Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 632/2015. Judecătoria IAŞI

În temeiul dispozițiilor art. 96 ind. 2 ROI, la data de 7 noiembrie 2014 s-a dispus înaintarea prezentei cauzei de la Completul 27 la Completul 31. Instanța constată reunirea dosarului nr._/245/2014 cu prezenta cauză.

Observând că pricina se află la primul termen de judecată, instanța procedează, din oficiu, în baza art. 131 din Cod procedură civilă, la verificarea competenței sale generale, materiale și teritoriale, stabilind că, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 litera j) Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă, este competentă să judece cauza. Cerere este scutită de la plata taxelor, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței.

În ceea ce privește estimarea duratei procesului, prevăzută de art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează perioada necesară soluționării procesului ca fiind de 2 luni.

În privința apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că s-au invocat excepția inadmisibilității cererii, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Deliberând, instanța respinge excepția inadmisibilității cererii, apreciind că procedura prealabilă nu este obligatorie.

Apreciind că pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune este necesară administrarea probelor, unește excepția cu fondul cauzei.

În ce privește probatoriul, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare, reclamanta și pârâta au solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.

Apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă încuviințează această probă pentru ambele părți. Constată administrată proba.

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară dezbaterile deschise, și având în vedere că a fost solicitată judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29 septembrie 2014, sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. PT 1 . B. – SCARA B, obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 2.278,48 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada august 2007 – decembrie 2009. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, conform contractului de furnizare a energiei termice nr. 964/29.08.2007, respectiv contractul nr. 645/07.04.2011, a furnizat acesteia energie termică pentru încălzire. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâtului de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, facturile nefiind contestate de către pârâtă. De asemenea, reclamanta a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, dar că acest demers a fost fără rezultat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1, art. 1169 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile ar. 411 Cod procedură civilă.

Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri: adresa nr. 7786/22.05.2012, contractul de furnizare a energiei termice nr. 964/29.08.2007, contractul de furnizare a energiei termice nr. 645/07.04.2011, componenta sold client, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”, facturile fiscale emise și neachitate.

Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, pârâta ASOCIAȚIA DE P. PT 1 . B. – SCARA B, a depus întâmpinare invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii și prescripția dreptului material la acțiune. Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm cod procedură civilă, dispozițiile art. 3 și urm. Decretul 167/1958 și s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. În baza art. 411, art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reclamanta prin precizările din 26.11.2014 a solicitat respingerea excepției, apreciind că, plățile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune și pentru prestația accesorie – penalitatea de întârziere. A anexat în copie fișa de cont pentru operațiuni diverse.

P. cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2014, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._/245/2014, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. PT 1 . B. – SCARA B, obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei 2.275,06 lei, reprezentând penalitățile de întârziere pentru perioada decembrie 2008 - decembrie 2009. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată. Cauza a fost repartizată aleatoriu spre competentă soluționare completului C27.

Au fost anexate aceleași înscrisuri ca și cele atașate cauzei înregistrată sub nr._, componența sold client fiind din data de 25 septembrie 2014.

P. încheierea de ședință din 07 noiembrie 2014 completul investit cu soluționarea acestei cereri a constatat îndeplinite dispozițiile art. 96² din regulamentul de Ordine Interioară și a înaintat cauza la completul C31, în vederea competenței soluționări.

La data de 31 octombrie 2014 pârâta a formulat cerere de conexare.

La primul termen de judecată, instanța a dispus reunirea celor două cauze, constatând că obiectul cauzelor reunite este obligarea pârâtei la pata către reclamantă a sumei de 2.278,48 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada august 2007 - decembrie 2009, după care a pus în discuție excepțiile invocate.

Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate. În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, „prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. „

Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (art. 201).

Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.

P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 Cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.

Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”

Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.

Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01.09.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 2.278,48 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006 – decembrie 2009.

Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.

În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că în speță, culpa procesuală aparține reclamantei, va respinge ca neîntemeiată cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. PT 1 . B. – SCARA B, cod fiscal_, cu sediul în Iași .-21, ..

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.

Pronunțata în ședința publică din 21 ianuarie 2015.

Președinte, Grefier,

N. MihaelaMihai D.-G.

Red./tehnored. M.N./ M.D.G.

4 ex. /11.02.2015