Plângere contravenţională. Sentința nr. 8548/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8548/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 38131/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8548
Ședința publică din 25 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta A. M. - C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește petenta și reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2015, ulterior pentru data de 25.06.2015 când,
INSTANȚA,
Față de plângerea înregistrată cu nr._/ 2014 la data de 22.10. 2014 de către petenta A. M. C. formulata împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 314 întocmit la data de 09.10.2014 de către intimata AGENTIA N. DE INTEGRITATE.
În susținerea plângerii sale, petenta arată că, la data de 13.10.2014, i-a fost comunicat prin plic, procesul-verbal contestat, încheiat la data de 08.10.2014, la sediul ANI București.
Agentul constatator din cadrul ANI a constatat că reclamanta, ¸¸având funcția de membru al senatului universitar din cadrul IMF Gr. T. P. Iași (…) a săvârșit următoarea contravenție: ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile (decizia nr. 3118/03.07.2014 de ICCJ) a Rapoartelor de evaluare nr._/G/II/14.12.2011 și nr._/G/II/19.12._ emise de ANI (prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către A. V., Rector al UMF Gr. T. P. Iași), în calitate de membru al Senatului universitar din cadrul UMF Gr. T. P. Iași – entitate cu atribuții în sensul demiterii, nu a aplicat (în baza solicitării nr. 8808/MD/24.07.2014 emisă de Ministerul Educației Naționale) sancțiunea disciplinară, în temeiul disp. art. 25 și 26 din Legea nr. 176/2010.
Fapta este prevăzută de disp. art. 25 și 26 din Legea nr. 176/2010 și sancționată de art. 29 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.
Față de contravenția săvârșită, stabilesc amenda contravențională în sumă de 2.000 lei."
Rubrica ¸¸obiecțiuni" este necompletată, motivat de neaducerea la cunoștință anterior întocmirii procesului-verbal a acestei proceduri de către ANI.
Se mai reține că procesul-verbal este nesemnat de contravenientă întrucât agentul constatator a constatat săvârșirea faptei la sediul ANI.
Mai arata petenta ca lipsa contravenientului nu este atestată de un martor, fiind înscrisă mențiunea imposibilității identificării unui martor care să confirme situația prevăzută de art. 19 din O.G.- 2/2001, întrucât procesul-verbal a fost încheiat la București, la sediul ANI, iar contravenția a fost săvârșită la sediul UMF Iași.
Din cuprinsul procesului-verbal lipsește descrierea faptei contravenționale și a împrejurărilor.
De asemenea, încadrarea faptei este una generică, care nu poate determina condiția legalității actului, fiind indicate art. 25 și 26 din Legea nr. 176/2010.
Mai susține reclamanta că lipsește mențiunea datei săvârșirii faptei sancționate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 17 O:G. 2/2001 invocă nulitatea absolută a procesului-verbal contestat.
Procesu-verbal a fost încheiat cu încălcarea art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, sancțiunea fiind stabilită disproporționat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind aplicată amenda în cuantum maxim. Cu atât mai mult reține caracterul abuziv al procesului-verbal contestat, cu cât, din punct de vedere al temeiniciei acestuia, fapta nu există, fiind reținută în sarcina unor persoane fără calitate/atribuții în materie.
De asemenea, deși legiuitorul legiferează posibilitatea că procesul-verbal să fie încheiat și în lipsa contravenientului, impune și o măsură de siguranță, care îi conservă dreptul la apărare: necesitatea de a menționa în cuprinsul procesului-verbal a lipsei sale, a împrejurării respective, însă cu condiția să fie confirmată această împrejurare de un martor.
A se menționa că întocmirea actului la sediul ANI a determinat imposibilitatea identificării unui martor, se interpretează ca pe un abuz și nu înlătură necesitatea respectării prevederii legale.
Petenta solicită instanței ca în conformitate cu art. 19 din O.G. 2/2001, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal, întrucât contravenientul nu a fost de față la data întocmirii procesului-verbal, fapt ce a dus la imposibilitatea semnării acestuia, aspect neconfirmat de nici un martor.
Contravenientul nu era de față la data întocmirii controlului, aspect consemnat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, și nu este atestat de nici un martor.
Însă, agentul constatator avea obligația să ateste faptele constatate prin indicarea unui martor al constatărilor sale, obligație neîndeplinită și sancționabilă cu nulitatea absolută a procesului-verbal.
Sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ care o legiferează, însă deși la prima contravenție de gen, se aplică maximul amenzii, cu încălcarea art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001, fără a se ține seama de proporționalitatea dintre gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Aplicarea sancțiunii disciplinare sau constatarea încetării funcției de rector NU sunt atribute conferite de Legea nr. 1/2011, de Carta Universității și de Regulament Senatului universitar, Senatului.
Conform art. 1 alin. 1 și art. 1 pct. 32 din Legea 176/2010 și coroborat cu art. 207 Legea 1/2011, membrul senatului universitar NU este funcție de conducere, nu este funcționar supus controlului ANI, astfel că Legea nr. 176/2010 NU îi este aplicabilă.
În dosarul nr._, domnul Rector prof. univ. de. V. A. a contestat în contencios administrativ, rapoartele ANI, prin care se constată existența stării de conflict de interese în ce privește funcția de rector și cea de manager de proiecte. Soluția irevocabilă a instanței de judecată pronunțată în data de 03.07.2014 a fost de respingere a contestației și de menținere a rapoartelor ANI, prin care se constata starea de conflict de interese.
La data de 09.07.2014 ANI se adresează MEN cu solicitarea de a efectua demersurile necesare în vederea ¸eliberării din funcția de rector a d-lui V. A.."
La data de 01.08.2014 MEN se adresează Universității și solicită interpretarea măsurilor care se impun.
Adresa a fost adresată Universității și NU Senatului, în perioada de vacanță academică.
Nici una din adrese nu instituie un termen de soluționare, ba mai mult exista interpretări diferite ale momentului de la care curge începutul termenului interdicției instituit de art. 25 alin. 2 din Legea ne. 176/2010, apreciind că sunt în interiorul unui mandat, iar termenul curge de la finalizarea mandatului și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii.
La data de 10.09.2014 Universitatea s-a adresat MEN, criticând de fapt măsura dispusă.
La data de 18.09.2014 se comunică la Universitate Ordinul MEN nr. 513/11.09.2014, prin care se suspendă calitatea de ordonator de credite a dlui V. A..
La data de 22.09.2014, prin Decizia nr. 880 s-aluat act de prevederile Ordinului nr. 513/11.09.2014 și s-a dispus preluarea prerogativelor de ordonator de credite de către Prorectorul cu Strategia Universitară.
La data de 18.09.2014 MEN înaintează Universității adresa ANI nr._/17.09.2014, pentru a se comunica ¸¸componența nominală a Senatului Universității (...) cu precizarea pentru fiecare dintre membrii senatului, a următoarelor:
- Actul administrativ prin care a fost numit ca membru al Senatului Universității;
- Datele de identificare (nume, prenume, CNP, domiciliu, ., data eliberării și organul emitent al actului de identitate).
De asemenea, se arată că potrivit art. 29alin. 3 din Legea nr. 176/2010 ¸Neaplicarea sancțiunii disciplinare sau necontestarea încetării funcției publice după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune."
Universitatea a comunicat răspunsul către MEN la data de 22.09.2014, cu adresa nr._, prin care se arată netemeinicia acestei solicitări. Nu s-au comunicat datele personale ale membrilor Senatului, arătând că, din punct de vedere al Universității, s-au luat măsurile necesare, nefiind astfel necesară amendare.
La data de 23.09.2014 ANI comunică direct Universității adresa nr._/17.09.2014, cu aceeași solicitare.
La data de 26.09.2014, Universitatea comunică răspunsul nr._/26.09.2014, cu aceeași argumentație.
Așa cum s-a discutat și în ședința Senatului din data de 26.09.2014, conducerea Universității a înțeles să adopte aceste măsuri, tocmai pentru cerința ANI este una criticabilă.
De asemenea, în aceeași ședință, cu majoritate de voturi s-a hotărât sesizarea Comisiei de Etică universitară, pentru aplicarea unei sancțiuni pentru domnul Rector V. A..
Petenta depune înscrisuri în susținerea plângerii.
Plângerea a fost legal timbrată..
Intimata a depus întâmpinare arătând că, în ceea ce privește excepția nulității absolute, reclamanta susține, în mod nefondat, anularea procesului-verbal de contravenție, pentru că lipsesc, din cuprinsul procesului-verbal: - descrierea faptei contravenționale și a împrejurărilor săvârșirii ei; - mențiunea datei săvârșirii faptei; - existența unui martor; - lipsa semnăturii contravenientului.
În primul rând, referitor la mențiunea, pasageră, pe care petenta o face încă din debutul plângerii sale contravenționale, și anume că nu are confirmare de primire pentru procesul-verbal de contravenție, ce i-a fost remis prin poștă, învederează instanței că există confirmare de primire, pe care și reclamanta a semnat-o, de altfel (act atașat la dosarul cauzei).
Art. 27 din O.G. 2/2001: ¸¸Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."
Referitor la lipsa descrierii faptei contravenționale și a împrejurărilor comiterii contravenției, consideră nefondate susținerile reclamantei, întrucât:
În cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, agentul – constatator a făcut următoarea precizare:
¸¸ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile (Decizia nr. 3118 pronunțată la data de 03.07.2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal), a Rapoartelor de evaluare nr._/G/II14.12.2011 și nr._/G/II/19.12.2011, emise de Agenția Națională de Integritate (prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către A. V., rector al Universității de Medicină și farmacie G. T. P. Iași), în calitate de membru al senatului universitar din cadrul Universității de Medicină și Farmacie G. T. P. Iași – entitate cu atribuții în sensul demiterii, nu a aplicat (în baza solicitării nr. 8808MD/24.07.2014 emisă de Ministerul Educației Naționale) sancțiune disciplinară, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr. 176/2010."
Așa încât, intimata învederează instanței că descrierea faptei și a împrejurărilor faptei sunt menționate în mod expres, de aceea, consideră nefondate susținerile reclamantei.
În continuare, referitor la lipsa mențiunii din procesul-verbal de constatate, a datei săvârșirii contravenției, consideră nefondate susținerile reclamantei, întrucât:
În conformitate cu prev. art. 29 alin. 3 al Legii 176/2010, ¸¸Neaplicarea sancțiunii disciplinare sau necontestarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune."
Rapoartele de evaluare nr._/G/II14.12.2011 și nr._/G/II/2011 prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către A. V., rector al Universității de Medicină și Farmacie Gr. T. P. Iași, au rămas definitive la data de 03.07.2014, prin Decizia nr. 3118/03.07.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
La data de 24.07.2014, Ministerul Educației Naționale a solicitat Senatului universitar al cadrul Universității de Medicină și Farmacie G. T. P. Iași – (prin adresa nr. 8808MD/24.07.2014) să se aplice sancțiunea disciplinară corespunzătoare, respectiv să îl demită pe rectorul Universității – A. V..
Referitor la lipsa existenței unui martor la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției, precum și a lipsei semnăturii contravenientei de pe procesul-verbal, le consideră nefondate susținerile petentei întrucât O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precizează că procesul-verbal de contravenție se poate încheia în prezența contravenientului, cât și în lipsa acestuia. În cazul în care acesta nu este prezent sau, deși este prezent, refuză să semneze, procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică acestuia, de către agentul constatator, în termen de cel mult o lună de la data încheierii, conform art. 26 alin. 3 din actul normativ amintit.
Deci, în trei situații refuzul semnării, lipsa contravenientului și imposibilitatea semnării, organul constatator are obligația să menționeze o atare situație specială. În speță supusă judecății, acest fapt a fost consemnat în procesele-verbale de contravenție, Agenția Națională de Integritate încheind procesele-verbale, în lipsă.
În ceea ce privește lipsa semnăturii contravenientului și a martorului, deși este adevărat că art. 19 alin. 1 O.G. 2/2001, impune că absența contravenientului la momentul încheierii procesului-verbal să fie confirmată de un martor, ale cărui date personale din actul de identitare vor fi înscrise în procesul-verbal, și care va semna, alături de agentul constatator, procesul-verbal, această conduită este justificată de modalitatea concretă a încheierii procesului-verbal.
În ceea ce privește afirmațiile petentei, referitoare la netemeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, arată intimata că, în primul rând, petenta se află în eroare, întrucât aplicarea textelor legale ce au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției, menționate și de inspector în procesul-verbal, conform legii se aplică în mod coroborat, și nu singular.
Art. 25 pune în discuție ipoteza de la care se pleacă în aplicarea sancțiunii, art. 26 subliniază obligația ca raportul de evaluare să fie transmis unor anumite categorii de persoane, iar art. 29 alin. 3 stabilește sancțiunea, tocmai pentru aceste din urmă persoane, care nu se conformează obligațiilor legale, de a sancționam conform legii, persoanele față de care s-a constatat definitiv o stare de incompatibilitate sau conflict de interese.
În plus, se aduce în discuție și faptul că sancționarea, atâta persoanelor evaluate și considerate incompatibile sau în conflict de interese, cât și a celorlalte categorii de persoane prevăzute de Legea 176/2010, se face în baza Legii 176/2010, lege specială în materie. Celelalte prevederi legislative privitoare la acest domeniu devin incidente doar în completarea acesteia. De aceea, se consideră greșită raportarea reclamantei strict la prevederile legii educației ori a regulamentului de funcționare a universității, atât timp cât Legea nr. 176/2010 este lege specială în materie, și, implicit are forța superioară celorlalte două acte.
Intimata depune înscrisuri la dosar.
Analizând actele dosarului, instanța retine următoarea situație de fapt:
La data de 08.09.2014, prin adresa nr._/2014, intimata a comunicat petentei în temeiul art. 29 alin. 3 și art. 32 din Legea 176/2010, procesul-verbal de contravenție nr. 314, întocmit la data de 08.10 .2014 de A.N.I.
Prin acest proces-verbal de contravenție petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 2000 lei pentru încălcarea disp. art 25 și 26 din Legea 176/ 2010.
În fapt, s-a reținut ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile (Decizia nr. 3118/03.07.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal) a Rapoartelor de evaluare nr._/G/II14.12.2011 și nr._/G/II/19.12.2011, emise de Agenția Națională de Integritate (prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către A. V., rector al Universității de Medicină și Farmacie G. T. P. Iași), în calitate de membru al senatului universitar din cadrul Universității de Medicină și Farmacie G. T. P. Iași – entitate cu atribuții în sensul demiterii, nu a aplicat (în baza solicitării nr. 8808MD/24.07.2014 emisă de Ministerul Educației Naționale) sancțiune disciplinară, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr. 176/2010.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 176/2010 și sancționată de art. 29alin. 3 din Legea nr. 176/2010.
Față de contravenția săvârșită, s-a stabilit amendă contravențională în sumă de 2.000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În fapt petenta a fost sancționată în temeiul art. 25 și 26 din legea 176/2010.
Ia act instanța de dispozițiile art. 25 și 26 din Legea 176/2010, în care se arata că
Art. 25 - (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat ca a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinara si se sancționează potrivit reglementarii aplicabile demnității, funcției sau activității respective, in măsura in care prevederile prezentei legi nu deroga de la aceasta si daca fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
(2) Persoana eliberata sau destituita din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publica respectiva sau a încetării de drept a mandatului. Daca persoana a ocupat o funcție eligibila, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului. In cazul in care persoana nu mai ocupa o funcție sau o demnitate publica la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existentei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinara si se sancționează potrivit reglementarii aplicabile demnității, funcției sau activității respective.
(4) Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinara, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse in prezenta lege nu pot consta in mustrare sau avertisment.
Art. 26 (1) Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: …..
j) pentru funcționarii publici — comisiei de disciplina sau consiliului de disciplina, care propune autoritatii prevăzute de lege aplicarea unei sanctiuni, potrivit legii;
k) pentru celelalte persoane prevazute de prezenta lege — comisiilor de disciplina, autoritatii ori institutiei competente, care vor aplica o sanctiune disciplinara, potrivit legii.
(2) Sanctiunea disciplinara se dispune si in cazul in care raportul de evaluare al Agentiei a fost comunicat si organelor de urmarire penala, potrivit prevederilor Art. 21 alin. (4).
(3) Prin derogare de la dispozitiile legilor speciale care reglementeaza raspunderea disciplinara, sanctiunea poate fi aplicata in termen de cel mult 6 luni de la data ramanerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. In cazul in care cauza de incompatibilitate a incetat inainte de sesizarea Agentiei, sanctiunea disciplinara poate fi aplicata in termen de 3 ani de la incetarea cauzei de incompatibilitate, daca legea nu dispune altfel.
Art. 29 (3) Neaplicarea sanctiunii disciplinare sau neconstatarea incetarii functiei publice, dupa caz, atunci cand actul de constatare a ramas definitiv, constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 50 lei la 2.000 lei, daca fapta nu constituie infracțiune.
Reține instanța că la
La data de 09.07.2014 ANI se adresează MEN cu solicitarea de a efectua demersurile necesare în vederea eliberării din funcția de rector a dlui V. A.. La data de 01.08.2014 MEN se adresează Universității și solicită întreprinderea măsurilor care se impun.
La data de 18.09.2014 se comunică Universitatii Ordinul MEN nr. 513/11.09.2014, prin care se suspendă calitatea de ordonator de credite a dlui V. A..
La data de 22 09 2014 prin decizia 880/ 22 /09 2014 Consiliul de administrație al Universității de Medicina si Farmacie G. T P. din Iași a decis suspendarea din calitatea de coordonator de credite a profesorului univ. dr. V. A. si s-a dispus preluarea prerogativelor de ordonator de credite de către Prorectorul cu Strategia Universitară
Prin Hotărârea nr. 9 din 26.09.2014 (fila 68 dosar), Senatul universității aprobă înaintarea către Comisia de etică universitară pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la aplicarea unei sancțiuni profesorului dr. V. A. în temeiul legii 176 /2010.
Prin adresa nr._/22.09.2014 Universitatea de Medicina si Farmacie Gr. T. P., înaintează către Ministerul Educației Naționale o adresă prin care transmite că:
Nici una din adrese nu instituie un termen de soluționare, ba mai mult exista interpretări diferite ale momentului de la care curge începutul termenului interdicției instituit de art. 25 alin. 2 din Legea ne. 176/2010, apreciind că sunt în interiorul unui mandat, iar termenul curge de la finalizarea mandatului și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În conformitate cu prevederile Cartei universitare și a Regulamentului Senatului, acesta nu are abilitarea de a suspenda, revoca sau demite pe Rector.
Art. 42 alin. 4 ¸¸În condițiile în care, Senatul Universitar este sesizat cu privire la o situație de conflict de interese a Rectorului, acesta nu poate dispune destituirea din funcție ori desfacerea contractului de muncă, fără procedura prealabilă a referendumului. "
Art. 82 alin. 3 ¸¸Rectorul Universității poate fi demis de către Senatul Universitar, pentru neîndeplinirea clauzelor prevăzute în contractul de management, numai după organizarea unui referendum la nivelul membrilor comunității universitare cu drept legal de vor, ca procedură simetrică alegerii acestuia.
Față de această situație de fapt, instanța reține că în fapt, intimata nu a dovedit cupla directa a petentei în raport de săvârșirea contravenției în condițiile în care decizia de nesancționare a fost stabilită la nivel instituțional de către senatul universității prin vot
Mai mult neaplicarea sanctiunii nu constituie o faptă personală a petentei sau care sa fie consecinta unei decizii personale a petentei , în condițiile în care temeiul de drept invocat de intimată este art. 26 din Legea 176 /2010, în care se arată că … pentru celelalte persoane prevăzute de prezenta lege — comisiilor de disciplina, autorității ori instituției competente, care vor aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii.
Instanța amintește că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Or, față de aspectele invocate de către petentă, instanța reține că nu este dovedită culpa petentei în ce privește neaplicarea masurilor legale invocate de intimată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, fapt pentru care va admite plângerea urmând să dispună anularea procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea înregistrata cu nr._/2014 la data de 22.10.2014 de către petenta A. M. C., având CNP_, cu domiciliul în mun. Iași, ., jud. Iași, formulata împotriva procesului -verbal de contravenție . nr. 314 întocmit la data de 09.10.2014 de către intimata AGENTIA NATIONALĂ DE INTEGRITATE, având cod fiscal_, cu sediul în București, .. 15, Sector 1.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr. 314 întocmit la data de 09.10.2014 de către intimata Agenția Națională de Integritate.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 25.06.2015 în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Aflat în C.O. – semnează,
Grefier-șef Secție Civilă,
Red.C.C./Teh.C.C.+U.E.
4 ex./08.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8545/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8184/2015.... → |
|---|
