Pretenţii. Sentința nr. 2412/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2412/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 42376/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2412/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. "S." S.A. și pe pârât N. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta, personal, lipsind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că pricina se află la primul termen de judecată. La data de 20 ianuarie reclamanta a depus dovada achitării diferenței de taxă de timbru, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, instanța constată că este competentă material, raportat la dispozițiile art. 94 lit. j codul de procedură civilă și teritorial, față de prevederile art. 107 din Codul de procedură civilă, în soluționarea prezentei cauze.
Față de prevederile dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară soluționării procesului ca fiind de 2 luni. Cererea este legal timbrată.
Instanța aduce la cunoștința pârâtei faptul că a fost chemată în judecată pentru a fi obligată la plata sumei de 179 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 01.2013 – 03.2014 și 20, 20 lei cu titlu de penalități aferente aceleași perioade.
Pârâta învederează instanței faptul că în perioada menționată a fost în șomaj, primind lunar suma de 461 lei, și nu a avut posibilitatea de a achita contravaloarea facturilor, dată fiind situația financiară și faptul că se întreține singură. Arată că înțelege să achite contravaloarea debitului, cu solicitarea ca reclamanta să prezinte dovada că deține un contract legal, având în vedere că, din informațiile deținute, contractul nu figurează în evidența electronică a departamentului juridic.
Instanța arată că la dosar este depus de către reclamantă contractul legal încheiat, semnat și ștampilat de debitoare, care o obligă pe aceasta să respecte clauzele contractuale stipulate, în sensul că „Plata contravalorii serviciilor se face pe baza facturilor emise de prestator, în numerar”. Față de aceasta, respinge cererea pârâtei ca nefiind întemeiată.
După care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța ia act că reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și acordă cuvântul pârâtei aspra probelor.
Având cuvântul, pârâta arată că nu solicită probe în apărare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pârâtei asupra fondului cauzei.
Pârâta învederează instanței faptul că va achita debitul la care este obligată.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02 decembrie 2014 sub nr._, reclamanta S.C. S. S.A., a chemat în judecată pe pârâta N. M., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 179 lei reprezentând contravaloare facturilor de salubritate emise în perioada ianuarie 2013 – martie 2014, a sumei de 20,20 lei penalități aferente și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii societatea reclamantă a arătat că, în baza contractului nr._/2011 a prestat pârâtei servicii de salubritate însă, aceasta nu a înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. Penalizările au fost calculate în baza art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006 și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâta la sediul său, aceasta refuzând să se prezinte.
În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile art. 1516 Cod civil, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresa nr._/17.04.2014, dovada comunicării acesteia, contractul nr._/03.06.2011, modul de calcul al penalităților, facturile fiscale emise și neachitate.
Cererea a fost legal timbrată, conform art. 3 alin. 1 lit. a OUG 80/2013, reclamanta făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 40 lei.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, conform art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților, legal citate.
În cadrul cercetării judecătorești s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 03.06.2011, când erau în vigoare dispozițiile cod civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
La data de 03.06.2011, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._/03.06.2011, .. figurând în calitate de prestator, iar pârâta în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de colectarea, transportarea și depozitarea reziduurilor menajere pentru imobilul deținut de pârâtă, situat în Iași, . nr. 5, județul Iași. Contractul a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată, începând cu data de 03.06.2011, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din convenție.
Plata pentru prestațiile realizate trebuia efectuată, potrivit contractului, lunar, în termen de 30 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea acestora neputând depăși cuantumul debitului, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 8.4 din contract.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada ianuarie 2013 - martie 2014, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar.
Observând facturile depuse la dosar, instanța constată faptul că acestea au fost emise lunar, începând cu data de 31.01.2013 - până la data de 31.03.2014.
Debitele facturate în perioada astfel individualizată au fost înscrise în cuprinsul fiecărei facturi emise. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârâtă, reclamanta a calculat penalități de întârziere.
Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 179 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 20,20 lei.
În ceea ce privește raporturile dintre părți, derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâta nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i, astfel, instanța apreciază că acesta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantului își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâta a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, acesta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâta la plata sumei de 179 lei cu titlu de debit principal și suma de 20,20 lei cu titlu de penalități aferente acestuia, calculate la data de 26.06.2014.
Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă constatând culpa procesuală a pârâtei, care prin neîndeplinirea obligațiilor a determinat introducerea acțiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 40 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta N. M. CNP_, cu domiciliul în Iași, . nr. 5, județul Iași.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 179 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada ianuarie 2013 – martie 2014 și suma de 20,20 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate la data de 26.06.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 40 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
M. NistorDelia-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. / 06.03.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1990/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2646/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
