Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4165/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 17.03.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 20.02.2014, reclamanta S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE P. . acesteia la plata sumei de 209 lei reprezentând despăgubire aferentă dosarului de daună 458/F/BC_, cu reactualizare la data plății efective; obligarea la plata sumei de 350 lei reprezentând despăgubire aferentă dosarului de daună 458/F/BC_, cu reactualizare la data plății efective, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, aceasta a arătat, în esență, că la data de 08.08.2012, a avut loc o inundație la imobilul situat în Iași, ., ., inundație ce a afectat și spațiul situat la parter, în zona tronsoanelor IV-V, proprietatea numitului P. I.-C.. Reclamanta a susținut că inspectorii de daună au stabilit că pârâtei îi aparține culpa producerii daunelor la imobilul proprietatea asiguratului, în urma deschiderii celor două dosare de daune reclamanta achitând contravaloarea reparațiilor necesitate de imobil și a bunurilor distruse, respectiv, suma de 350 lei și suma de 209 lei.

De asemenea, reclamanta a invocat că, în calitate de asigurător, se subrogă în drepturile asiguratului său, astfel că societatea este îndreptățită să recupereze suma achitată cu titlu de despăgubire de la cel vinovat de producerea prejudiciului. Potrivit art.34 din Legea 230/2007, administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune sunt în sarcina asociației de proprietari.

În drept, au fost invocate disp. Legii 230/2007, art.649 Cod civil, art.2210 Cod civil.

În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri (f.5-42).

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare în termen legal și nu s-a prezentat în instanță pentru a face apărări.

În cauză, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei, și a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtei.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 25.07.2012, între reclamantă și numitul P. I. s-a încheiat contractul de asigurare . nr._ privind asigurarea facultativă a locuințelor precum și a bunurilor din acestea, adresa asigurată fiind spațiul situat în Iași, . .-5, județul Iași(f.21).

La data de 08.08.2012, s-a produs o inundație la imobilul menționat mai sus, provocând pagube la spațiul comercial și anumitor bunuri mobile din interior(telefon cu fax). Asiguratul a formulat cerere de despăgubire în temeiul contractului de asigurare facultativă, fiind deschise dosarele de daună 458/F/BC_ și 458/F/BC_, în urma verificărilor efectuate de inspectorii de daună ai reclamantei, la data de 02.01.2013 fiind achitate despăgubiri în cuantum de 350 lei ( contravaloarea telefonului cu fax asigurat – f.5, 16) și 209 lei (contravaloare reparațiilor la spațiul comercial - f.24, 27).

Potrivit declarației martorei F. C., aceasta a ocupat spațiul proprietatea asiguratului P. I. până în luna octombrie 2012, unde a desfășurat activitate comercială în temeiul unui contract de închiriere. Într-o zi din august 2012, intrând în spațiu, martora a găsit mai multe plăci din tavanul fals ude și căzute în mijlocul magazinului, astfel că a chemat proprietarul spațiului. Martora a arătat că nu cunoaște detalii în legătură cu cauza producerii inundației și persoana vinovată de aceasta (f.85).

În declarația dată de proprietar în vederea deschiderii dosarelor de daună, acesta a menționat că spațiul a fost inundat de la etajul I al clădirii și că a anunțat asociația de proprietari, care avea cunoștință de acest lucru, întrucât persoanele de la etaj au suferit și ele pagube.

Prin adeverința emisă de administratorul asociației de proprietari pârâte, se indică drept cauză a inundației avaria conductei de alimentare cu apă potabilă (f.13). Însă ca urmare a trimiterii în scris a interogatoriului, același administrator (nu președintele asociației, reprezentant legal al acesteia) a susținut că în realitate inundația nu s-a produs din această cauză, că în apartamentele situate pe tronsonul unde a avut loc inundația în băi sunt montate din construcție sifoane de pardoseală, pentru scurgerea apei din baie dar sunt montate în laterala unui gheu, lângă țevile de scurgere a apei menajere și țevile de apă potabilă. În spațiul asiguratului, apa ar fi ajuns de pe scurgere, din gheu, de la sifoanele de pardoseală, deoarece unul dintre locatari a folosit mașina de spălat și a dat apa pe scurgerea sifonului. Din cauza debitului mare, parte din apă ar fi curs pe lângă gheu și ar fi ajuns până jos, inclusiv în subsolul blocului. Pârâta a negat faptul că inundația ar fi fost cauzată de o avarie la conducta de apă potabilă și a menționat că nu recunoaște pretențiile reclamantei(f.73).

În drept, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, potrivit art.1357 Cod civil, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- Existența unui prejudiciu,

- Existența unei fapte ilicite,

- Existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu,

- Existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența ori imprudența cu care a acționat.

În ceea ce privește fapta ilicită, reclamanta a invocat disp. art. 34 din Legea 230/2007, susținând că inundația s-a produs din cauza unei avarii la rețeaua comună a blocului, parte aflată în administrarea asociației de proprietari, practic, că pârâta este autorul unei fapte ilicite, în forma omisiunii, prin neluarea măsurilor care potrivit legii 230/2007 trebuiau luate pentru întreținerea și repararea părților comune ale rețelei de apă potabilă. Instanța notează că, de principiu, inacțiunea constituie faptă ilicită, dacă o normă legală impune în sarcina unei persoane obligația de a acționa într-un anumit mod, iar această obligație nu a fost îndeplinită.

În prezenta cauză, instanța apreciază că dovada existenței faptei ilicite a pârâtei nu a fost efectuată de către reclamantă, astfel cum reclama art.249 C.p.c. Din ansamblul probatoriului, și cu atât mai puțin din cuprinsul dosarelor de daună, nu rezultă că sursa inundației a fost avaria la partea comună din rețeaua de apă potabilă. Inspectorii de daună au analizat superficial aspectul cauzei producerii evenimentului asigurat, martora audiată nu cunoaște cauza inundației, adică fapta ilicită și pe autorul acesteia. Pe de altă parte, deși reclamanta susține că proba este realizată prin adeverința emisă de administratorul asociației de proprietari, trebuie observat că aceasta nu constituie o recunoaștere/mărturisire în sensul art.348 C.p.c., deoarece în primul rând nu emană de la parte – adică pârâta, prin reprezentantul legal -, ci de la administrator; chiar dacă ar aparține președintelui asociației, actul a fost dat extrajudiciar, în afara litigiului, ceea ce sub aspectul valorii probatorii conduce la necesitatea ca aceasta să fie în concordanță cu probe mai convingătoare, să se coroboreze cu restul. În cazul mărturisirii extrajudiciare, este evident că reclamantul are în continuare sarcina de a-și dovedi susținerile.

Faptul că verificările efectuate de inspectorii de daună ai reclamantei au avut ca rezultat constatarea temeiniciei solicitării de despăgubire a asiguratului nu presupune în mod automat și temeinicia acțiunii în regres, subrogarea în drepturi care operează în favoarea societății de asigurare implicând și obligația de a dovedi elementele răspunderii civile delictuale, așa cum ar fi procedat asiguratul dacă ar fi pretins respectivele despăgubiri direct de la persoana fizică ori juridică pe care o considera răspunzătoare de pagubele produse prin inundație. Or, stabilirea împrejurărilor în care s-a produs inundația a fost superficială în perioada imediat următoare evenimentului iar constituirea de probe la aproape trei ani este improbabilă.

Aceste considerente conduc la concluzia că în speță nu este realizată una dintre cerințele obligatorii ale răspunderii civile a persoanei juridice pentru fapta proprie, ceea ce determină soluția respingerii cererii formulate, ca neîntemeiate.

În raport cu art. 453 C.p.c., instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu sediul în București, Bulevardul C. I, nr. 31-33, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Sucursala Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt, .. Iași, împotriva pârâtei ASOCIAȚIA DE P. . sediul în Iași, ., Jud. Iași, ca neîntemeiată.