Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9609/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9609/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 9609/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 august 2015
Instanța constituită din:
Președinte - I. I.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9609/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pârâta M. L. - R., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.07.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul instanței, la data de 12 mai 2015, reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., în contradictoriu cu pârâta M. L. R., CNP_, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri, prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 590 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente perioadei septembrie 2009-decembrie 2011 și acordarea eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare, s-a arătat că în calitate de furnizor de energie termică, reclamanta a încheiat un contract cadru cu pârâta, aceasta din urmă figurând în calitate de consumatoare. Contractul a dat naștere la obligația furnizării energiei termice, iar corelativ, pentru pârâtă, la obligația de plată a facturilor fiscale emise. Obligațiile asumate de consumatoare nu au fost îndeplinite, astfel încât din componența soldului clienți rezultă un rest neachitat de 590 lei. În drept, au fost indicate prevederile art. 1066, art. 1169, art. 1270, art. 1516 NCC, coroborate cu prevederile legii 325/2006 și ordinul ANRSC nr. 483/2008.
S-a subliniat că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în contextul stării de insolvență a reclamantei.
Societatea reclamantă a înțeles să solicite judecarea cauzei în lipsă și a anexat cererii următoarele înscrisuri: anexa II proces verbal conciliere 7.01.2012, convenție cadru nr. 3550/19.11.2010, sentință civilă deschidere procedură faliment, componență sold clienți, facturi fiscale ianuarie 2011-decembrie 2011, emise pentru energie termică, facturi fiscale iunie 2010-decembrie 2011 majorări de întârziere.
În procedura scrisă, pârâta nu a formulat întâmpinare .
În cadrul ședinței de judecată din data de 29 iulie 2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, cu privire la penalitățile aferente perioadei septembrie 2009-30 septembrie 2011, a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la penalitățile aferente segmentului temporal septembrie 2009-30 septembrie 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 6 NCC, prescripția este și rămâne supusă dispozițiilor în vigoare în momentul în care termenul a început să curgă. Având în vedere . noului cod cu începere de la data de 1 octombrie 2015, toate sumele al căror termen de prescripția a început să curgă anterior acestei date de referință, urmează a fi analizate prin prisma vechilor dispoziții în materie ( decretul 167/1958 și vechiul cod civil).
Astfel, constatând că reclamanta se prevalează de un drept de creanță, termenul de prescripție al acestuia este cel general, de 3 ani, iar dreptul la acțiune se naște, conform contractului chiar de la momentul scadenței facturii emise pentru debitul principal, la care se raportează penalitățile.
Termenul de prescripție curge neîntrerupt cu excepția dovedirii de către creditorul interesat a unor cauze de suspendare sau întrerupere. Printre cauzele de întrerupere legale, se numără și recunoașterea dreptului, neechivocă, efectuată de cel în folosul căruia curge prescripția, adică de către debitor. Pentru a opera întreruperea, este necesar însă ca termenul să fie în curs. Studiind din această perspectivă actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că la dat6a de 7 ianuarie 2012 a operat o recunoaștere expresă a unei sume de 640,45 lei, fără a fi explicată prin vreo anexă procesului verbal de conciliere de la fila 6, ce anume constituie această sumă. În copul întreruperii termenului, reclamantei i-ar fi revenit obligația de a proba în mod neechivoc recunoașterea acestui drept. Or, în absența posibilității stabilirii unei identități de drepturi, instanța va constata că nu s-a realizat dovada temporizării termenului de prescripție, existând deopotrivă și caracterul neclar al modului de eșalonare al datoriei, în privința termenului de scadență al ratelor conturate.
Pe cale de consecință, instanța urmează a admite excepția invocată din oficiu și a constata ca prescris dreptul la acțiune cu privire la sumele aferente perioadei septembrie 2009-30 septembrie 2011.
Analizând materialul probatoriu cu privire la penalitățile de întârziere aferente segmentului 1 octombrie 2011-decembrie 2011, instanța reține că între părți a fost negociat și semnat un contract cadru, la nivelul anului 2010, acesta fiind supus din punct de vedere al dreptului material dispozițiilor din vechea reglementare civilă.
Contractul constituie baza răspunderii civile contractuale, invocate de reclamantă în prezenta cauză și nu a fost contestat sub nici un aspect de pârâtă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 969 VCC, contractul legal întocmit are putere de lege între părțile semnatare. Studiind clauzele contractuale, se poate observa că părțile nu au făcut altceva decât să reia dispozițiile unei convenții anterioare, prevăzând perceperea penalităților,în cuantum egal cu dobânzile percepute pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare, de la scadența obligațiilor principale.
Instanța va reține prevederile art. 1073 VCC, potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației ,iar în caz contrar la dezdăunare, art. 1088- „ la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț sau fideiusiune. Aceste daune se cuvin fără ca partea interesată ( creditorul) să fie ținut a justifica vreo pagubă și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată cu excepția cazurilor în care dobânda curge de drept. Având în vedere natura contractului ( comercial în vechea accepție a codului civil), instanța urmează a constata că părțile puteau stabili expres un cuantum al penalităților, diferit de dobânda legală, iar punerea de întârziere a funcționat de drept, odată cu ajungerea la scadență a obligațiilor.
Clauza penală negociată de părți are un caracter legal și nedisproporționat, fiind susceptibilă de a răspunde cerințelor legale în materie.
Se poate observa așadar că reclamanta a reușit să probeze existența unei convenții între părți, legal încheiate, necontestate de partea adversă, stabilirea unor condiții clare de prestare servicii, a unei clauze penale asumate.
Pârâta nu a reușit să probeze stingerea obligației asumate prin plată sau alt mijloc legal, neformulând nici un fel de apărări în prezenta cauză. Acesteia i-ar fi revenit sarcina probei în privința stingerii obligațiilor asumate.
Pe cale de consecință, cu privire la segmentul temporal 1 octombrie 2011- decembrie 2011, pentru care au fost calculate penalități, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 8.03 lei.
Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii, prin efectul admiterii excepției invocate din oficiu, constatând că deși există o culpă procesuală a pârâtei ( proporțională cu partea din acțiune admisă), în acord cu prevederile art. 451-453 NCPC se impune respingerea ca neîntemeiată a solicitării reclamantei de acordare cheltuieli de judecată, justificat de nedovedirea efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la penalitățile de întârziere aferente segmentului septembrie 2009-30 septembrie 2011, excepție pusă în discuție din oficiu.
Respinge ca prescrisă acțiunea cu privire la sumele aferente acestui segment.
Admite în parte cererea promovată de reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, J_, societate în insolvență, prin șef serviciu financiar contabilitate A. P. și lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL Iași, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta M. L. R., CNP_, domiciliată în Iași, ..106, ., parter, .> Obligă pârâta la plata sumei 8.03 lei, cu titlul de penalități de întârziere pentru segmentul temporal 1 octombrie 2011- decembrie 2011.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 5 august 2015, urmând ca soluția să fie pusă la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
5 ex, 5 august 2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9618/2015. Judecătoria... → |
|---|
