Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2643/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2643/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 33527/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2643/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Grefier: D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâții L. C., L. E. - M., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 10.02.2015, ulterior pentru 17.02.2015, apoi pentru astăzi, 20.02.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 19.09.2014 sub număr de dosar_ reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârâtii S.C. C. SA P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâții L. C., L. E. - M. M. N. a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care cei din urmă să fie obligati la plata sumei de 318,65 lei cu titlu penalități de întârziere în perioada martie 2007- iunie 2010.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtii a furnizat acestora energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea dreptului reclamantei de a factura cantitățile de utilități puse la dispoziție și obligației corelative a pârâtei de a plăti aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată. S-a încercat concilierea diferendului fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270, art.1516, art.1169 C.civ, coroborate cu dispozițiile Legii nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art.77 din legea 85/2006 cererea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri (f.6-65 dosar: invitație conciliere directă, convenție, facturi fiscale, Sentința civilă 679/_, componență sold cliennți).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârâti.
Pârâtul L. C. a formulat întâmpinare (f.70 dosar ).
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat in esență faptul că a avut probeleme de sănătate, suferind un grav accident de muncă, s-a deplasat doi ani de zile cu cârje, ulterior a fost pensionat iar soția acestuia a realizat in tot acest interval un venit foarte mic. Copiii pârâșilor erau mici iar familia a trăit numai din pensie si alocatii. Nu a fost rău platnic.
În anul 2007 a încheiat o convenție cu C. pentru a plăti mai puțin dar s-a inselat deoarece reclamanta nu a adus la cunoștință faptul că a preluat datorii de la asociația de proprietari.
În decursul timpului au fost pistonați să plătească bani luând de la gura copiilor.Deși a achitat sume de bani s-au acumulat si penalități.
Pârâtul a arătat că solicită anularea penalităților.
Pârâtul a anexat întâmpinării înscrisuri (f.72-82 dosar- conventie, facturi fiscale, cupoane pensie).
Ca răspuns la întâmpinare reclamanta a depus precizări învederând faptul că sumele au fost recunoscute de pârâși prin acceptarea la plată și efectuarea de plăți succesive.
S-au invederat dispozițiile art.1066 și art.1073 Codul civil din 1865.
S-au anexat înscrisuri (f.87 -95 dosar: fișa de cont pentru operații diverse).
La termenul de judecată fixat s-a prezentat in instanță pârâtul L. C.. Cauza s-a judecat in lipsa părții reclamantei și a pârâtei, legal citate. In cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat părților probe cu înscrisurile depuse de acestea la dosar.
Din oficiu, față de dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil și dispozițiile art.6 alin. (4) din Legea nr.287/2009, art.18 din Decretul nr. 167/1958 a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, exceptie pe care a pus-o în discuția părții prezente.
Față de cererea reclamantei de judecare a cauzei în lipsă, instanța a reținut cauza in pronunțare asupra excepției și fondului.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față constată următoarele:
În fapt între părțile cauzei civile de față s-au încheiat convenția nr.324/14.03.2007 de facturare individuală a energiei termice și anexa pe durată nedeterminată (f.9-12 dosar).
Obiectul convenției l-a constituit, potrivit clauzelor acesteia, facturarea cotei părți din consumul total de energie termică înregistrat de grupul de măsurare de la branșamentul comun al imobilului în care locuiesc pârâtii și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumatorul individual privind furnizarea condițiile de consum și plata energiei termice furnizate (art. 2 alin.1 din contract).
Potrivit art.4 pct.1-2 din contract reclamanta, în calitate de furnizor, avea dreptul să factureze individual la tarifele în vigoare cantitățile furnizate de energie termică și să încaseze contravaloarea acestora precum și dreptul de a aplica penalitățille legale în cazul neachitării facturilor la termen de către consumator. Conform art.7 din convenția părților consumatorul individual, și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de furnizor. Părțile au convenit în baza clauzelor inserate la art.11-15 din convenție ca pârâtul să achite contravaloarea energiei termice furnizate în baza facturilor emise de furnizor, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii de către furnizor. În cazul nerespectării termenului de plată al sumei facturate, reclamanta avea dreptul de a percepe penalități de întârziere în cuantum egal cu cel al obligațiilor de plată față de bugetul de stat (art.18 și art.20 din contract).
În baza acestei convenții reclamanta a furnizat cantități de energie termică, a căror contravaloare a facturat-o astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar fișa componență sold clienți.
Pârâtii nu au au achitat cu întârzieri de 6-233 de zile facturile emise, după cum rezultă din componența soldului clienți depusă de reclamantă la dosarul cauzei (filele 19 și urm. dosar) .
Ultimele plăți efectuate de pârâti care au stins integral facturile pentru care reclamantă solicită în cauză penalități, datează, conform înscrisului componență de sold clienți depus la dosarul cauzei de reclamantă, din data de 23.04.2009.
Este adevărat că în contextul neachitării facturilor cu respectarea termenului de plată, s-a născut dreptul reclamantei la încasarea penalităților de întârziere conform clauzelor inserate la art. 20 din contract, clauze prin care părțile au stabilit anticipat existența și întinderea prejudiciului generat furnizorului în cazul încălcării de către consumatori a obligației corelative de plată la termen a prețului a contravalorii energiei termice furnizate.
Cu toate acestea instanța reține că penalitatea de 318.65 lei nu poate fi obținută pe cale de hotărâre judecătorească de la pârâți deoarece se opune prescripția dreptului material la acțiune, al cărei termen era în mod evident împlinit la data promovării cererii de față (septembrie 2014).
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1), art.1068 și 1069 cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de dispozițiile art.3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil aprobat prin legea nr. 287/2009.
De asemenea în privința excepției prescripției sunt incidente dispozițiile Decretului nr.167/1958 așa cum dispun dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil și dispozițiile art.6 alin. (4) din Legea nr.287/2009 (Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011 ).
Potrivit art.1 al.2 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul 167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate ( așa cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal) și cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.
Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt din cauza de față instanța constată că ultimele plăți pentru facturile primare generatoare de penalități, s-au făcut de către pârâși la plata de 23.04.2009.
De la această dată, cel mai târziu, a început să curgă un nou termen de 3 ani de prescripție pentru accesoriile debitelor principale, termen care s-a împlinit la data de 23.04.2012 .
Prescripția dreptului la acțiune este acea instituție de drept civil material care urmărește să elimine incertitudinea raporturilor juridice prin stimularea titularilor drepturilor civile de a și le exercita în mod diligent, într-un termen rezonabil, termen în care legea le conservă posibilitatea de a obține concursul forței de coerciție a statului pentru realizarea acestuia după care nu le mai recunoaște acest drept afară de cazul în care pasivitatea acestora de a acționa pentru valorificarea dreptului pretins este justificată obiectiv. Justificarea instituției prescripției rezidă așadar în necesitatea asigurării certitudinii raporturilor juridice, raporturi juridice care pot fi afectate iremediabil prin trecerea timpului. P. efectul său extinctiv ea se înfățisează totodată și ca o sancțiune pentru creditorul pasiv, nediligent cu dreptul său.
Pentru totalitatea motivelor expuse ca efect al admiterii excepției acțiunea in pretenții va fi admisă în parte în limita sumelor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. cu sediul in Iași Al. N. nr.82 jud Iași în contradictoriu cu pârâtii L. C. și L. E. – M. cu domiciliul in mun Iași . nr.14 . A . județ Iași, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 febr 2015.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
red/teh/ced
19.06.2015,5ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2646/2015. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2418/2015. Judecătoria... → |
|---|
