Actiune in regres. Sentința nr. 4896/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 4896/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 42161/245/2014

Dosar nr._ Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4896/2015

Ședința publică de la 07 Aprilie 2015

Completul constituit din:

Președinte: C. E. D.

Grefier: D. V.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA, P. - B. M. - A., având ca obiect acțiune in regres .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 31.03.2015, ulterior pentru astăzi, 07.04.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamanta G. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A., P. - B. M. - A. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumei de_ lei despăgubiri, 540,04 lei penalități calculate conform art.64 alin.4 din Ordinul 14/2011 in intervalul 15.10._14, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-au arătat în esență următoarele: la data de 03.07.2014 în timp ce pârâta P. B. M. – A. conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . mun Iași aceasta nu a respectat semnificația indicatorului Cedează trecerea și a intrat in coliziune cu autoturimul_ care circula pe drum cu prioritate. Cei doi conducători auto au intocmit o constatare amiabilă de accident din care rezultă că vinovăția pentru producerea coliziunii îi aparține pârâtei B. Pauleț M. A. autoturismul condus de aceasta fiind asigurat la data producerii incidentului la pârâta societate de asigurare cu poliția RCA RO/02/X1/SP nr._.Autoturismul_ avariat era asigurat Casco la societatea reclamantă cu polița nr._ cu valabilitate in intervalul 24.02._15 iar pentru pagubele produse reclamanta a despăgubit asiguratul său cu valoarea reparațiilor efectuate de S. Trading SRL, necesare pentru remedierea avariilor produse autoturismului. La data de 13.10.2014 cu adrese nr.2152 reclamanta a efectuat cu pârâta societatea de asigurări procedura concilierii conform art.193 și urm. codul de procedură civilă iar pârâta nu a formulat obiecțiuni conform art.64 din Ordinul 14/2011.Ulterior reclamanta a somat pârâta pentru plata sumei dar și acest demers a rămas fără rezultat.S-au calculat în aceste condiții penalități, conform dispozițiilor art.64 din Ordinul nr.14/2011.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 2210, art.1357 Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011, art. 64 din Ordinul 14/2011, art 54 din legea nr.136/1995.

În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor OUG nr.80/2013, cu taxă de timbru in cuantum de 734,70 lei.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind atașate cererii în copii cetificate pentru conformitate cu originalul: proces verbal de constatare daune, adrese către societatea de asigurare pârâtă și dovezi de comunicare, OP nr._ din 05.09.2014, declarație de acceptare despăgubiri, factura fiscală emisă de societatea service, deviz costuri reparație, declarație de producere eveniment rutier, document de introducere in reparație autovehicul, contract de asigurare facultativă, carte identitate asigurat si permis de conducere, certificat de înmatriculare autovehicul, împuternicire, constatare amiabilă accident(f. 9- 35 dosar).

În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârâti; în termenul acordat aceastia nu au depus întâmpinare.

Anterior primului termen de judecată fixat în cauză pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA a depus la dosar dovada achitării sumei de 11.738 lei către reclamantă și a solicitat respingerea cererii reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată (f.45-50 dosar).

În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de cele două părți.

Analizând cererea formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele :

În fapt la data de 03.07.2014 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de pârâta P. B. M. – A. asigurat pentru răspundere civilă la societatea de asigurare pârâtă și autoturismul_ condus de A. M. M., asigurat facultativ la societatea de asigurare reclamantă. Cei doi conducători auto au întocmit o constatare amiabilă de accident din care rezultă că vinovăția pentru producerea coliziunii îi aparține pârâtei B. Pauleț M. A. autoturismul condus de aceasta fiind asigurat la data producerii incidentului la pârâta societate de asigurare cu poliția RCA RO/02/X1/SP nr._.

Autoturismul_ avariat era asigurat Casco la societatea reclamantă cu polița nr._ cu valabilitate in intervalul 24.02._15 .

Pentru pagubele produse reclamanta a despăgubit pe asiguratul său cu suma de 11.738 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate de S. Trading SRL, necesare pentru remedierea avariilor produse autoturismului.

La data de 13.10.2014 cu adresa nr.2152 reclamanta a notificat pârâta cu privire la producerea evenimentului rutier și asupra faptului că a asigurat plata daunelor către asiguratul său, invitând-o totodată la conciliere, demers rămas fără un răspuns din partea pârâtei societate de asigurări.

Reclamanta a mai notificat pârâta cu privire la obligația de plată a sumei de 11.738 lei și la data de 03.11.2014 și 07.11.2014 după cum rezultă din dovezile de comunicare depuse la dosar.

La data de 27.11.2014 reclamanta a introdus cererea de față.

Așa cum rezultă din dovezile depuse la filele 46- 50 dosar, pârâta societate de asigurări a achitat către reclamantă suma de 11.738 lei la data de 07.01.2015, anterior primului termen de judecată fixat în dosar.

În drept conform prevederilor art.1357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Potrivit art.2210 Cod civil, în limite indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.

Așadar, în temeiul art. 2210 Cod civil asigurătorul de bunuri, după plata indemnizației cuvenite asiguratului său, este îndreptățit să ia locul asiguratului în raportul juridic delictual în care acesta a intrat cu cel răspunzător de producere pagubei.

Textul art.2210 Cod civil conferă asigurătorului legitimare procesuală activă în acțiunea în regres și vocația de a obține recuperarea sumelor plătite asiguratului său, condiționat de dovedirea, în conformitate cu dispozițiilor art.249 Cod civil, tuturor elementelor răspunderii civile delictuale înglobate în dispozițiile art.1357 Cod civil în persoana persoanei care a cauzat prejudiciul, respectiv: fapta ilicite generatoare de prejudiciu, prejudiciul cert și nereparat, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția pârâtului în producerea cauzei generatoare de prejudiciu.

În cauză persoana responsabilă pentru producerea accidentului era benficiara unei polițe RCA de asigurare obligatorie pentru răspunderea civilă pentru pagubele produse prin conducerea autovehiculului.

În aceste condiții persoana păgubită sau asigurătorul său care s-a subrogat in drepturile persoanei păgubite prin plata contravalorii reparației conform art.2210 Codul civil poate exercita acțiunea în despăgubire împotriva asigurătorului RCA.

Astfel, conform art.49-50 din Legea nr.136/1995 asigurătorul de răspundere civilă obligatorie acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Potrivit dispozițiilor art. 54- 55 din Legea nr.136/1995 în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite. În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul din contractul de asigurare facultativă de bunuri conform prevederilor art. 22 din lege (actualul art.2210 din Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011), eventuala diferența de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maxima a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare.

De asemenea potrivit art.39 din Ordinul nr.14/2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule „1.În cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana pãgubitã se adreseazã asigurãtorului sãu de bunuri, constatarea avariilor, soluțiile tehnologice adoptate, precum și modul de stabilire a cuantumului despãgubirilor, respectiv costul reparațiilor pãrților componente sau ale pieselor avariate ori costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul sunt opozabile asigurãtorului RCA al persoanei vinovate.2. În situația respectãrii prevederilor alin.1, asigurãtorul de bunuri al persoanei pãgubite recupereazã despãgubirea plãtitã de la asigurãtorul RCA al persoanei vinovate, fãrã ca asigurãtorul RCA sã fie îndreptãțit sã respingã o astfel de cerere. 3. Eventuala diferențã de despãgubire, rezultatã din modul de calcul al valorii maxime a despãgubirii, dacã este justificatã, rãmâne pe contul asigurãrii facultative, neputând fi recuperatã de la asiguratul persoanã vinovatã, dacã despãgubirea plãtitã din asigurarea facultativã nu depãșește limita de despãgubire ce poate fi acordatã de asigurãtorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevãzutã în polița de asigurare.”

Având în vedere aceste dispoziții legale cerere reclamantei de obligare și a persoanei vinovate de producerea accidentului (în solidar cu asigurătorul său de răspundere civilă auto obligatorie) la plata daunei nu este întemeiată motiv pentru care pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta persoană fizică se vor respinge ca nefondate.

De altfel, după declanșarea procesului pârâta asigurător RCA a achitat către reclamantă suma de 11.738 lei, respectiv debitul principal solicitat prin cererea introductivă, motiv pentru care instanța va constata devenită fără obiect acest capăt de cerere.

În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități instanța reține că cerere reclamantei este întemeiată pe fond, creanța accesorie solicitată cu acest titlu fiind certă, lichidă și exigibilă însă instanța constată că întinderea creanței nu este cea arătată de aceasta.

Astfel, potrivit art.64 din același Ordin „Dupã acceptarea ofertei de despãgubire, persoana prejudiciatã va preciza modalitatea de platã (…). (2) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurãtorul acesteia, asigurãtorul RCA efectueazã plata despãgubirilor astfel: a) dacã nu existã obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizãrii scrise, efectuatã de asigurãtorul subrogat în drepturile persoanei pãgubite, însoțitã de documentele justificative (…) b) dacã existã obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurãtorului CASCO în termenul prevãzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiilor sã se efectueze plata. (3) În cazul neformulãrii obiecțiilor în termen de 30 de zile, asigurãtorul RCA nu mai poate emite obiecții, datoria devenind scadentã. (4) Dacã asigurãtorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevãzute la alin. 2 și 3 sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitatã pentru plata asigurãtorului RCA se aplicã o penalizare de 0,1%, calculatã pentru fiecare zi de întârziere.”

În cauză pârâta societate de asigurare RCA nu a formulat obiecțiuni față de avizarea de daună ce i-a fost comunicată de reclamantă la data de 15.10.2014 (dovada de comunicare a primei notificări fila 16 doar).

Neformulând obiecțiuni pârâta societatea de asigurări avea obligația să achite sumele într-un termen de 15 zile de la data avizării, conform literei a) din alin.2 al art.64 anterior redat; așadar obligația de plată a sumei de_ lei a devenit scadentă la data de 03.11.2014.

De la această din urmă dată obligația era exigibilă și totodată de la aceeași dată pârâta era în întârziere, conform art.1522 Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011.

Cum pârâta nu s-a achitat de obligația sa de a plăti suma de bani datorată, datorează în condițiile alin.4 din art.64 penalități de întârziere de 0,1% procent aplicabil la totalul sumei de plată de_ lei, penalități în cuantum de 328,66 lei calculate până la data de 30.11.2014.

Pe cale de consecință instanța va admite în parte capătul accesoriu de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 328,66 lei penalități de întârziere calculate până la data de 30.11.2014, astfel cum s-a solicitat prin acțiune.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține incidența dispozițiilor art.451 alin.1-2 Codul de procedură civilă („Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. „) și a art. 454 teza a doua din Codul de procedură civilă ( Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere”).

Deși prin plata integrală a sumei din capătul principal de cerere anterior primului termen de judecată pârâta a făcut o recunoaștere, în limita sumei achitate, a pretențiilor reclamantei, totuși instanța reține că aceasta se afla în întârziere la data declanșării procedurii judiciare de către reclamantă și fiind în culpă procesuală pentru declanșarea procesului, datorează celei din urmă cheltuielile de judecată pe care aceasta a fost nevoită să le efectueze pentru a obține satisfacția dreptului său, respectiv cheltuielile cu titlu de taxă de timbru proporțional cu pretențiile recunoscute și respectiv admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. ASIGURĂRI S.A.cu sediul în mun București . Sector 1 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun Iași .-7-D clădirea C2 . E3 cod_ în contradictoriu cu pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA cu sediul în mun București ..3 . sector 3 și intervenient forțat P. B. M. A. domiciliată în mun R., . scara A . județ N..

Respinge ca devenită fără obiect cererea reclamantei de obligare a pârâtei S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA la plata sumei de 11.738 lei despăgubiri.

Obligă pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA la plata către reclamantă a sumei de 328,66 lei penalități de întârziere calculate până la data de 30.11.2014.

Respinge cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenientul forțat P. B. M. A..

Obligă pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru în cuantum de 708,33 lei.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei sentințe civile ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 07.04.2015

Pentru judecător aflat în CO,

semnează vicepreședinte,

judecător R. I. C. Pentru grefier aflat în CO,

semnează grefier desemnat cu,

atribuțiile grefierului șef secție civilă,

A. M. B.

Red/teh/ced

14.08.2015,5ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in regres. Sentința nr. 4896/2015. Judecătoria IAŞI