Anulare act. Sentința nr. 2288/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2288/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 7147/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr. 2288/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant Ș. A. A. și pe pârât M. V., pârât M. V. L., având ca obiect anulare act revocare(desființare) contract de vânzare cumpărare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 10.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 11.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi când:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul Ș. A. A. a chemat în judecată pârâții M. V. și M. V. L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între pârâți la data de 21.10.2013, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că pârâtul M. V. îi datorează suma de 3000 de euro, în baza unui contract de împrumut cu termen de restituire la 28.01.2011, sumă pe care nu i-a restituit-o în termenul legal, astfel că a promovat o cererea prin care a solicitat emiterea unei ordonanțe care să conțină somația de plată pentru suma datorată.
Prin ordonanța nr._/31.08.2012, dată în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoria Iași i s-a admis cererea și pârâtul a fost obligat să-i restituie suma de 3000 de euro, în echivalent la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Cererea în anulare promovată împotriva ordonanței a fost anulată ca netimbrată, iar recursul a fost respins ca inadmisibil.
A demarat procedura de executare silită, fiind format dosarul de executare silită nr. 258/A/2013 al B. NAdrei C. și N. I.. În cadrul procedurii de executare silită s-a constat că pârâtul nu figurează cu contracte individuale de muncă, fiind identificat un cont bancar asupra căruia s-a înființat poprire. În cadrul acelorași demersuri s-a constatat că la data de 01.11.2013 avea în proprietate autovehiculul Volkswagen Transporter, cu nr. de înmatriculare_, motiv pentru care la data de 07.11.2013 a fost somat să achite debitul și ulterior a fost demarată procedura de instituire a sechestrului asupra mașinii.
Prin adresa nr._/22.11.2013 emisă de Primăria . înștiințat cu privire la înstrăinarea de către pârâtul M. V. a autovehiculului către pârâtul M. V. L., prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.10.2013.
Apreciază reclamantul că sunt îndeplinite cerințele pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii, este creditorul pârâtului M. V., este prejudiciat prin înstrăinarea făcută de acesta, pârâtul nu are bunuri care să poată fi executate silit, actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat fraudulos cu scopul de a-l prejudicia la scurt timp după începerea executării silite.
Cel de-al doilea pârât cunoștea că primul își mărește starea de insolvabilitate, fiind fiul pârâtului M. V., prețul stipulat în contract fiind unul fictiv și chiar derizoriu.
În drept reclamantul a invocat art. 1562-1565 C. civ.
Alăturat acțiunii a depus înscrisuri.
Pârâtul M. V. a depus întâmpinare prin care a susținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că acea autoutilitară o folosea pentru activitatea desfășurată la societatea Moisterm S.R.L., societate pentru care s-a deschis procedura insolvenței, în dosarul nr._/99/2012, pentru că nu se mai desfășura activitate mașina nu mai era necesară astfel că a hotărât să o valorifice, pentru a nu mai efectua cheltuielile aferente întreținerii acesteia. Nu a reușit să o vândă la târgul de mașini, o ținea în curtea casei, astfel că fiul său i-a propus să i-o vândă și a acceptat, prețul a fost unul corespunzător și l-a primit, iar din acea sumă a achitat datorii la diverși creditori, astfel că nu a urmărit să-și creeze o stare de insolvabilitate.
Pârâtul M. V. L. depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
A susținut că el i-a propus tatălui său să îi vândă mașina, pe care încercase să o înstrăineze însă nu reușise până la acel moment, i-a plătit prețul, o folosește în activitatea pe care o prestează la o societate, iar la data la care l-a cumpărat nu a cunoscut de datoria invocată de reclamant.
Alăturat întâmpinării pârâtul a depus copia contractului de comodat încheiat cu Glass Moisterm S.R.L.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut că aspectele invocate de pârât cu privire la insolvența societății nu au legătură cu prezentul litigiu. De asemenea, nu a făcut dovada că prețul ar fi fost plătit și nici că ar fi achitat din suma obținută datorii cu caracter urgent.
A mai susținut că pârâtul a încercat să tergiverseze posibilitatea ca le să își poată recupera creanța.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între pârâți la data de 21.10.2013, pentru ca autoturismul să se reîntoarcă în patrimoniul debitorului său.
Din actele dosarului rezultă că prin încheierea dată la data de 08.10.2013, în dosarul nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași, a fost încuviințată executarea silită solicitată de reclamantul creditor în contradictoriu cu pârâtul M. V., în vederea recuperării creanței de 3000 de euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând împrumut și dobândă, și 44 de lei cheltuieli de judecată, în baza titlului executoriu ordonanța nr._/31.08.2012 a Judecătoriei Iași.
A fost întocmit dosarul de executare silită nr. 258A/2013 al B. A. C. & N. I., în care a fost emisă adresa de înființare a popririi nr. 258A/18.10.2013 și procesul-verbal de sechestru auto nr. 258A/15.11.2013, pentru autoturismul proprietatea debitorului.
Conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din data de 21.10.2013 pârâtul debitor vinde autoturismul către cel de-al doilea pârât, pentru suma de 3560 lei, fiind efectuate și formalitățile ulterioare de radiere din evidențele auto de pe numele pârâtului debitor, conform adresei de la fila 10 și 14 dosar.
Reclamantul a invocat că pârâtul debitor a înstrăinat cu rea credință autoturismul, cu scopul de a-l scoate din patrimoniul său, a fost o vânzare fictivă.
Conform prevederilor art. 1.164 C. civ. obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. Precum am vazut, aceasta indatorire a debitorului formeaza un raport juridic, nefiind, prin urmare o simpla relatie sociala intre doua persoane, ci, este reglementata de normele juridice, cea ce, inprima caracterul obligatoriu acestuia, detasandu-se de simpla facultate (posibilitate) a debitorului (daca executa sau nu). Insa, pentru a da continut, caracterul obligatoriu al indeplinirii indatoririi debitorului, apare ca ca o necesitate de ordine juridical ca, in situatia in care debitorul nu intelege sa isi indeplineasca de bunavoie obligatia,sa se poate trece la executarea silita a acesteia, pentru ca numai astfel, sa poata fi garantata si asigurata, obligativitatea indeplinirii indatoririi si, corelativ al realizarii creantei, care, fiind un drept civil patrimonial la nevoie, se va realiza prin presiune asupra patrimoniului debitorului sau prin forta publica (denumita generic - prin forta coercitiva a statului).
În executarea asupra bunurilor, se pune accentul pe patrimoniul debitorului (in special activul), ceea ce ne indrituieste a retine ca, patrimoniul debitorului va garanta indeplinirea obligatiilor, iar conform art. art. 2.324 C. civ. - (1) ``Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie ..`` Astfel se consacra dreptul de gaj general al creditorului chirografar, respectiv dreptul creditorului de a-si executa creanta sa - neonorata - asupra oricarui bun al debitorului (afara de cele declarate de lege neurmaribile), acest creditor se numeste chirografar, intrucat nu au garantat creanta sa printr-o garantie reala (ipoteca, gaj etc.) ori personala (fidejusiune, garantii autonome etc.), . nu au o garantie anume.
Executarea obligatiilor este obligatorie, faptic insa, aceastea nu intotdeauna se executa de bunavoie de catre debitor, caz in care se pune problema executarii silite. Cum insa, garantarea obligatiilor se face cu bunurile debitorului, bunuri ce pot fi instrainate de catre acesta, producand o insaracire a sa, creditorul fiind expus situatiei, de a nu avea ce executa, deci, in fata unei insolvabilitati a debitorului. Aceasta stare poate fi generata si doatorita situatiei obiectiv precara a debitorului (patrimoniul sau fiind saracit de elemente active - bunuri, creante, etc.) dar, nu putine sunt situatiile in care starea este in mod voluntar indusa de acesta, manifestandu-sei chiar o tendinta a debitorului aflat in dificultate (sub amenintarea iminentei executari -p.n.) de a incheia acte juridice cu tertii fie pentru a prejudicia creditorii, fie pentru a avea un eventual profit viitor.
Există situația când debitorul, in mod deliberat isi creeaza sau accentueaza aceasta stare de insolvabilitate (prin instrainarea bunurilor, grevarea lor, etc.), cu scopul de a zadarnici posibilitatea creditorului de a-si executa creanta, fiind fara indoiala un act fraudulos si vatamator acestuia.
Cu scopul de a-l pune la adapost pe creditor fata de astfel de acte frauduloase, legea, pune la dispozitia creditorului un instrument juridic prin care, acesta, poate anihila astfel de acte viclene, vorbind astfel despre actiunea revocatorie sau pauliana - instrument juridic, ce reprezinta un adevarat remediu, pentru creditorul fraudat, dar, in egala masura si o veritabila garantie legala a exercitarii de catre debitor a obligatiilor sale cu bunacredinta .
Noul cod civil la art. 1562 sa prevada ca ``Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate`` iar la alin.2 sa completeze ca ``Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate``.
Noul Cod Civil, consacră condițiile exercitării acțiunii pauliene, respectiv, prima referitoare la prejudiciul incercat de creditor, urmare a incheierii acestui act, stabilit in terminis in alin (1) al art. 1562, ce prevede ca ``Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere (...)``, iar cea de a doua conditie, reliefata de legiuitor, se referă la situatia încheierii de acte frauduloase oneroase de către debitor, caz in care, se cere ca tertul sa fi cunoscut ca prin acest contract sau plata facută, ``debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate`` - alin. 2 al aceluiasi articol .
Cu privire la actul încheiat de debitorul M. V. - toate actele prin care o persoana isi diminueze patrimoniul, daca sunt frauduloase pentru creditor, pot fi atacate pe calea actiunii pauliene.
Conditiile privind actul implica un element material si unul moral, reprezentante de - prejudiciu si frauda - ce, trebuiesc dovedite in cadrul procedurii judiciare de catre reclamant, respectiv de creditorul fraudat, astfel ca, daca elementul prejudiciu, ca element material poate fi in mod facil dovedit prin orice mijloc de proba (de regula prin procesul verbal al executorului de constatare a inexistentei de bunuri susceptibile de executare) elementul frauda (elementul moral) ce reprezinta un element de natura psihica (format in mintea debitorului) este mai dificil de probat, si oricum imposibil prin mijloace de proba directe (pentru ca ar presupune o introspectie), astfel, acest element se va dovedi prin orice mijloc de proba (indirecta) ce va evidentia acele imprejurari care sa formeze covingerea, ca debitorul la data încheierii actului (sau anterior) cunoastea ca prin aceasta creeaza un prejudiciu creditorului, in plus, practica judiciara a relevant faptul ca, notiunea de frauda - conditie a actiunii pauliene - are un inteles special, ce nu se confunda cu dolul contractual, ci, este suficient ca debitorul sa fi avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor .
În speță, debitorul nu realizează alte venituri și singurul bun identificat pentru realizarea creanței era autoturismul, pe care l-a înstrăinat cu act de vânzare-cumpărare către fiul său, cel de-al doilea pârât, în cursul desfășurării executării silite.
Noul Cod Civil, referindu-se la actele ce pot face obiect al actiunii pauliene, se rezuma numai a arata conditia ceruta in cazul contractului cu titlu oneros si al actului unei plati, caz in care se cere a fi intrunita conditia relei credinte a tertului cocontractant ori, beneficiar al platii.
Noul Cod Civil, prevede in terminis ca, un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate``(art. . 1562 alin 2 NCC), astfel incat, se absolutieza ca conditi arelei credinte a tertului contractatnt sau beneficiar al platii, si in plus, se determina intelesul acestei notiuni, de rea credinta, care in materie, se regăsește sub forma cunaosterii de catre tert, a faptului ca prin incheiere acestui act, debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate, text ce in economia sa, trebuie interpretat in sensul ca, tertul, trebuie sa aiba inclusive reprezentarea faptului ca urmare a acestei stari, creditorii cocontractantui sau, ori, ai platitorului vor fi pagubiti. Ori pârâtul cumpărător este fiul celui debitorului și a susținut că a plătit suma reprezentând c/v autoturismului pentru ca tatăl său să poată achita anumite datorii urgente, prin urmare, rezultă clar că cunoștea că autorul său are datorii și că prin înstrăinarea mașinii ar fi reușit să achite doar o parte din acestea, în detrimentul reclamantului, care deja demarase executarea silită; mai mult, nu s-a făcut vreo dovadă a plății prețului către vânzător.
Pârâtul debitor a susținut că a achitat c/v unor debite urgente, însă această afirmație a sa nu este susținută de nici o dovadă.
Urmează a fi înlăturat și afirmația celor doi pârâți, precum că nu ar fi avut la cunoștință de executarea silită demarată, pe de o parte, debitorul a fost parte în dosarul în care a fost emis titlul executoriu și i s-a comunicat adresa de înființare a popririi, iar pe de altă parte, cel de-al doilea pârât și chiar debitorul, a afirmat că tatăl său avea datorii către „alți creditori”, modul de exprimare relevând clar intenția de a eluda plata reclamantului creditor din prezenta cauză.
Pe langa cele doua conditii (material si moral) referitoare la actul debitorului, se cere ca in privinta creantei creditorului, aceasta sa fie certa, lichida si exigibila in momentul pronuntarii hotararii de declarare a impozabilitatii actului atacat prin actiunea pauliana
Art. 1563 C. civ., ce referindu-se la ``conditiile privitoare la creanta`` prevede ca, aceasta (creanta) trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii. Prin urmare, se cere ca la data promovarii actiunii pauliene, creditorul fraudat, sa detina fata de debitorul sau, o creanta certa, neechivoca, creanta a carei existenta trebuie sa rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul, art. 653 alin (2) C. civ. determina o creanta ca fiind certa, atunci cand, existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu – în speță titlul executoriu fiind contituit de ordonața nr._/31.08.2012 a Judecătoriei Iași.
Față de cele mai sus expuse instanța de judecată constată că acțiunea reclamantului este întemeiată și pe cale de consecință o va admite ca atare.
Văzând și disp. art. 453 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. A. A., cu domiciliul procesual ales la C.. av. C.-Cihodariu E. din Iași, .. 14 în contradictoriu cu pârâții M. V. și M. V. L., ambii domiciliați în sat Cristești, ., ..
Anulează contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată, încheiat la data de 21.10.2013 între cei doi pârâți, având ca obiect autoturismul marca Wolkswagen, cu ._, cu număr de identificare WV1ZZZ70ZVH084484 și numărul cărții de identitate J156927.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 255 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând c/v taxă judiciară de timbru.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2015.
Președinte, Grefier,
B. M. M. A.
Red/tehnored. M.B.
17.07.2015 5ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1693/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2754/2015.... → |
|---|
