Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8477/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 8477/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 10070/245/2015

Cod operator 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8477

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. I.

GREFIER: P. D.

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârâții U. M. și U. A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 24.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 9.04.2015, reclamanta S.C. „ C.E.T. IAȘI” S.A., în contradictoriu cu pârâții U. M. ( CNP_) și U. A., a solicitat instanței obligarea acestora din urmă la plata sumei de 315,23 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente perioadei martie 2007-iulie 2008.

În motivarea cererii, s-a arătat că în calitate de furnizor de energie termică, a încheiat cu pârâții un contract de furnizare energie termică, aceștia din urmă figurând în calitate de consumatori. Contractul legal întocmit a dat naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile de energie termică furnizate, cu obligația corelativă a pârâților de achitare a contravalorii acestora. Or, această obligație nu a fost îndeplinită de către consumatori. Pentru neachitarea la scadență a contravalorii facturilor, s-au calculat penalități de întârziere conform clauzelor contractuale. În drept, au fost indicate prevederile art. 1066, 1270, 1516 NCC, legea 325/2006, ordinul ANRSC nr. 483/2008, fiind anexate cererii: convenția de facturare energie nr. 1595/8.11.2004, sentința civilă deschidere procedura insolvenței, componență sold clienți, facturi fiscale ianuarie 2010-aprilie 2011, emise pentru energie termică. S-a subliniat că societatea este scutită de la plata taxei de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.

La data de 5 mai 2015, pârâtul U. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat constatarea prescrierii penalităților solicitate, invocând în drept prevederile art. 2517 NCC. Întâmpinarea a fost însoțită de împuternicire avocațială.

La data de 19 mai 2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingere ca neîntemeiată a excepției prescripției extinctive, subliniind că fiecare prestație în parte beneficiază de un alt termen de prescripție, fiind vorba de un contract cu executare succesivă. Se mai subliniază că ultima plată efectuată de pârâți a fost realizată la 30.05.2011, fiind în valoare de 65,67 lei, plată cu care s-a achitat integral energia termică, iar în cazul penalităților, ultima plată a fost efectuată la data de 25.03.2014, fiind în cuantum de 50 lei. Au fost anexate fișele de operațiuni, fiind evidențiată plata în valoare de 65,67 lei la fila 38 dosar.

În cadrul ședinței de judecată din data de 17 iunie 2015, prim termen de judecată în prezenta acțiune, instanța a procedat la verificarea competenței, a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:

Cercetând înscrisurile depuse la dosar ( contractul cadru încheiat în anul 2004, ce reprezintă temeiul convențional de emitere facturi), precum și segmentul temporal pentru care au fost solicitate penalitățile de întârziere ( martie 2007-iulie 2008), instanța reține că norma de drept substanțial și regulile procedurale de invocare, întrerupere, suspendare a prescripției sunt guvernate de prevederile vechiului cod civil. Astfel, conform art. 6 alin. 4 NCC, prescripțiile (…)începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi ( 1 octombrie 2011) sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Rezultă așadar că nu vor fi avute în vedere trimiterile legislative realizate de ambele părți, la prevederile noului cod în materia prescripției.

Fiind vorba de un drept de creanță, ce se pretinde a fi valorificat de reclamantă, creditoare în virtutea contractului cadru de furnizare a energiei termice, instanța va reține prevederile art. 1 din decretul 167/1958 ( în prezent abrogat), conform cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odatã cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

Va fi avută în vedere de asemenea, regula generală în materia termenului de prescripție, instituită de art. 3 din decret, potrivit căreia, termenul prescripției este de 3 ani, cu excepția situației în care prin lege se prevede altfel.

Prescripția începe sa curgã de la data când se naște dreptul la acțiune, respectiv de la scadența penalităților, conform dispozițiilor contractuale, art. 19 contract instituind același termen de scadență cu cel pentru debitul principal ( 15 zile calendaristice de la momentul emiterii, conform art. 14 din convenția părților).

Deși reclamanta încearcă să susține întreruperea termenului de prescripție, prin recunoașterea datoriei și plata acesteia, susținerea este neconformă. Plata în valoare de 65,67 lei, prin care societatea furnizoare susține că a fost acoperit integral debitul vizează în mod expres ( astfel cum figurează chiar în evidențele puse la dispoziție de însăși reclamantă) facturi fiscale ulterioare celor pentru care se solicită penalitățile din prezenta acțiune. Astfel, penalitățile din petitul acțiunii vizează segmentul martie 2007-iulie 2008, în timp ce facturile achitate în mai 2011 sunt emise pentru consumul de energie termică, în perioada noiembrie 2010-aprilie 2011, fiind în mod evident ulterioare debitului pentru care au fost pretinse penalități. Referitor la plata penalităților în martie 2014, pentru o factură emisă în 2007, se poate observa că nu se mai poate vorbi de întreruperea termenului, atât timp cât acesta s-a împlinit, ci doar de o recunoaștere limitată la acea sumă, o executare voluntară a unei obligații naturale, care nu mai beneficiază de atributul executorialității. Nici una dintre susținerile reclamantei, în privința temporizării termenului sau întreruperii acestuia nu se verifică, cursul acestuia fiind unul continuu.

Astfel, instanța va reține că termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului material la acțiune, în privința penalităților aferente debitului facturat în perioada martie 2007-iulie 2008, este împlinit la momentul promovării acțiunii, va admite excepția invocată prin întâmpinare și va respinge ca prescrisă acțiunea formulată, luând act că pârâții nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamantei, excepție invocată prin întâmpinare de pârâți.

Respinge acțiunea promovată de reclamanta S.C. „ C.E.T. IAȘI” S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, J_, CUI_, în procedura insolvenței, prin șef serviciu financiar contabilitate A. P. și lichidator judiciar Management Reorganizare-Lichidare Iași, S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții U. M. ( CNP_) și U. A., domiciliați în Iași, ..32, ., ., Iași, ca prescrisă.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Ia act că pârâții nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 24 iunie 2015, în ședință publică.

Președinte, Grefier, â

Red/tehn. Jud. II

5 ex, 21.07.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8477/2015. Judecătoria IAŞI