Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2203/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2203/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 2203/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2203/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât C. A., pârât C. I., având ca obiect acțiune in răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
- Susținerile părților
1. P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 16.10.2014, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. C. Iași S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâții C. I. și C. A. la plata sumei de 290,80 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de utilități din perioada octombrie 2010 - octombrie 2011, precum și la plata sumei de 435,52 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente perioadei ianuarie 2011 – august 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Societatea reclamantă furnizat pârâților energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.
Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâți), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând mai multe acte cererii: componență sold, convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1219/06.11.2007, sentința civilă nr.697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția F., facturi utilități și penalități.
2. Pârâtul a depus întâmpinare la 03.11.2014, prin care a arătat că s-a debranșat în 2010 de la C. și a zidit țevile, punându-și centrală pe gaz, fapt constatat și de reclamantă, precum și faptul că are venituri reduse.
A anexat copii de pe cărțile lor de identitate, notă de constatare de la 01.09.2010, fișa blocului, declarații vecini, fotografii, acte medicale.
A depus astfel de precizări și la ultimul termen.
3. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la 03.12.2014, prin care a insistat în admiterea cererii, indicând dispozițiile art.38 alin.2 din legea 325/2006 și art.3.17, art.10 și art.12 lit.b din Ordinul nr.233/2004 în raport de apărările pârâtului.
II. Aspecte procesuale
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, prin încheierea de la ultimul termen, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
III. Analiza excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
În ceea ce privește facturile de utilități, instanța constată că majoritatea au scadența cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii. Practic, doar ultima trei dintre cele opt pretinse au scadența după data de 16.10.2011, și anume cea emisă în octombrie 2011.
După cum rezultă din cerere și din componența sold clienți, mai ales din detalierea componenței fiecărei facturi de penalități, reclamanta a pretins și contravaloarea penalităților aferente unor facturi scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii.
În ceea ce privește o eventuală recunoaștere a datoriei prin plată, instanța consideră această apărare neîntemeiată, atât timp cât nu există dovezi certe că prin anumite plăți s-au stins anumite obligații de plată (de exemplu, chitanțe în care se indică numărul facturilor achitate). În aceste condiții, în temeiul art.16 lit.a din Decret, instanța va reține că nu a operat întreruperea prescripției înainte de a expira termenul de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata facturilor de utilități având scadența anterior datei de 16.10.2011, respectiv a penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 16.10.2011.
Consecințele concrete asupra cererii formulate de reclamantă și asupra întinderii exacte a admiterii acestei excepții vor fi relevate în secțiunea următoare.
IV. Analiza fondului
Potrivit art.969 din vechiul cod civil (aplicabil în speță, având în vedere data încheierii contractului dintre părți), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației. În fine, art.1087 C.Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul particular al obligațiilor constând în sume de bani, este relevant și art.1 din O.G.9/2000, conform cu care părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul antemenționat.
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâți (în calitate de consumatori) a intervenit convenția depusă la dosar, în temeiul căreia a emis facturile anexate cererii. În contract se face referire la dreptul reclamantei de a calcula penalități în caz de întârziere la plata facturilor.
P. urmare, în cazul plății cu întârziere a unor facturi, pârâții pot fi obligați la plata unor penalități, dar trebuie stabilit cuantumul acestora după înlăturarea sumelor pentru care s-a admis excepția prescripției.
Observând analiza acestei excepții, în primul rând, instanța a procedat la eliminarea completă a facturilor de utilități a căror scadență este cu cel puțin trei ani înainte de introducerea cererii, rămânând o singură factură scadente în intervalul 16.10.2011 – 16.10.2014, și anume cea din octombrie 2011. Or, valoarea respectivei facturi de utilități este de 0,37 lei, aceasta urmând să fie suma acordată cu acest titlu.
În al doilea rând, s-a procedat la ajustarea valorii facturilor de penalități, scăzând valoarea penalităților raportate la facturi scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii. Sub acest aspect, s-a pornit de la observația că reclamanta a procedat practic la emiterea lunară de facturi de penalități, toate cuprinzând calcule raportate la aproximativ aceleași facturi de utilități, dar pentru perioade lunare consecutive.
Cu o singură excepție, și anume factura de penalități P-_/31.01.2012, toate celelalte facturi de penalități au fost emise în raport de facturi de utilități cu scadența anterioară momentului 16.10.2011.
În ceea ce privește factura de penalități P-_/31.01.2012, aceasta este raportată la mai multe facturi de utilități cu scadența anterioară momentului 16.10.2011, respectiv la o singură factură cu scadența în interiorul intervalului de 3 ani relevant, și anume cea din 31.10.2011. Penalitățile raportate la respectiva factură sunt în valoare de 0,01 lei, aceasta urmând să fie suma totală acordată cu titlu de penalități de întârziere.
În consecință, instanța va admite acțiunea în parte șî va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 0,37 lei, reprezentând contravaloarea facturii de utilități emise în 31.10.2011, precum și a sumei de 0,01 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturii de utilități emise în 31.10.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata facturilor de utilități având scadența anterior datei de 16.10.2011, respectiv a penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 16.10.2011.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A. (prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. – cu sediul în Iași, ., jud.Iași) în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. A. (cu domiciliul în Iași, ., ., .).
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 0,37 lei, reprezentând contravaloarea facturii de utilități emise în 31.10.2011, precum și a sumei de 0,01 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturii de utilități emise în 31.10.2011.
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
5 ex./27.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2173/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2204/2015.... → |
|---|
