Pretenţii. Sentința nr. 4552/2015. Judecătoria IAŞI

În ședința publică din 17 septembrie 2014, instanța, în temeiul art. 411 alin. 1 pct.2 din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea cauzei.

La data de 23 martie 2015 verificând măsura suspendării cauzei, instanța a dispus citarea părților cu mențiunea de a pune concluzii asupra excepției perimării, stabilind termen pentru data de 01 aprilie 2015.

În ședința publică din 01 aprilie 2015, instanța a pus în discuție excepția perimării cererii de chemare în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției perimării, absolute și peremptorii, instanța o apreciază drept întemeiată pentru următoarele considerente:

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 17 septembrie 2014, dată la care cauza a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Instanța reține că de la această dată, nu a mai fost îndeplinit niciun act de procedură, dosarul rămânând în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina reclamantei.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. 1 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 din Codul de procedură civilă, perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate.

Așadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul că este atât o sancțiune procedurală de aplicație generală – care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței în judecată.

În lipsa unei norme speciale exprese, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor generale înscrise în art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, deci se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună – respectiv 17 martie 2014.

Întrucât din data de 17 septemvrie 2014 și până la termenul de față a trecut mai mult de 6 luni, iar vina pentru rămânerea în nelucrare a cererii de chemare în judecată le revine reclamantei și ținând cont și de faptul că nu se poate reține incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare (în sensul art. 417-418 Cod procedură civilă), instanța apreciază că devin aplicabile dispozițiile art. 416 Cod procedură civilă.

Față de aceste împrejurări, instanța va admite excepția de perimare, urmând să constate perimarea cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu de către instanță.

Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE P. .> cu sediul în Iași, .. 138-140, ., cod fiscal_, prin reprezentant M. L., având ca obiect „încuviințare acord de mediere”, formulată în contradictoriu cu pârâtul B. I. M., CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 140, b. A1, tr. 2, ., județul Iași.