Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2418/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2418/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 42746/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2418/2015
Ședința Camera de Consiliu din 18 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL și pe pârâta B. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că pricina se află la primul termen de judecată. P. se judecă fără citarea părților.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă general, material și teritorial, față de prevederile art. 1027 din Codul de procedură civilă, raporta la art. 107 Cod procedură civilă în soluționarea prezentei cauze.
Instanța, față de prevederile dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară soluționării procesului ca fiind de 2 luni. Cererea este legal timbrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța ia act că reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri. Pârâtul nu a solicitat probe în apărare.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile deschise, și având în vedere că a fost solicitată judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08 decembrie 2014, reclamanta . SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta B. A. E. să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 227,43 lei reprezentând debit principal, a penalităților de întârziere calculate de la data de 06.01.2012 și a dobânzii legale, calculate începând cu data de 25.10.2014. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că Orange România (fostă S.C. Mobifon Rom S.A.) a încheiat cu pârâta contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/01.11.2014, în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat_. Pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către Orange România S.A. În temeiul contractului, Orange România a emis facturile nr. JAE_/JAE_/23.12.2011 și nr. JAE_/JAE_/23.11.2011, facturi ce nu au fost achitate integral de către pârâtă.
A mai arătat reclamanta că s-au calculat penalități conform contractului până la concurența debitului principal și, ulterior, dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011. A mai susținut că a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, însă demersurile nu au dus la nici un rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă. În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copii certificate contractele de servicii nr._/01.11.2011 și nr._/17.08.2011, facturile emise și neachitate, termenii și condițiile generale pentru utilizarea abonamentelor Orange, înregistrarea cesiunii de creanță în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 OUG 80/2013.
Fiindu-i comunicat formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia precum și formularul de răspuns, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 3 Cod procedură civilă, pârâta nu a depus la dosar, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 1029 alin. 3 Cod procedură civilă, un răspuns la pretențiile afirmate de reclamantă, deși a semnat personal dovada de comunicare a cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Această condiție este îndeplinită în speță, iar cererea formulată nu se încadrează între cele pentru care codul procedură civilă a interzis aplicarea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, potrivit art. 1025 alin. 2 și a alin. 3, motiv pentru care instanța a stabilit termen pentru soluționarea prezentei cereri în cameră de consiliu, fără citarea părților.
Față de atitudinea procesuală a pârâtei instanța se va pronunța cu privire la cererea cu care a fost investită, în raport de actele aflate la dosar, pe care analizându-le reține următoarele:
În fapt, reclamanta . SRL deține, ca urmare a cesiunii de creanță, împotriva pârâtei B. A. E., dreptul de creanță ce are ca obiect contravaloarea serviciilor de telefonie prestate de către Orange România S.A. în temeiul contractelor nr._/17.08.2011 nr._/01.11.2011, astfel cum rezultă din contractele depus de către reclamantă și facturile emise în temeiul acestora.
Pârâta B. A. E. nu a achitat suma reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate de către S.C. Orange România S.A., motiv pentru care a acumulat un debit de 227,43 lei, contravaloare a facturilor fiscale nr. JAE_/JAE_/23.12.2011 și nr. JAE_/JAE_/23.11.2011.
Având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, față de data încheierii contractului (august 2011) și data intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011), instanța reține că în prezenta cauză este aplicabil Codul civil de la 1864.
În temeiul dispozițiilor art. 969 Cod civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța constată că prin contractele nr._/17.08.2011 nr._/01.11.2011 și facturile nr. JAE_/JAE_/23.12.2011 și nr. JAE_/JAE_/23.11.2011, necontestate de către pârâtă, reclamanta a dovedit valoarea obligațiilor de plată ce revin în sarcina pârâtei. Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da. Creditorul acestei obligații, în vederea obținerii executării ei prin intermediul unei acțiuni în justiție, are sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații. Debitorului îi revine sarcina de a dovedi prin chitanțe executarea obligațiilor ce îi revin, respectiv a faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată.
În prezenta cauză, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, acesteia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi plata.
Pârâta nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte că și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile în cauză și nici nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare.
În consecință, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 227,43 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, conform facturilor fiscale nr. JAE_/JAE_/23.12.2011 și nr. JAE_/JAE_/23.11.2011.
În ceea ce privește suma de 227,43 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale, instanța apreciază că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de 379 alin. 1, alin. 3 și alin. 4 Cod procedură civilă anterior (art. 662 alin. 1-4 Cod procedură civilă în vigoare la data înregistrării prezentei acțiuni), întrucât din contractele depuse la dosarul cauzei nu rezultă procentul de penalitate aplicat, însușit de către ambele părți, și nici asumarea de către pârâtă a obligației de a plăti penalitățile de întârziere de întârziere către reclamantă. Aplicarea penalității în afara raporturilor contractuale consfințite în scris de părți, lipsește această creanță de orice certitudine. Aceleași argumente vor fi reținute de instanța și în ceea ce privește taxa de reziliere.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale instanța reține următoarele:
În cazul neexecutării obligației care are ca obiect o sumă de bani, legea prezumă că lipsa de folosință a acesteia provoacă un prejudiciu creditorului, prejudiciu ce constă în dobânda datorată pe perioada neachitării debitului. Dacă debitorul nu plătește suma datorată la termen, înseamnă că acesta o folosește în interes propriu, îmbogățindu-se astfel fără justă cauză, în detrimentul creditorului. În materia obligațiilor bănești, în absența unei reglementări pe cale convențională, daunele interese sunt evaluate legal, astfel cum prevede art. 2 OG 13/2011, potrivit cu care în absența unor stipulații exprese se va plăti dobânda legală.
În consecință, creditorul este îndreptățit să pretindă plata dobânzii legale, fără a avea obligația de a face dovada pagubei și a legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta culpabilă a debitorului.
În cauza de față, datoriile lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua punerii în întârziere, motiv pentru care dobânda legală va fi acordată de la data formulării cererii de chemare în judecată – 02.12.2014 și până la data plății.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 1028 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei reprezentând debitul principal și dobânda legală, respingând ca neîntemeiată cererea pentru sumele reprezentând penalități contractuale și taxa de reziliere.
Văzând și dispozițiile art. 1031 Noul cod de procedură civilă, pârâta căzând în pretenții și fiind în culpă procesuală, instanța o va obliga și la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, .. 10A, sector 2, CUI_, J40/_/2002, cont curent: RO09BRDE445SV_, deschis la BRD-GSG – D., în contradictoriu cu pârâta B. A. E., CNP_, domiciliată în ., județul Iași.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 227,43 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, precum și dobânda legală calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată – 02.12.2014 și până la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri. În situația formulării cererii de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
M. NistorDelia-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. / 03.04.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2643/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2000/2015. Judecătoria... → |
|---|
