Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 631/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 631/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 631/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 631/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA și pe pârâta ASOCIAȚIA DE L. / proprietari . 2 METALURGIE, având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată.
Instanța reține faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către reclamantă. De asemenea, notează că la termenul anterior s-a invocat din oficiu prescripția dreptului material la acțiune, părțile fiind citate cu mențiunea de a formula concluzii asupra excepției, în temeiul art. 14 alin. 5 Cod procedură civilă. Reclamanta a depus prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 22 decembrie 2014, precizări cu privire la excepția invocată.
Apreciind că pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune este necesară administrarea probelor, unește excepția cu fondul cauzei.
În ce privește probatoriul, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri. Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a mandatat un reprezentant în instanță pentru a solicita probe.
Apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă încuviințează această probă. Constată administrată proba.
Constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile deschise, și având în vedere că a fost solicitată judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01 septembrie 2014, sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 2 METALURGIE, obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 9.151,46 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006 – decembrie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, conform contractului de furnizare a energiei termice nr. 662/16.05.2002 a furnizat acesteia energie termică pentru încălzire. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâtului de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, facturile nefiind contestate de către pârâtă. De asemenea, reclamanta a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, dar că acest demers a fost fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1, art. 1169 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile ar. 411 Cod procedură civilă.
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri: adresa nr. 7786/22.05.2012, referatul de neprezentare la conciliere, contractul de livrare a energiei termice nr. 662/16.05.2002, componenta sold client, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”, facturile fiscale emise și neachitate.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 2 METALURGIE nu a depus întâmpinare și nici nu a mandatat un reprezentat în instanță pentru a formula apărări orale.
La primul termen de judecată, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, citând părțile cu mențiunea de a pune concluzii asupra acesteia. Reclamanta prin precizările din 22.12.2014 a solicitat respingerea excepției, apreciind că, plățile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune și pentru prestația accesorie – penalitatea de întârziere.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate. În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, „prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. „
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (art. 201).
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 Cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01.09.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 9.151,46 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006 – decembrie 2009.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că în speță, culpa procesuală aparține reclamantei, va respinge ca neîntemeiată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 2 METALURGIE, cu sediul în Iași ., județul Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
N. MihaelaMihai D.-G.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4ex. /11.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 222/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 632/2015.... → |
|---|
