Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7513/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7513/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 7513/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7513
Ședința publică din data de 3 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârâtul L. I., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 03.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 16.10.2014, reclamantul S.C. C. IAȘI S.A., în contradictoriu cu pârâtul L. I., a solicitat instanței obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 592,46 lei contravaloare energie termică aferentă perioadei noiembrie 2008-ianuarie 2011 și a sumei de 459,51 lei penalități de întârziere la plata facturilor de energie calculate în perioada decembrie 2008-august 2014, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea în fapt, s-a arătat că între părți a intervenit contractul individual de facturare energie nr. 524/1.06.2007, reclamanta având calitatea de furnizor, iar pârâtul de beneficiar al serviciului de furnizare energie termică. Cu toate acestea, beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația asumată. Între părți a fost semnată o clauză penală ( art. 20 contract), referitoare la despăgubirile datorate. În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 C.civ, 1516, 1169 cod civil și ale legii 325/2006. Au fost anexate cererii principale contractul de furnizare energie, componență sold clienți, facturi debit, facturi penalități, adresă invitare conciliere, sentință civilă intrare insolvență.
S-a subliniat că cererea este scutită de la plata taxei de timbru și s-a solicitat judecarea cererii și în lipsa reprezentantului legal.
Pârâtul nu a depus întâmpinare în etapa scrisă, prealabilă primului termen de judecată.
La data de 21 ianuarie 2015, reclamanta a depus precizări prin care a învederat că pentru segmentul 1.09._14, cuantumul penalităților de întârziere este de 6,69 lei, anexând totodată un mod de calcul al acestora.
La data de 28 ianuarie 2015, instanța a pus în vedere părților să depună concluzii referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debit, precum și parțial pentru penalități, calculate pentru segmentul temporal decembrie 2008-octombrie 2011, cu precizări în ceea ce privește plățile efectuate și data efectuării lor. La același termen de judecată a fost încuviințată proba cu înscrisuri și a fost unită cu fondul excepția.
La data de 1 aprilie 2015,l reclamanta a depus precizări în sensul indicat de instanță, solicitând totodată respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției, deoarece ar fi intervenit întreruperea acesteia. Precizările au fost comunicate în mod corespunzător pârâtului, la termenul din data de 8.04.2015.
În cadrul ședinței din data de 20 mai 2015, constatând inexistența unor alte precizări sau concluzii din partea pârâtului, instanța a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cauza spre competentă soluționare, atât în privința fondului, cât și a excepției invocate.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, atât sub aspectul excepției cât și fondului pretențiilor, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile vechiului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche (în iunie 2007).
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convenției încheiate în data de 1 iunie 2007, contractul depus la filele 25-28 contract stabilind drepturile și obligațiile părților, iar ca loc de consum . nr.11, ., .. 12 contract).
în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise ( pârâtul). În capitolul VI contract s-a stipulat că valoarea energiei termice se încasează pe bază de factură, în conformitate cu legislația fiscală în vigoare, fiind menționate elementele minime obligatorii pe care aceasta trebuie să le conțină ( art. 13 contract).
Referitor la tarifele percepute, acestea au fost cele în vigoare, modificarea lor urmând a fi adusă la cunoștința beneficiarului.
În art. 18 contract părțile au prevăzut nivelul clauzei penale în caz de întârziere în executare, acesta fiind nivelul majorării pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.
Din studierea evidențelor datoriilor, prezentate de reclamant, instanța reține că debitul solicitat este aferent perioadei noiembrie 2008-ianuarie 2011, suma contabilizată fiind în valoare de 592,46 lei. Aceleași evidențe subliniază faptul că nu a fost efectuată nici un fel de plată în contul debitelor principale, pentru a se putea analiza existența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție prin recunoașterea datoriei de către celui în folosul căruia curge prescripție.
Or, fiind vorba de prescripții începute sub imperiul vechii reglementări, legea de drept substanțial și procedural aplicabilă acestora este reprezentată de vechea reglementare în materie. Termenul de prescripție aplicabil dreptului de creanță de care se prevalează reclamanta este cel general, de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică de la momentul scadenței.
Efectul împlinirii termenului de prescripție, este în conformitate cu fostul art. 1 din decretul 167/1958 stingerea dreptului la acțiune.
Ca regulă generală, termenul de prescripție curge neîntrerupt, cu excepția cauzelor de temporizare sau modificare ale acestuia, adică a cauzelor de suspendare sau întrerupere. Deoarece există prezumția continuității cursului prescripției odată începute, partea în detrimentul căreia curge acest termen, adică reclamanta din prezenta acțiune este obligată să realizeze proba suspendării sau întreruperii apte de a conduce la prelungirea sau înlocuirea termenului inițial.
Or, reclamanta nu a probat existența unei recunoașteri apte a determina întreruperea termenului de prescripție inițial și curgerea unui nou termen, de aceeași natură cu cel anterior.
Rezultă așadar că, la momentul 16.10.2014, dreptul la acțiune cu privire la toate sumele pretinse cu titlul de debit principal era prescris. Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției integrale a debitului aferent segmentului temporal noiembrie 2008-ianuarie 2011 și va respinge ca prescris acest capăt de cerere.
Cu privire la penalități, instanța va admite doar în parte excepția, constatând că pentru luna octombrie 2011 nu au fost scadente penalități separate. Astfel, conform acelorași reguli anterior expuse, precum și principiului accesoriul urmează soarta principalului, instanța va admite în parte excepția prescripției extinctive cu privire la penalitățile de întârziere, aferente segmentului temporal decembrie 2008-30 septembrie 2011, în valoare de 273,06 lei și va respinge ca prescrisă acțiunea cu privire la aceste sume.
În continuare, instanța va proceda la analiza restului pretențiilor enunțate, pe fond.
Se va reține că reclamanta se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reușind să probeze existența unui contract valabil încheiat, în vigoare la momentul soluționării cauzei și necontestat sub aspectul existenței sau întinderii obligațiilor de către pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 969 VCC, convențiile legal realizate au putere de lege între părțile contractante. Obligațiile asumate prin intermediul convenției semnate în iunie 2007 sunt suficient de clare, iar facturile emise respectă cerințele minime de identificare părți, loc de consum, convenție, servicii furnizate, cantitate de energie facturată, perioadă de facturare, sume restante.
Referitor la dreptul de percepere a penalităților de întârziere, părțile au negociat și semnat expres o clauză penală, de evaluare anticipată a prejudiciului ocazionat de neexecutarea corespunzătoare, clauză operantă de la momentul scadenței debitului principal.
În acord cu prevederile art. 1073 VCC-creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației ,iar în caz contrar la dezdăunare, art. 1088- „ la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț sau fideiusiune. Aceste daune se cuvin fără ca partea interesată ( creditorul) să fie ținut a justifica vreo pagubă și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată cu excepția cazurilor în care dobânda curge de drept.
Or, prin scăderea sumelor constatate ca fiind prescrise, din cuantumul penalităților calculate de reclamantă în conformitate cu dispozițiile convenționale, instanța reține că rămâne neacoperit un rest de 193,14 lei cu titlul de penalități de întârziere neachitate și neprescrise, aferente segmentului temporal 1 octombrie_14.
În privința acestora ar fi revenit pârâtului sarcina probei unei cauze exoneratoare de răspundere civilă contractuală, pe care acesta nu a realizat-o însă. Pe cale de consecință, instanța va admite în parte acțiune, dar cu privire la aceste sume și va obliga pârâtul la plata sumei de 193,14 lei cu titlul de penalități de întârziere neachitate și neprescrise, aferente segmentului temporal 1 octombrie_14.
Analizând solicitarea reclamantei de acordare a eventualelor cheltuieli de judecată, instanța reține că deși pârâtul se află în culpă procesuală, nu s-a probat efectuarea reală a unor cheltuieli, motiv pentru care urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. C. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, J_, CUI_, prin administrator special B. C. și șef serviciu financiar contabil P. A., în insolvență, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S..P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul L. iulian, CNP_, domiciliat în Iași, Prof. I. S. nr.11, ., etaj 3, .> Admite excepția prescripției extinctive a întregului debit ( în valoare de 592,46 lei), aferent segmentului temporal noiembrie 2008-ianuarie 2011 și respinge ca prescris acest capăt de cerere.
Admite în parte excepția prescripției extinctive cu privire la penalitățile de întârziere, aferente segmentului temporal decembrie 2008-30 septembrie 2011, în valoare de 273,06 lei și respinge ca prescrisă acțiunea cu privire la aceste sume.
Obligă pârâtul la plata sumei de 193,14 lei cu titlul de penalități de întârziere neachitate și neprescrise, aferente segmentului temporal 1 octombrie_14.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 3 iunie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 18.06.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7511/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7459/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
