Plângere contravenţională. Sentința nr. 3880/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3880/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 41478/245/2013
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: H. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3880
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul A. E. I. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.12.2013, sub nr.de dosar_, petentul Abălăie E. I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.12.2013 de către intimatul I.P.J. Iași.
În motivare, se arată că, la data de 17.12.2013, în jurul orelor 15,00, petentul circula cu autoturismul cu nr.de înmatriculare_ dinspre Moara de Foc spre semaforul din dreptul BJATM Iași. Întrucât la barieră era foarte aglomerat, multe autoturisme fiind oprite pentru a trece un tren, petentul a realizat că îi va fi foarte dificil să se angajeze în coloană, el venind din sensul opus acesteia, și a decis că vireze la stânga, dat fiind faptul că, din sensul contrar, nu venea nici un autoturism. Prin urmare, petentul a trecut pe lângă șirul de autoturisme care stăteau la barieră și așteptau să meargă la dreapta și s-a încadrat pentru a vira pe prima stradă la stânga, cu intenția de a ieși la . în care a virat la stânga cu intenția de a intra în spatele blocurilor, dintre blocuri a apărut un agent de poliție, care l-a oprit și i-a comunicat că a încălcat linia continuă, întocmindu-i proces-verbal și reținându-i permisul de conducere. Deși petentul i-a explicat că linia continuă nu era vizibilă de la locul unde se afla semaforul, neobservând-o, agentul de poliție nu i-a permis să-i explice punctul său de vedere.
În concluzie, se învederează instanței nevinovăția petentului, solicitându-se anularea actului sancționator.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În susținerea plângerii legal timbrate cu taxă judiciară de timbru de 20 RON, petentul a depus înscrisuri, în copie conformă cu originalul, și anume cartea sa de identitate și dovada de circulație . nr._ din data de 17.12.2013.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 20.02.2014, prin compartimentul Registratură, prin care a invocat excepția nulității plângerii pe motivul necomunicării unui duplicat al acesteia, iar, pe fond, a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar, în original, raportul întocmit de agentul constatator la data de 21.01.2014, precum și dovada de comunicare a procesului-verbal de contravenție către persoana sancționată, prin poștă și prin afișare. La dosar au mai fost înaintate originalul și o copie a procesului-verbal de contravenție și originalul procesului-verbal de afișare.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 teza finală N.C.p.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului.
Pe cale de consecință, la data de 06.02.2014, petentul Abălăie E. I. a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a învederat instanței faptul că, la data înregistrării plângerii contravenționale, nu era în posesia procesului-verbal de contravenție, ci doar a dovezii eliberate de Poliția mun.Iași – Biroul Rutier, actul sancționator nefiindu-i comunicat nici până la data depunerii răspunsului la întâmpinare. De asemenea, s-a solicitat respingerea excepției nulității plângerii.
La termenul de judecată din data de 04.11.2014, instanța a respins excepția nulității plângerii pentru necomunicarea duplicatului acesteia către intimat și a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, pentru ambele părți, precum și audierea martorului-asistent B. R., martor ascultat la termenul din data de 02.12.2014. La acest din urmă termen, la solicitarea reprezentantului convențional al petentului, care a invocat excepția prescripției executării sancțiunii amenzii, instanța a dispus audierea martorului D. G.-Amiel, cel care a semnat procesul-verbal de comunicare prin afișare a actului sancționator contestat. În urma citării pentru două termene de judecată și a emiterii a două mandate de aducere pe numele martorului, s-a constatat imposibilitatea audierii acestuia, procedându-se la judecată, în temeiul art.313 alin.3 N.C.proc.civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.12.2013 de către intimatul I.P.J. Iași, s-a reținut că, la aceeași dată, orele 15,15, petentul Abălăie E. I. a condus autoturismul marca Dacia cu nr.de înmatriculare_ dinspre ..Sg.G. I. din mun.Iași, către stradela C., circulând pe sensul opus de mers, în condițiile în care cele două sensuri de mers erau delimitate de linie dublă continuă. De asemenea, s-a reținut că autoturismul avea plăcuțele cu numărul de înmatriculare murdare și ilizibile.
În consecință, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.3 lit.d din O.U.G. nr.195/2002, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 480 RON (echivalentul a 6 puncte-amendă), precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, cu consecința reținerii permisului de conducere, iar, pentru cea de-a doua contravenție, reglementată de art.99 alin.1 pct. 16 din OUG nr.195/2002, s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Soluționând cu prioritate, în temeiul art.248 N.C.proc.civ., excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, având în vedere mijloacele de probă administrate în vederea soluționării acestei excepții (respectiv, dovada comunicării, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, borderoul de corespondență nr.1 din data de 20.12.2013 și procesul-verbal de afișare din data de 10.01.2014 – filele 28-29, 34 și 44), instanța constată că excepția este neîntemeiată. Pentru a ajunge la această concluzie, se are în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție . nr._/17.12.2013 a fost comunicat petentului în mod legal, conform art.25 coroborat cu art.26 alin.3 și art.27 din O.G.nr.2/2001, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 23.12.2013, și, ulterior, prin afișare la domiciliul său, la data de 10.01.2014, în termenul procedural de o lună, prevăzut de art.14 alin.1 din O.G.nr.2/2001.
Pe cale de consecință, instanța va respinge această excepție, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.34 alin.1 din același act normativ, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța observă și faptul că, în condițiile în care, potrivit art.109 alin.1 din O.G.nr.195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac în mod direct de către polițistul rutier, întocmirea unui probatoriu suplimentar de către acesta la momentul întocmirii proceselor-verbale nu reprezintă o condiție de legalitate și temeinicie a actelor sancționatorii. Mai mult, din analiza art.6 pct.19 și 20 din O.U.G.nr.195/2002, singurele situații în care, în dovedirea faptelor contravenționale, se impune utilizarea mijloacelor tehnice certificate sau a celor omologate și verificate metrologic sunt acelea privind conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a produselor stupefiante ori cu efecte similare și cele referitoare la depășirea limitei de viteză pe drumurile publice, în acest sens fiind și pct.2.1 din Ordinul nr.301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05. În toate celelalte cazuri, constatarea poate fi făcută în mod nemijlocit de către agentul de poliție. Ori, în cauza dedusă judecății, nu este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de Ordinul nr.301 din 23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr, în condițiile art.327 și art.328 raportat la art.269 N.C.proc.civ. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza N. G. împotriva României - Hotărârea din data de 03 aprilie 2012), însă, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic împotriva Suediei – Hotărârea din data de 23 iulie 2002), fiind necesar ca aceste prezumții să se încadreze în niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Cauza N. G.).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se cuvântul pentru a propune probe, însă acesta a depus în susținerea plângerii doar cartea sa de identitate, dovada de circulație și două planșe fotografice.
Față de toate aceste considerente și date fiind probele administrate în cauză (înscrisuri constând în procesul-verbal de contravenție și raportul întocmit de agentul de poliție), luând în considerare și menționarea, la în procesul-verbal, la rubrica alte mențiuni, faptul că petentul a recunoscut că a circulat pe sensul opus circa 50 de metri, deoarece bloca intersecția și dorea să întoarcă, față și de dispozițiile art.268 alin.1 și art.249 N.C.proc.civ., instanța apreciază că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție, rezultat al constatărilor personale ale agentului de poliție rutieră, este conformă realității.
Nu în ultimul rând, analizând sancțiunile aplicate prin procesul-verbal în cauză, instanța constată că acestea respectă dispozițiile art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicate amenda în cuantum minim și sancțiunea avertismentului. În ceea ce privește sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, aceasta însoțește în mod obligatoriu și automat sancțiunea principală aplicată pentru contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.d din O.U.G. nr.195/2002, indiferent de natura acestei sancțiuni (amendă sau avertisment).
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ. și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul ABĂLĂIE E. I., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, .. 16, ., Județul Iași în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 17.12.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 17.03.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
4ex./16.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4300/2015. Judecătoria... | Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 5721/2015.... → |
|---|
