Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3343/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile asupra excepțiilor lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei și prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtă și a fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 05.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentința civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru, 20.02.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 06.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberand asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. acțiunea primită pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.09.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta . prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL a chemat în judecată pe pârîta Asociația de P. V. L. 106 B, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de_,98 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată și facturată în perioada ianuarie 2008– octombrie 2011și penalități de întârziere în cuantum de_,82lei aferente perioadei aprilie 2002- august 2014.

Reclamanta precizează că, în baza raportului contractual stabilit cu pârâtă, a furnizat energie termică, pentru care s-au emis facturi acceptate ca debit de către pârâtă neonorate la plată.

Pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, s-au calculat și facturat penalități de întârziere, potrivit dispozițiilor contractuale. Aceste facturi nu au fost contestate de către pârâtă, dar contravaloarea facturilor nu au fost achitate până în prezent.

Cererea, scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, a fost motivată în drept conform Legii 325/2006, ordinul A.N.R.S.C. nr. 483/2008, Codul Civil.

În dovedire a depus la dosar, în copii, contractul de furnizare a energiei termice nr. 523din 25.04.2002, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1032din 20.09.2007 și contractul de furnizare a energiei termice nr. 311 din 10.02.2011 componenta sold clienți la data de 09.09.2014, facturi.

Asociația pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sume mai vechi de 3 ani, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În baza art. 248 alin. 1 C.p.c. instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate.

In ceea ce privește excepția lipsei dovezii de reprezentant instanța apreciază că în prezenta acțiune cererea a fost introdusă și semnată de către lichidatorul judiciar care potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței reprezintă interesele societății și ale acționarilor debitorului și participă la procedură pe seama debitorului, iar după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator, mandatul administratorului special reducându-se la reprezentarea intereselor acționarilor și limitat la atribuțiile cuprinse în alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 85/2006. Astfel excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei va fi respinsă întrucât, prin procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor C. SA (f.202) s-a făcut dovada faptului a fost desemnat administrator special al reclamantei, calitatea în care acesta poate semna acțiuni formulate în numele reclamantei; oricum, acțiunea a fost formulată de administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., desemnat în această calitate prin sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ . Acțiunea cuprinde semnătura atât a reprezentantului reclamantei, cât și a reprezentantului administratorului judiciar al reclamantei.

În ceea ce privește suma reprezentând contravaloare debit și penalitățile de întârziere aferente perioadei aprilie 2002-august 2014 instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.

Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.

P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.

Instanța apreciază că in cauza sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.

Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.

Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.09.2014, față de datele scadente menționate în inscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind sumele reprezentând contravaloarea debit și penalitățile de întârziere aferente perioadei ianuarie 2008-septembrie 2011 respectiv pentru suma reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2002-septembrie 2011 motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor menționate mai sus.

Față de inscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma de 56,98 lei reprezentând debit și suma de 22,17 lei penalități de întârziere aferente perioadei octombrie 2011-august 2014, motiv pentru care, urmează a o obliga la plata sumelor menționate.

Așadar, având în vedere și prevederile art. 1516 alin.1 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei ca neîntemeiată.

Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării debitului și a penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada ianuarie 2008- septembrie 2011, excepție invocată de către pârâtă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. ., . în Iași, ..106B, .

Obligă pârâta la plata sumei de suma de 56,98 lei reprezentând debit și suma de 22,17 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei octombrie 2011- august 2014.

Ia act că societatea reclamantă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 06.03.2015

Președinte, Grefier,

V. V. C. C. D. C.

Red.:V.V.C.

02.06.2015/4ex.