Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7744/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7744/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 40816/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 09 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: M. H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr.7744
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul B. A. Ș., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală – daune morale și materiale.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea pârâtului, prin reprezentantul convențional al acestuia, de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_, la data de 12.11.2014, reclamanta S. E. a solicitat instanței obligarea pârâtului B. A. Ș. la plata sumei de 2782 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 6000 RON reprezentând daune morale, cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că, în dimineața zilei de 30.07.2012, a fost lovită de mai multe ori, atât cu palmele, cât și cu capul, de către pârât, în urma acestor lovituri fiindu-i provocate mai multe leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Se menționează faptul că, în jurul orelor 6,30-6,40, în tip ce se plimba cu câinele său pe o alee din spatele blocului, întorcându-se acasă, l-a văzut pe pârâtul B. urcând la volanul autoturismului Skoda F. cu nr._ . Acesta a parcat pe trotuarul pe care a ajuns și reclamanta, în scurt timp, manevra efectuată luând-o pe aceasta prin surprindere și punând-o în situația de a se feri de lovitură. Când reclamanta l-a întrebat dacă nu are unde să parcheze în altă parte, pârâtul a coborât, s-a îndreptat către reclamantă și, cu un gest nervos, i-a dat jos de pe cap șapca pe care o purta, adresându-i-se cu apelativul “babă”. Reclamanta susține că gestul a umilit-o peste măsură și, când l-a privit pe pârât fix în ochi, acesta i-a dat cu capul în frunte și i-a tras cu palma peste față, gest care a făcut ca ochelarii de vedere ai reclamantei să zboare într-o direcție necunoscută. În timp ce reclamanta se uita în jos, după ochelari, pârâtul a continuat să o lovească cu pumnul în cap, acțiunea fiindu-i întreruptă de un locatar de la un etaj al blocului, care i-a atras atenția. Se mai susține că pârâtul a început să o tragă pe reclamantă de haine, cu intenția de a o băga în autoturismul Ford cu nr.de înmatriculare 3681-DFI, motivând că o va duce la poliție și o va acuza că i-a dat cu piciorul în autoturism.
Reclamanta învederează instanței că s-a prezentat la Secția 3 Poliție, unde a formulat plângere, precum și la Spitalul Clinic Prof.Dr.N.O., unde s-a constatat leziunile suferite, fiindu-i eliberat un certificat medico-legal pentru 4-5 zile de îngrijiri medicale. Se arată că, în urma agresiunii, reclamanta a avut umflături în zona piramidei nazale, a frunții și în partea dreaptă a capului, după ureche, având stări de vertij, amețeli, dureri de cap și durere în zona ochiului drept.
Deși pârâtul a fost cercetat penal în dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art.11 alin.1 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.b1 C.p.pen. cu referire la art.181 și art.91 lit.c C.pen., aplicându-i-se o amendă administrativă.
În concluzie, reclamanta arată că tot acest incident i-a creat o stare de suferință, indignare, rușine, umilință și frustrare, atât leziunile, cât și suferințele psihice producându-i un disconfort fizic, estetic și psihic, fiind nevoită să dea explicații vecinilor, rudelor și cunoștințelor despre umflăturile și semnele de pe față. Se învederează instanței că, din suma de 2782 RON, solicitată ca daune materiale, 1968 RON reprezintă contravaloarea ochelarilor de vedere pierduți, 75 RON, taxa de examinare la Spitalul de urgență, 39 RON taxa de timbru pentru certificatul medico-legal și 700 RON onorariul de avocat în faza de urmărire penală.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (depuse la filele 6-15) și interogatoriul pârâtului, precum și audierea martorilor D. A. și B. A..
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art.1349, art.1357 și art.1381 C.civ.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.29 lit.i din OUG nr.80/2013.
Pârâtul B. A. Ș. a depus întâmpinare la data de 22.01.2015, prin care a solicitat instanței să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a solicitat repunerea în termenul de formulare a întâmpinării, iar, pe fond, s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia cererii de chemare în judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art.1349 și art.1357 Cod civil. Pârâtul arată că reclamanta nu a demonstrat producerea unui prejudiciu material sau moral, iar ținuta neîngrijită a părului la orele 6,30-6,40 nu poate fi considerată ca o umilință care să atragă după sine astfel de prejudicii. În ceea ce privește așa-zisa pierdere a ochelarilor, se susține că nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât pârâtul nu s-a atins de respectivii ochelari, iar reclamanta ar fi putut să se aplece și să-i recupereze. Mai mult, din modul lapidar de descriere a situației, rezultă caracterul mincinos al întâmplării. Prin urmare, reclamanta nu a suferit vreo stare de umilință sau frustrare, având în vedere că, la ora respectivă, nu erau martori pe stradă sau la geamurile blocurilor. În concluzie, se impune respingerea acțiunii.
În susținere, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, luarea unui interogatoriu părții adverse, audierea de martori și atașarea dosarului de urmărire penală.
Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2015, instanța a admis cererea de repunere a pârâtului în termenul de formulare și depunere a întâmpinării și a încuviințat, pentru ambele părți, administrarea probei testimoniale, constând în audierea a câte doi martori pentru fiecare parte, a probei cu înscrisuri și luarea de interogatorii pentru ambele părți. Martorii încuviințați au fost ascultați la termenul de judecată din 07.04.2015, dată la care s-a luat și interogatoriul reclamantei. În ceea ce privește interogatoriul pârâtului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.356 N.C.proc.civ., reprezentantul convențional (avocat) al acestei părți depunând la dosar, în ședința publică din 02.06.2015, răspunsurile date de pârât fără atașarea unei procuri speciale autentice sau, cel puțin, certificate de mandatar.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 30.07.2012, în cursul dimineții, mai precis în jurul orelor 6,30-6,40, reclamanta S. E. se plimba pe ., împreună cu animalul său de companie, un câine, îndreptându-se spre locuința ei, moment în care a intrat într-o discuție contradictorie cu pârâtul B. A.-Ș., care, încercând să parcheze pe trotuar autoturismul cu nr.de înmatriculare_, a urcat pe trotuar, iar, prin manevra sa, era să o lovească pe reclamantă. La interpelarea reclamantei cu privire la această manevră și în urma schimbului de replici ce a avut loc între părți, pârâtul i-a aplicat reclamantei o lovitură cu palma pe obraz și a și lovit-o cu capul și cu pumnii în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr.1745/30.07.2012 (fila 6), precum și din ordonanța emisă la data de 26.09.2013 în dosarul nr._/P/2012 (filele 8-9). Cu aceeași ocazie, pârâtul i-a adresat reclamantei și apelativul “babă” (vârsta reală a acesteia fiind de 55 de ani) și i-a dat jos de pe cap șapca pe care aceasta o purta. Mai mult, în urma loviturii aplicate cu palma peste față de pârât, părții adverse i-au căzut ochelarii, aceștia nemaifiind găsiți de reclamantă, în ciuda eforturilor depuse împreună cu martorul D. A. (astfel cum rezultă din declarația acesteia din urmă – fila 63).
Imediat după acest incident, reclamanta s-a deplasat la Institutul de Medicină Legală Iași și la Spitalul Clinic de Urgențe Prof.Dr.N.O. Iași, unde s-a constatat traumatismul cranio-facial minor suferit, astfel cum rezultă din biletul de trimitere atașat, în copie conformă cu originalul, la fila 7 a dosarului.
În urma plângerii depuse la Secția 3 de Poliție, s-a constituit dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în care, la data de 26.09.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului în ceea privește săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în temeiul art.11 alin.1 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.b1 C.proc.pen și art.181 și 91 lit.c C.pen., cu aplicarea unei sancțiuni administrative (amendă în cuantum de 600 RON), față de învinuit.
Ulterior, reclamanta a fost nevoită să-și facă o nouă pereche de ochelari, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor B. A. și D. A. (filele 62-63), ochelari pentru care a achitat suma de 1968 RON, conform facturii fiscale . nr._ din data de 03.09.2012 (fila 12).
În drept, potrivit art.1357 Cod civil, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. Textul de lege prezentat reprezintă regula în materia răspunderii civile delictuale, articolele următoare detaliind condițiile privind angajarea acesteia.
Din formularea legiuitorului, instanța reține că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Mai mult, autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și atunci când acesta este urmare a unei atingeri aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios și, prin felul în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv.
Se poate observa că, în pricina de față, reclamanta S. E. se prevalează de un caz de răspundere civilă delictuală, reclamând săvârșirea unei fapte ilicite, cu vinovăție, de către pârâtul B. A.-Ș., faptă care i-ar fi cauzat acesteia un prejudiciu material, dar și moral, pentru care solicită repunerea în situația anterioară și acordarea de daune materiale și morale.
În ceea ce privește daunele materiale, se reține că reclamanta a dovedit, prin înscrisurile depuse la dosar, existența și cuantumul acestora, atât cu privire la contravaloarea noilor ochelari de vedere comandați (1968 RON, conform facturii fiscale . nr._ din data de 03.09.2012 - fila 12) și taxele achitate pentru obținerea certificatului medico-legal și pentru consultul de specialitate la unitatea de primire urgențe (chitanțele . SNC nr._ și . nr._ din data de 30.07.2012 – fila 13), cât și achitarea onorariului de avocat pentru faza de urmărire penală (astfel cum rezultă din cuprinsul chitanțelor . nr.0091/03.08.2012 și nr.0093/23.08.2012 – fila 14).
Referitor la solicitarea de daune morale, instanța observă că prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic, și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane s.a.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost afectate ori intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs. Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum). Instanța supremă a decis, în acest sens, că „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului”, și, de asemenea, că „este de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit”, iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiile reparației integrale a prejudiciului”. Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, ci să aibă caracter compensatoriu pentru o suferință certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică, fără îndoială, și o doză de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate, și despăgubirile acordate, în măsura să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge, însă, în situația îmbogățirii fără just temei. (a se vedea, în acest sens, decizia nr.6330/2011 a Secției civile a ICCJ).
Pentru acordarea daunelor morale este, de asemenea, necesară dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale. Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorului faptei ilicite, ci trebuie dovedite și daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta pârâtului.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu, instanța reține că situația de fapt anterior expusă a fost confirmată, parțial, de către pârât în cadrul urmăririi penale, astfel cum rezultă din declarația sa, dată la 08.08.2015 (filele 10-11), și anume în ceea ce privește apelativul de “babă” și aplicarea unei lovituri cu palma peste fața reclamantei. De altfel, și declarația singurului martor ocular (S. C.-V., prietena pârâtului, ce nu a putut fi găsită de instanță), audiat de organele de urmărire penală la data de 22.01.2013 (fila 70), este în sensul situației de fapt expuse de reclamantă. Astfel, martorul S. a arătat că a surprins discuția contradictorie a părților, fără a auzi, însă, și conținutul acesteia.
De asemenea, martorul D. a confirmat faptul că reclamanta a revenit în locuința sa plângând, că a avut dureri de cap în urma agresiunii suferite, precum și că a fost numită babă, fapt care i-a provocat o stare de rușine. Mai mult, martorul B. a arătat că a rămas impresionată de starea psihică a reclamantei, ulterior incidentului, aceasta din urmă fiind într-o stare de depresie și simțindu-se foarte umilită și singură, neputând accepta că a fost lovită de o persoană necunoscută. Și martorul B. a confirmat durerea de cap a reclamantei și faptul că aceasta a fost nevoită să resolve problema ochelarilor pierduți și nemaigăsiți, pentru înlocuirea cărora a împrumutat bani.
Nu în ultimul rând, din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei (fila 60), rezultă că aceasta s-a simțit umilită de faptul că i-a fost data șapca jos de pe cap, intenționat, de pârât, într-un loc public, acesta fiind doar un motiv pentru starea ce i-a fost provocată.
Pe de altă parte, instanța observă că materialul probator administrat de pârât, în apărare, nu a fost în măsură să înlăture situația de fapt rezultată din mijloacele de probă ale părții adverse, înscrisurile depuse la dosar (filele 34-37 și 54-58), precum și declarația martorului B. D. C. (fila 64) fiind doar în circumstanțiere.
În aceste condiții, instanța constată existența certă a faptei ilicite săvârșite de pârât, constând în proferarea de cuvinte ofensatoare, bruscarea reclamantei și lovirea acesteia cu palma, cu pumnii și cu capul în zona feței. În privința vinovăției, aceasta rezultă din modul de realizare a acțiunii, acest element neputând fi înlăturat prin probarea unei cauze exoneratoare de răspundere de către pârât. Mai mult, pârâtul nu a reușit să probeze existența unei cauze justificative, apte de a înlătura vinovăția, în materie civilă. Acesta a acționat în mod clar cu intenție, urmărind umilirea și intimidarea reclamantei.
Toate aceste elemente susțin atât răspunderea pentru daunele materiale provocate reclamantei, cât și pentru cele morale suferite.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, instanța va avea în vedere toate elementele apte a contura persoana reclamantei în familie și societate (faptul că aceasta este încadrată în muncă, lucrând într-un colectiv în care este implicată în relații interumane, specifice și în care imaginea și demnitatea sa au fost, fără îndoială, afectate de existența tumefacției echimotice și a excoriațiilor menționate în certificatul medico-legal), precum și locul și timpul acțiunii ilicite, respectiv agresarea și adresarea de cuvinte jignitoare într-un loc public, pe o stradă deschidă circulației rutiere și pietonale, la începutul zilei, chiar dacă, la momentul respectiv, incidentul nu a fost surprins de alte persoane. Simpla utilizare a unui ton ridicat, a unor cuvinte dure la adresa unei persoane de sex feminin, matură, dublate de lovituri, precum și de gesturi mai puțin demne și morale (de a-i da jos de pe cap șapca reclamantei), au fost de natură, în opinia instanței, să o pună pe reclamantă într-o situație umilitoare și să-i creeze acesteia o stare de temere și de pericol disproporționate, în condițiile în care era agresată de un bărbat cu 25 de ani mai tânăr, într-un raport de forțe evident în defavoarea reclamantei, și dat fiind faptul că aceasta nici nu se putea baza pe cineva, dintre apropiați sau chiar necunoscut, de pe stradă, care să o protejeze.
Trebuie luat în considerare faptul că se reclamă un prejudiciu de onoare și demnitate umană, astfel încât instanța se va raporta la dreptul oricărei persoane la demnitate, onoare, reputație și imagine în societate și familie. Desigur, imaginea oricărei persoane este o sumă a modurilor în care aceasta se raportează și este percepută în mediile cu care interacționează și în care trăiește, iar prejudiciul de imagine este influențat de gradul de implicare al persoanei în viața publică a comunității, de mediatizarea acesteia, ocupație, vârstă, cerc de cunoscuți, însă nu se poate nega faptul că imaginea fiecărui individ în parte constituie o valoare fundamentală, primordială, ce nu poate fi lezată.
În Constituția României, demnitatea este consacrată ca valoare prin art.1 alin.3, în care se specifică următoarele: România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate. Este vorba, așadar, de o formulare mult mai extinsă și de un context mai larg față de Codul civil, în ceea ce privește dreptul al liberă exprimare. Mai mult, conform art.1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, demnitatea umană este inviolabilă. Prin urmare, aceasta trebuie respectată și protejată.
Potrivit art.75 din Codul civil, nu constituie o încălcare a drepturilor la libera exprimare, viață privată, demnitate și propria imagine atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și a libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor la care am făcut referire mai sus.
Adresarea unor injurii și lovirea reclamantei, într-un loc public, situat în apropierea domiciliului efectiv al acesteia, cu posibilitatea concretă de percepere a acestor cuvinte de vecini, prieteni, familie, cunoscuți, constituie o atingere adusă pudorii reclamantei, onoarei acesteia (în sensul oferit de Dicționarul Explicativ al Limbii Române „reputație, faimă”), precum și demnității umane, generând o subminare a valorii proprii, o scădere a respectului de sine, un sentiment de rușine al persoanei agresate verbal, de înjosire, atât în cadrul percepției proprii, cât și a percepției acelei persoane în societate.
Libertatea de exprimare a oricărei persoane are ca limite onoarea și demnitatea receptorului (în acest caz), ca parte a atributelor fundamentale ale fiecărui individ.
În acest context, acordarea daunelor morale trebuie să constituie, în mod efectiv, o reparare a prejudiciului ocazionat, concluziile pârâtului în sensul că „ținuta neîngrijită a părului din timpul orelor 6,30-6,40, în nici un caz nu poate fi considerată ca o umilință care să atragă după sine prejudicii materiale sau morale”, precum și că “pârâta nu a suferit vreo stare de umilință sau frustrare, întrucât (…) la acea oră, adică 6,30-6,40 (…) doar prietena mea a ieșit la geam să vadă ce se întâmplă” nu pot fi primite de instanță, în condițiile în care incidentul a avut un caracter mai complex decât susține pârâtul, iar consecințele suferite de reclamantă au fost multiple și grave.
Nu în ultimul rând, deși a existat un fond al conflictului verbal dedus judecății (generat de interpelarea pârâtului de către reclamantă cu privire la respectarea, de către acesta, a regulilor de circulație), nu poate justifica, sub nici un aspect, comportamentul pârâtului, acesta nefiind justificat, atenuat sau considerat un rezultat al unei provocări.
În contextul descris, instanța apreciază că suma de 6000 RON constituie o sumă proporțională prejudiciului moral suportat de reclamantă, agresată fizic și verbal, în apropierea domiciliului său, cunoscute, fapt ce a atras o scădere semnificativă a stimei de sine, o atingere a pudorii umane și a sentimentului de siguranță personală.
În lumina tuturor acestor considerente, constatând îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale, atât în ceea ce privește daunele materiale în valoare de 2782 RON (reprezentând contravaloarea tuturor cheltuielilor efectuate și dovedite de reclamantă ca urmare a faptelor ilicite, săvârșite cu vinovăție de pârât, la data de 30.07.2012), cât și daunele morale pretinse, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata sumelor de 2782 RON și 6000 RON către reclamantă, cu titlu de despăgubiri aferente prejudiciilor suferite de aceasta.
Față de soluția promovată pentru capătul principal de cerere, instanța, în temeiul art.451-453 NCPC va admite și cererea reclamantei referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul și la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței . nr._/28.03.2015, depusă în original la termenul de judecată din data de 02.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. E., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. A. Ș., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, ., . F, ., Județul Iași și domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat C. L., cu sediul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2782 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 6.000 RON reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 09.06.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pentru judecător aflat în CO,
semnează judecător F. C.,
căruia i-au fost delegate atribuțiile specifice
funcției de președinte al instanței Pentru grefier aflat în CO,
semnează grefier desemnat cu,
atribuțiile grefierului șef secție civilă,
A. M. B.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
5 ex./20.08.2015
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului (Art.... | Pretenţii. Sentința nr. 8196/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
