Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8184/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8184/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 1358/245/2015
DOSAR NR._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8184
Ședința publică din data de 17.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. F.
GREFIER: A. M. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții B. A.-A. și B. A., având ca obiect “acțiune în răspundere contractuală”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 27.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat consecutiv pronunțarea la data de 03.06.2015, 10.06.2015, respectiv 17.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.01.2015, sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții B. A.-A. și B. A., a solicitat instanței obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 297,58 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată, la plata sumei de 410,72 lei, reprezentând penalități de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, a arătat că raporturile comerciale cu reprezentanții de vânzări directe se derulează în baza înregistrării unor documente (fișă de înscriere, contract e vânzare-cumpărare), însoțite de copia cărții de identitate a titularului, respectiv a fidejusorului. Menționează că plasarea comenzilor se poate efectua prin fax, telefonic sau accesând modulul Comenzi on-line, direct de reprezentant, marfa fiind livrată prin intermediul programului “Livrare la domiciliu”, prin firma de curierat. În acest sens, anexează adresa emisă de firmă, că . Ploiești, în baza raporturilor comerciale, și-a îndeplinit obligația de a livra mărfuri la locul, la termenul și în condiții de calitate către cumpărător, conform facturilor fiscale anexate la prezenta cerere, principala obligație a pârâților fiind aceea de a achita prețul în termen de 30 zile de la data emiterii facturii. De asemenea, arată că potrivit art. 4.6 din contractul de vânzare-cumpărare, în cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni în termenul de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii și a facturii, această manifestare de voință este considerată drept o acceptare tacită a facturii. Astfel, arată că pârâții au recunoscut tacit debitul, acceptând indirect facturile în litigiu, fapt ce rezultă prin rămânerea în pasivitate pe tot parcursul derulării procedurii de recuperare a creanței (discuții telefonice, invitații la conciliere directă), în care nu a contestat cuantumul sumei datorate, neplata acestuia în termenul stipulat atrăgând după sine penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere în ultimele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere. Penalitățile vor fi calculate nelimitat, deși cuantumul lor depășește valoarea mărfii pentru care se datorează plata. Arată că Susține că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform prevederilor art. 662 alin. 1, 2, 3, 4 C.proc.civ.
În drept, a invocat disp. art. 1025 C.proc.civ., art. 1516, art. 1530 și art. 2280 C.civil.
În dovedire, a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 7-23).
Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, a fost încuviințată și proba cu interogatoriul pârâților, însă, deși legal citați, cu mențiunea prezentării personale la interogatoriu, nu s-au prezentat.
Analizând actele dosarului, instanțe reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/21.05.2014 (f.8), potrivit căruia calitatea de cumpărător revine pârâtei B. A.-A., iar calitatea de garant, fidejusor, pârâtului B. A., cumpărătorul obligându-se să achiziționeze produse în sistem de vânzare directă, inclusiv prin plasare de comenzi on-line sau prin alte mijloace de comunicare la distanță (fax, telefon) – art.3-4, și să achite facturile aferente în 30 de zile calendaristice de la data emiterii, sub sancțiunea plății de penalități de 1% pe zi în primele 30 de zile și 3% pe zi începând cu a 31-a zi – art.5.2 și 7.4, fidejusorul obligându-se în solidar pentru executarea obligațiilor contractuale – art.10.2, 10.3
S-au emis pe numele pârâtei B. A.-A. facturile cu nr. IFN I324908 din data de 13.09.2014 și nr. IFN I317302 din data de 28.07.2014 (filele 9-10).
Conform adresei din data de 14.01.2015 emis de ., rezultă că la 17.09.2014 s-a livrat la adresa pârâtei B. A.-A. un colet de 2 kg de la ., pentru primirea căruia a fost semnat documentul de transport (fila 11).
În drept, având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, față de data încheierii contractului (21.05.2014) și data intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011), instanța reține că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil.
Așadar, în drept, instanța reține că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1169 în temeiul cărora „părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, ordinea publică și bunele moravuri” și dispozițiile art. 1270 Noul Cod civil, conform căruia „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Potrivit art. 2280 C.civil: “Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă față de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligațional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remunerații, obligația debitorului dacă acesta din urmă nu o execută”.
Instanța reține că pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară dovedirea temeiului juridic al prestațiilor și caracterului legal al obligațiilor asumate. Or, această obligație a fost legal îndeplinită de reclamantă, care a făcut dovada unei înțelegeri sinalagmatice, a îndeplinirii propriilor obligații prin livrarea mărfurilor, conduită în baza căreia a emis facturile cu nr. IFN I324908 din data de 13.09.2014 și nr. IFN I317302 din data de 28.07.2014, necontestate de către pârâtă, îndeplinind totodată condițiile legale sub aspectul elementelor pe care trebuie să le conțină.
Se va reține că pârâta nu a realizat dovada stingerii prin plată a obligațiilor asumate, sau prin altă modalitate, nu a invocat excepția de neexecutare sau vreo cauză exoneratoare de răspundere.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta, facturile fiscale fiind emise în baza unei înțelegeri a părților.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
În cauza de față, aplicând dispozițiile legale și contractuale citate, precum și prevederile art. 358 NCPC – având în vedere lipsa nejustificată la interogatoriu – rezultă că pârâta B. A.-A. datorează reclamantei suma de 297,58 de lei, reprezentând contravaloare marfă, potrivit facturilor fiscale, precum și suma de 410,72 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate până la data de 19.12.2014.
Având în vedere calitatea de fidejusor a pârâtului B. A., potrivit art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare cu nr._/21.05.2014, raportat la art. 2280 C.civ., va obliga pârâții, în solidar, la plata sumelor reprezentând debit principal și penalități de întârziere de mai sus.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 56,56 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, anume taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite cererea formulată de reclamanta . (înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI R17713068), cu sediul în Ploiești, ., ., în contradictoriu cu pârâții B. A.-A. (CNP_) și B. A. (CNP_), ambii cu domiciliul în Iași, .. C., ., jud. Iași.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 297,58 lei contravaloare marfă neachitată și a sumei de 410,72 lei penalități de întârziere calculate până la data de 19.12.2014.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 56,56 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. F. A. M. B.
Reh./Thred. D.M.F./A.M.B./5ex/30.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8548/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7442/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
