Plângere contravenţională. Sentința nr. 3081/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3081/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 41092/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: H. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3081
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI (POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI), având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.11.2014, sub nr.de dosar_, petentul C. V. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 06.11.2014 de către intimatul I.P.J. Iași.
În motivare, se arată că, la trecerea căii ferate dinspre C. spre Dacia, petentul a fost surprins de semnalele acustice și luminoase între bariere, continuându-și deplasarea. Se mai învederează instanței că petentul era însoțit de patru persoane, colegi de serviciu, care pot depune mărturie în favoarea sa, în acest sens fiind indicați numiții T. Ș. și L. Ș.-L..
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În susținere, petentul C. V. a depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 06.11.2014 de către agentul constatator al intimatului și cartea sa de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 12.01.2015, prin compartimentul Registratură, prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar înregistrarea faptei pentru care a fost sancționat petentul și planșe fotografice.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 teza finală N.C.p.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului.
La termenul de judecată din data de 27.01.2015, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, pentru ambele părți, precum și audierea martorului T. Ș. N., pentru petent, martor ascultat la termenul din data de 24.02.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 06.11.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, s-a reținut că, la aceeași dată, orele 16,17, petentul C. V. a condus autoturismul marca Audi cu nr.de înmatriculare_ pe . din mun.Iași, dinspre ..Tabacului, iar la trecerea la nivel cu cale ferată BJATM nu a respectat semnificația semnalelor acustice și a celor luminoase de culoare roșie.
În consecință, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1002 alin.3 lit.c din O.U.G. nr.195/2002, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 810 RON (echivalentul a 9 puncte-amendă), precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, cu consecința reținerii permisului de conducere.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Față de dispozițiile art.34 alin.1 din același act normativ, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (procesul-verbal de contravenție – fila 8, dar, mai ales, planșele fotografice și înregistrarea video – filele 35-36), rezultă că petentul C. V. se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Astfel, din înregistrarea video, se observă că semaforul corespunzător sensului de deplasare a autovehiculului condus de petent semnaliza (prin schimbarea culorii în roșu) lăsarea barierei și apropierea trenului la ora 16:16:54, oră la care autoturismul petentului se apropie de trecere, nefiind deja angajat în traversarea căii ferate și având suficient timp pentru a opri.
Prin urmare, luând în considerare și faptul că semnalele optice și cele acustice speciale sunt, de regulă, corelate, instanța apreciază că petentul avea posibilitatea atât de a observa schimbarea culorii semaforului, cât și de a opri pentru a respecta semnificația acesteia.
În aceste condiții, instanța consideră că declarația martorului T. Ș. N. este în contradicție cu înregistrarea video prezentată de intimatul I. Iași, singura explicație logică a perceperii diferite, de către martor, a situației de fapt fiind aceea că martorul nu a fost atent la semnalele luminoase, el însuși precizând că nu s-a uitat să vadă dacă aceste semnale erau în funcțiune, în condițiile în care nici nu are permis de conducere.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității.
Mai mult, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza Salabiaku c. Franța – Hotărârea din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic c. Suedia, par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Față de motivele expuse anterior, instanța apreciază că, prin probele încuviințate, petentul C. V. nu a înlăturat temeinicia celor consemnate de agentul constatator al intimatului I. în procesul-verbal contestat și susținute prin probatoriul administrat de intimat, respectiv înregistrarea video și planșe fotografice.
Nu în ultimul rând, analizând sancțiunile aplicate prin procesul-verbal în cauză, instanța constată că acestea respectă dispozițiile art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicată o amendă în cuantum minim. În ceea ce privește sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, aceasta însoțește în mod obligatoriu și automat sancțiunea principală aplicată pentru contravenția prevăzută de art.102 alin.3 lit.c din O.U.G. nr.195/2002, indiferent de natura acestei sancțiuni (amendă sau avertisment).
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ. și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C. V., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, ., ..2, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, Cod Fiscal_, cu sediul în Iași, ..6, Județul Iași și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 06.11.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 03.03.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
4 ex./01.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3783/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului (Art.... → |
|---|
