010 – 30.09.2011, de la data scadenței fiecărei facturi și până la 10.01.2012.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare în condițiile în care deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă nu a înțeles să producă nicio probă în acest sens.

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

1.Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei 11._, excepție invocată de instanță din oficiu.

2.Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată reclamanta . J_, CUI_, cu sediul în Iași, calea Chișinăului, nr.25, județul Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta I. C. CNP_, domiciliată în Iași, ., nr.21, ..1, ..

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 115,43 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 04._.

Respinge ca prescris formulate restul pretențiilor.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. E.-LoredanaSimona M. G.

Red.Tehno

E.L.A.-31.03.2015-4 ex.