Succesiune. Sentința nr. 2277/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2277/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 3626/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. P.
Grefier M. U.
SENTINTA CIVILA NR. 2277
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Z. B. M. și pe pârâții C. M., C. L. Ș., având ca obiect succesiune anulare contract partaj voluntar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că:
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, reclamantul Z. B. M. i-a chemat în judecată pe pârâții C. M., C. L. Ș., pentru ca în contradictoriu cu aceștia, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- nulitatea actului de partaj voluntar autentificat de notarul public A. G., realizat între numiții C. M. și C. L.-S.;
- readucerea în masa patrimonială a numiților C. M. și C. L.-Ș. a bunurilor ce au făcut obiectul partajului voluntar.
În subsidiar, în cazul în care se va considera totuși că actul de partaj voluntar autentificat de notarul public A. G. este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, a solicitat să se dispună:
-inopozabilitatea partajului voluntar încheiat între pârâtul C. M. și C. L.-Ș. față de reclamant;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, între părți a existat un litigiu având ca obiect – vătămare corporală (art. 181 Cod penal)- litigiu ce a fost soluționat de instanță prin sentința penală nr. 3958/2012.
Prin această hotărâre inculpatul-pârât a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare și, în baza art. 71 alin. 2 din Codul penal, cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal.
În baza disp. art. 14-15 și art. 346 din Codul de procedură penală, instanța a admis în parte acțiunea civilă pornită și exercitată împotriva pârâtului din prezenta cauză, obligându-l pe acesta să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 3.380 lei, precum și echivalentul în lei al sumei de 3.990 euro, raportat la cursul de referință practicat de B.N.R. la data executării efective a obligației de plată – cu titlu de daune materiale, precum și echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro, raportat la cursul de referință practicat de B.N.R. la data executării efective a obligației de plată – cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței nr. 3958/2012, inculpatul-pârât a formulat recurs ce a fost respins ca nefondat. Astfel, sentința penală nr. 3958/21.12.2012 a fost menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 292 din 23.05.2013 a Tribunalului Iași.
Ulterior, la data de 12.08.2013, reclamantul a solicitat B.E.J.A. B. G. și L. N. G. C. înregistrarea cererii de executare silită a acestuia, în oricare dintre modurile prevăzute de lege.
Prin încheierea din data de 14.08.2013 s/a admis cererea, s-a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului C. M., iar prin încheierea din data de 22.08.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2013, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită în vederea recuperării creanței de 3.380 lei și 4.990 euro izvorâtă din titlu executoriu sentința penală nr. 3958/21.12.2012 a Judecătoriei Iași.
Ulterior, prin încheierea din data de 02.09.2013, în temeiul disp. art. (4) Noul Cod procedură civilă au fost stabilite sumele de bani datorate de către debitor cu titlu de cheltuieli de executare.
În cadrul urmăririi silite mobiliare debitorul a fost somat să procedeze la plata sumei de 380 lei și 4.990 euro, reprezentând debitul stabilit prin titlul executoriu și 3.275,00 lei cheltuieli executare reținute în sarcina sa prin încheierea din data de 02.09.2013.
Conform răspunsului emis de Direcția Economică și Finanțe Publice Locale la adresa înregistrată cu nr._/22.11.2013 de către B.E.J.A. Barcă G. și L. -Nicolaiță G. C., prin care se solicită comunicarea situației reale a patrimoniului debitorului C. M., acesta din urmă figura înregistrat la data întocmirii adresei nr._/13.09.2013 cu apartamentul nr. 2 din . B, .. A, parter având o suprafață de 39.49 m2dobândit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 4495 din 30.06.2005, imobil care nu s-a regăsit și în evidențele Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară lași.
Instituțiile competente, ca urmare a solicitării B.E.J.A. Barcă G. și L. -Nicolaiță G. C., au comunicat acestora că debitorul nu realizează venituri de natură salarială, dar deține conturi bancare la terții popriți B. POST și B.R.D., conturi asupra cărora a fost inițiată poprire până la concurența creanței izvorâtă din titlul executoriu și a cheltuielilor de judecată. Terții popriți au confirmat înființarea popririi cu precizarea că soldul de la B.R.D. este "0", iar B. POST a pus la dispoziția organului de executare suma de 285 lei, sumă eliberată conform încheierii din 09.11.2013.
Ca urmare a neconcordanței între adresa nr._/13.09.2013 a D.E.F.P.L. lași și adresa_/04.10.2013 eliberată de O.C.P.I. lași cu privire la situația reală a patrimoniului debitorului C. M., B.E.J.A Barcă G. și L.-Nicolaiță G. C. a solicitat D.E.F.P.L. lași să revină cu precizări la adresa din septembrie. Conform adresei nr._/03.12.2013 eliberată de D.E.F.P.L. lași, la data de 11.10.2013 a fost declarat spre luarea în evidențele fiscale contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1499/12.09.2013 la B.N.P. A. G. pentru imobilul situat în lași, . B, ..2, intervenit între debitorul C. M. și C. L.-Ș..
Având în vedere că somația nr. 671/2013 a fost comunicată debitorului însoțită de copia certificată a titlului executoriu și xerocopia încheierii de încuviințare a executării silite și ținând cont de faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația în termenul arătat în somație, data de 09.12.2013, orele 14.00, în conformitate cu dispozițiile art. 655 Noul Cod de procedură civilă și art. 53 din Legea 188/2000, executorul judecătoresc L.-Nicolaiță G. C. s-a deplasat la domiciliul indicat al debitorului-pârât din lași, ., .. A, ., unde nu a putut identifica bunurile mobile proprietatea debitorului întrucât ușile imobilului nu au fost deschise, fiind întocmit în dovedirea acestui fapt un proces-verbal.
În urma celor arătate, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 671/2013 în conformitate cu dispozițiile art. 702 (1) pct. 2 prin încheierea din data de 10.12.2013.
În fapt, între debitorul-pârât C. M. și C. L.-Ș., cetățean român, CNP_, domiciliată în Municipiul lași, . A, .. A, jud. lași, în calitate de foști soți conform sentinței civile nr. 2902 pronunțată la data de 2010 în dosarul nr._ la Judecătoria lași, rămasă definitivă și irevocabilă, în calitate de copartajanți, a intervenit un contract de partaj voluntar autentificat la data de 12.09.2013.
În urma acestui partaj voluntar C. M. și C. L.-Ș. au fost declarați coproprietarii apartamentului nr. 2, situat în Mun. lași, ., .. A, parter, jud. lași, compus din 2 (două) camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 25,84 mp + 7,07 mp balcon, având nr. cadastral 258/1/p/2,înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U4 a Municipiului lași, jud. lași, a terenului în suprafață totală de 596 mp, suprafață din CF de hârtie este de 595,75 mp, teren situat în extravilanul comunei M., jud. lași, categoria de folosință ¸¸arabil", . număr cadastral 5255/5, înscris în Cartea Funciară nr._ a localității M., jud. lași, nr. CF vechi 8700, a terenului în suprafață totală de 596 mp, suprafața din CF de hârtie este de 595,75 mp, teren situat în extravilanul comunei M., jud. Iași, categoria de folosință "arabil", . număr cadastral 5255/6, înscris în Cartia Funciară nr._ a localității M., jud. lași, nr. CF vechi 8701, precum și a terenului în suprafață totală de 596 mp suprafața din CF de hârtie este de 596,75 mp,, teren situat în extravilanul comunei M., jud. lași, categoria de folosință "arabil", . număr cadastral 5255/7, înscris în Cartea Funciară nr._ a localității M., jud. Iași, nr. CF vechi 8702.
Însă, așa cum rezultă din actul de partaj voluntar întocmit de B.N.P A. G., apartamentul nr. 2, situat în Mun. lași, . B, .. lași este un propriu, dobândit prin cumpărare - act de vânzare-cumpărare nr. 4495 din 30.06.2005, ite de căsătorie, de către C. M. și C. L.-Ș., în cote părți indivize de câte 1/2 fiecare, de la numiții Zaborila N.-L. și Zăborilă M.. De asemenea, în actul de partaj voluntar întocmit de B.N.P. A. G. se face vorbire despre partajarea unui teren, fără a se menționa alte date de identificare ale acestuia, dobândit ca bun propriu, după divorț - prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2038 din data de 16.11.2012 la B.N.P. A. G. - de către C. M. și C. L.-Ș., în cote-părți indivize de câte 1/2 din dreptul de proprietate.
Ori, conform dispozițiilor art. 339 din Codul civil, bunurile comune ale soților sunt bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți". Astfel, orice bun dobândit înainte de căsătorie sau după căsătorie sunt bunuri proprii ale acestora, neputând fi incluse în masa partajabilă.
Astfel, raportându-se la dispozițiile art. 684 alin. 1 cod civil conform cărora "partajul prin bună învoială poate fi desființat pentru aceleași cauze ca și contractele", se consideră că actul de partaj voluntar întocmit de B.N.P. A. G. este lovit de nulitate absolută datorită nevalabilității obiectului actului juridic și. de asemenea, conform art. 1236 alin. 2 și 1237 Cod, datorită cauzei ilicite avută în vedere la încheierea acestuia - prejudicierea drepturilor creditorului.
Pe de altă parte, în cadrul aceluiași act de partaj voluntar, debitorul-pârât C. M. și-a cedat drepturile ce i se cuvin din întreaga masă de partaj, în favoarea numitei C. L.-Ș., nemaiavând niciun fel de pretenții de nici o natură față de aceasta, cu privire bunurile imobile prezentate anterior. Însă, așa cum rezultă din Titlul VI, Cartea a V-a din Codul I, putem vorbi despre cesiune numai în cazul cesiunii unei creanțe sau a unei datorii, și nu despre cesiunea unor drepturi patrimoniale. Conform art. 1566 alin. 1 Cod civil, "cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț."
Față de cele prezentate, reclamantul consideră acest act de partaj voluntar, intervenit la interval de aproximativ 3 ani și 7 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței divorț și la o scurtă perioadă - aproximativ 2 luni - după ce s-a admis cererea de executare silită, s-a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului C. M., a fost întocmit în scopul prejudicierii drepturilor și intereselor sale.
Atât timp cât o lungă perioadă de timp de la pronunțarea divorțului și rămânerea definitivă irevocabilă a sentinței civile nr. 2902 pronunțată la data de 25.02.2010 în dosarul nr._ la Judecătoria lași, debitorul nu și-a manifestat intenția de a realiza partajul voluntar și, mai mult decât atât, de a-și ceda toate drepturile sale patrimoniale fostei sale soții, fără a avea în schimb nici o pretenție, în mod rezonabil poate conchide că acest partaj voluntar s-a realizat tocmai pentru ca debitorul-pârât să se sustragă de la executarea silită pornită împotriva sa.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 684 cu privire la nulitatea partajului, raportat la art. 1236 alin. 2 și art. 1237 Cod civil, și ale art. 1562 și urm. din Codul civil referitoare acțiunea revocatorie.
A solicitat proba cu înscrisuri.
În dovedirea cererii a depus copii după următoarele înscrisuri:
- sentința penală nr. 3958/2012;
-procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc L. Nicolaiță G. an la data de 09.12.2013;
-factura fiscală onorariu executare în dosar nr. 671/2013;
-încheierea B.E.J.A. B. G. și L. Nicolaiță G. C. din data de 10.12.2013 prin care s-a dispus încetarea executării silite;
-contract de partaj voluntar autentificat la data de 12.09.2013.
Pârâta C. L. Ș. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze, prin care s-a solicitat instanței de judecată respingerea acesteia, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Z. B. - M. solicită următoarele:
- constatarea nulității actului de partaj voluntar prin care pârâții C. M. și C. L.-Ș. l-au încheiat, act autentificat de notarul public A. G.;
- readucerea în masa patrimonială a bunurilor ce au făcut obiectul partajului voluntar;
- inopozabilitatea partajului voluntar încheiat între pârâtul C. M. și C. L.-S..
Pe cale de excepție a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Raportat la dispozițiile legale în materia taxelor judiciare de timbru rezultă că în sarcina reclamantului este prevăzuta obligația de timbrare anticipata a cererii de chemare in judecată, taxa fiind datorata pentru fiecare capăt de cerere în parte.
Cererea de chemare in judecata cu care reclamantul a investit instanța are două capete de cerere cu finalitate diferită, pe de o parte acesta solicită anularea contractului autentic de partaj voluntar, iar pe de altă parte solicită ca instanța să dispună inopozabilitatea contractului de partaj voluntar.
Conform art. 34 alin. (1) din O.U.G. 80/2013 când o acțiune are mai multe capete de cerere cu o finalitate diferită taxa de timbru se datorează separat pentru fiecare în parte, după natura lui.
Determinarea taxei judiciare de timbru, conform art. 31 alin. (2) se face prin raportare la valoarea arătă în cerere, urmând a se aplica dispozițiile art. 3 alin. (1), atât pentru capătul de cerere privind constatarea nulității, cât și pentru capătul de cerere privind inopozabilitatea actului juridic.
În privința nulității, alin. (2) al art. 3 face trimitere expresă la aplicarea dispozițiilor de la alin. 1), iar acțiunea prin care se tinde la pronunțarea inopozabilității unui act juridic, fiind o acțiune care tinde la conservarea gajului general al creditorului, este o acțiune personal patrimonială urmând a se timbra tot conform art. 3 alin. (1).
Pentru aceste considerente solicită instanței să admită excepția netimbrării cererii de chemare în judecata ori dacă timbrarea s-a realizat doar pentru un capăt de cerere, pronunțarea unei nulități parțiale a cererii de chemare în judecată.
Excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, „constatarea nulității actului de partaj voluntar", raportat la dispozițiile art. 35 din Codul ie procedură civilă.
Acțiunea în constatare având caracter subsidiar, poate fi exercitată doar în ipotezele în care reclamantul nu are deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului.
În speța, reclamantul are deschisă calea unei acțiuni în declararea nulității absolute a contractului de partaj voluntar, acțiune care este producătoare de efecte juridice specifice, fiind o acțiune în realizare.
Deoarece din susținerile acestui capăt de cerere se deduce Intenția reclamantului de a formula o acțiune în constatare, consideră că aceasta este inadmisibilă pentru motivele arătate.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile.
Conform art. 193 din Codul de procedura civila dreptul la acțiune prin sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, atunci când este prevăzuta de lege.
În speța, dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea 192/2006 prevăd ca părțile sunt obligate să participe la ședința de informare cu privire la avantajele medierii. Iar alin. (1) indice 2 al art. 2 din aceeași lege stabilește expres sancțiunea pe care instanța o va pronunța dacă constata că reclamantul nu a îndeplinit obligația de a participa la ședința de informare cu privire la avantajele medierii.
Textele de mai sus sunt incidente în cauză in raport cu data la care a fost promovată cererea de chemate in judecată, respectiv luna februarie a anului 2014.
Pentru considerentul ca nu s-a făcut dovada de către reclamant că ar fi participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, pârâta solicită instanței să constate că cererea de chemare in judecata este inadmisibilă, impunându-se admiterea excepției.
Totodată, a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Cererea de chemare in judecata este lovită de nulitate prin raportare la dispozițiile art. 14 alin. (2) din Codul de procedura civilă.
Conform dispozițiilor textului legal invocat, părțile au obligația să își facă cunoscute reciproc și în timp util motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile si apărările, precum și mijloacele de probă pe care se întemeiază, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.
Obligația revine în primul rând reclamantului și constituie o garanție a respectării principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare.
În primul caz, contradictorialitatea este iluzorie dacă reclamantul nu circumstanțială obiectul acțiunii, sau dacă nu arată care sunt motivele de drept, iar in ceea de-a doua ipoteză, dreptul la apărare al pârâtului nu poate fi efectiv în condițiile în care reclamantul nu arată elementele prevăzute de textul art. 14 alin. (2).
Raportat la cererea de chemare in judecata rezultă că reclamantul pretinde că actul de partaj voluntar este lovit de nulitate absoluta datorita nevalabilității obiectului și datorita cauzei ilicite avuta în vedere la încheierea acestuia.
Cele două afirmații nu sunt circumstanțiate astfel încât sa reiasă care sunt în concret motivele pentru care obiectul nu este valabil ori pentru care cauza ar fi ilicita.
Pretinsa natură juridică a nulității ca fiind o nulitate absolută, ipoteza avansată de către reclamant, nu poate fi verificată în condițiile în câre reclamantul nu arată care sunt motivele ce determina nevalabilitatea și caracterul ilicit al cauzei, cu consecința imposibilității verificării calității sale procesul active, prin raportare la regimul juridic al nulității, în special al nulității relative care restrânge sfera persoanelor care pot invoca o astfel de sancțiune a actului juridic doar la persoane care sunt parte a actului juridic.
Pe fondul cauzei, solicită instanței de judecată să respingă acțiunea formulată de către reclamant ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care reclamantul nu face decât simple afirmații împotriva unor acte juridice care fac dovada deplină a actelor și faptelor constatate până la declararea falsului (art. 270 NCPC), și fata de prezumții împotriva cărora nu va face dovada contrară.
În situația de față, consideră că nu poate fi înlăturată buna-credință a părților la încheierea contractului de partaj voluntar autentificat, astfel cum prevăd dispozițiile legale, prin simpla afirmație a reclamantului.
Cauza de nulitate invocată trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic, deoarece condițiile de valabilitate ale unui contract se apreciază raportat la momentul perfectării acestuia, precum și raportat la dispozițiile legale în vigoare la data nașterii raportului juridic.
Pentru a constata nulitatea actului juridic, reclamantul are obligația de a dovedi că scopul urmărit de către pârâta C. L. Ș. la întocmirea contractului de partaj voluntar a cărui nulitate se solicită este prohibit de lege, contravine ordinii publice.
În speță, cu probele administrate în cauză până la acest moment, reclamantul nu a făcut dovada că scopul imediat urmărit de părți este prohibit de lege, nici că acesta ar contravine bunelor moravuri și ordinii publice.
Buna-credință se analizează în raport cu momentul încheierii contractului și presupune convingerea părților contractante că au dreptul, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, să încheie actul juridic de partaj. Poziția subiectivă a pârâților la data întocmirii actului de partaj voluntar are relevanță în cauză, deoarece buna-credință a acestora salvează valabilitatea actului juridic încheiat, aceasta fiind prezumată până la proba contrara în condițiile art. 14 alin 2 din Noul Cod civil, și neputând fi răsturnată pe baza unor alte prezumții, ci doar pe baza unor probe pertinente și neîndoielnice.
În speța de față se dorește atacarea unui act de partaj voluntar survenit între cei doi pârâți, respectiv C. Loredanda-Ș. și C. M., act autentificat la 12.09.2013 la Birou N. Public A. G. cu încheierea de autentificare nr.1499 / 12.09.2013.
În urma acestui partaj voluntar, au fost împărțite între foștii soți mai multe bunuri imobile, reclamantul din prezenta cauză făcând referire strictă la două dintre ele, din cauza acestora actul fiind așa-zis anulabil, în concepția reclamantului.
Mai precis, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se face referire la bunul imobil apartament situat în Mun. lași, . B, .. A, parter, apartamentul 2, bun propriu dobândit prin contract de vânzare nr. 4495/ 30.06.2005 înainte de căsătorie de către C. M. și C. Loredanda -Ș., precum și la un teren dobândit ca bun propriu după divorț de C. M. și C. L. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2038/1 6.1 1.201 2 la B.N.P. A. G..
În ceea ce privește primul imobil, aduce la cunoștința instanței de judecată faptul că acesta a fost dobândit prin contribuția exclusivă a subsemnatei, anterior încheierii căsătoriei, motivul principal pentru care contract a fost încheiat pe numele ambilor viitori soți fiind relația afectivă care o lega la acel moment de pârâtul O. M., actualmente C. M..
La momentul încheierii respectivului contract de vânzare-cumpărare putea cunoaște faptul că ulterior relațiile de familie se vor deteriora în mod iremediabil, motiv pentru care buna-sa credință nu ar putea fi răsturnată.
În ceea ce privește cel de-al doilea bun imobil despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată, acesta a fost dobândit tot prin contribuția sa majoritară, pârâtul C. M. condiționând-o la acel moment să închei-contractul de vânzare cumpărare pe numele ambilor foști soți în schimbul unui împrumut bănesc pe care i l-a acordat la acel moment, și care, deși era nesemnificativ raportat la valoarea terenului achiziționat, cu toate acestea i-a fost indispensabil.
În momentul în care relațiile familiale au fost iremediabil deteriorate, personal a decis introducerea acțiunii de desfacere a căsătoriei, la rămânerea definitivă și irevocabilă a acesteia, copiii rezultați în urma căsătoriei rămânând spre creștere și educare în sarcina pârâtei, pârâtul C. M. fiind obligat la plata unei pensii de întreținere.
Ca urmare a faptului că pârâtul C. nu și-a respectat această obligație legală, a decis formularea unei plângeri penale împotriva acestuia. Pentru o eventuală împăcare a părților, pârâtul a decis să încheie cu pârâta prezentul contract de partaj voluntar, în schimbul renunțării la promovarea plângerii penale de către reclamantă.
Acesta a fost motivul principal pentru care pârâții au decis de comun acord încheierea respectivei contenții de partaj voluntar. Pârâtul avea obligații de plată, atât față de dânsa, cât și de copii lor, motiv pentru care a decis cedarea drepturilor derivând din contractele de vânzare cumpărare în favoarea sa, pentru a acoperi respectivele obligații.
În ceea ce privește bunurile contestate de reclamant, pârâtul a fost acord cu cedarea drepturilor către aceasta, tocmai datorită faptului că era conștient de contribuția majoritară pe care a avut-o personal la achiziționarea acestora.
În legătură cu apărările reclamantului cu referire la art. 339 din Codul civil, respectiv la bunurile dobândite înainte de căsătorie sau după căsătorie care au caracter de bunuri proprii și care nu ar putea fi introduse în masa partajabilă a menționat faptul că acestea au fost dobândite în coproprietate de fiecare dată, indiferent de momentul la care se raportează, înainte sau după încheierea căsătorie sau după desfacerea acesteia.
Indiferent că discută despre bunuri aflate în devălmășie, sau în proprietate pe cote părți, acestea puteau fi partajate prin intermediul aceluiași partaj voluntar.
Partajul nu a fost încheiat strict pentru bunurile achiziționate după ce părțile au dobândit calitatea de soți, iar legea nu impune partajarea netă a bunurilor, prin acte separate, unele ca urmare a devălmășiei, altele ca urmare a proprietății comune pe cote-părți.
Actul juridic a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, scopul a fost sistarea stării de indiviziune pentru totalitatea bunurilor.
Obligația de plată despre care face vorbire reclamantul și a cărei executare a solicitat-o, este o obligație de plată personală a numitului C. M., derivând dintr-un litigiu având ca obiect „vătămare corporală" săvârșită de pârât, neexistând nici un motiv nici legal, nici moral pentru care dânsa, calitate de fostă soție, sau copii lor să fie obligați să o suporte.
A solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat art. 205 Cod procedură civilă, Codul civil, Legea notarilor publici.
A propus ca probe înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr. 4495/30l06.2005; contract de partaj voluntar nr. 1499/13.09.2013, extrase de cont perioada 21.01.2005 – 01.08.2008; interogatoriul reclamantului și al pârâtului C. M.; proba testimonială cu 2 martori.
Excepțiile invocate (netimbrării cererii, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile) vor fi respinse ca neîntemeiate la 20.11.2014, motivele fiind arătate în încheierea de ședință din acea zi.
Au fost interogații pârâții C. L.-Ș. și C. M..
Au fost audiați martorii C. F. Orest și T. A. pentru pârâți, care au precizat înțelegea dintre părți au fost cauzate de obligațiile pârâtului cu privire la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor rezultați din căsătoria cu pârâta.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Susținerile reclamantului de la punctul A pentru constatarea unei obligații de plată către acesta în sarcina pârâtului în sumă de 3380 lei despăgubiri civile și 3.990 euro cu titlu de daune materiale, în echivalent lei sunt prevăzute de sentința penală nr. 3958/2012 depusă la dosarul cauzei, în care se face mențiunea că la data pronunțării acesteia, C. (O.) M. era căsătorit, ceea ce înlătură apărările pârâtei cu privire la necunoașterea existenței pe rol a procesului penal. Sentința menționată a fost definitivă prin decizia penală nr. 292/23.05.2013 a Tribunalului Iași.
La 12.03.2013 s-a solicitat executarea silită a obligațiilor menționate, cererea a fost admisă la 14.08.2013, în condițiile rămânerii definitive a sentinței penale menționate, neputându-se invoca de către pârâți caracterul incert al creanței, lipsa de exigibilitate sau lipsa caracterului nelichid (art. 662 Noul Cod procedură civilă).
Încuviințarea executării silite a fost admisă la 22.08.2013 și orice debitor de bună-credință putea accesa portalul instanțelor pentru a vedea dacă există sau nu o astfel de solicitare, în condițiile în care nu a executat (din diferite motive, benevol obligațiile stabilite prin titlu executoriu.
La 02.09.2013 s-au stabilit cheltuielile de executare.
La 13.09.2013 C. M. figura cu apartamentul din Iași, . B, .. A, parter, în evidența D.E.F.P.L. Iași nu și la O.C.P.I. Iași (aspecte necontestate de pârâți).
s-a precizat că debitorul nu realizează venituri de natură salarială.
La 12.09.2013 (deci ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite) s-a încheiat actul de partaj voluntar 1449 – B.N.P. A. G. pentru imobilul menționat, somația fiind comunicată la 09.12.2013.
Lipsa unei plângeri penale înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, pentru abandon de familie, a stăruinței pârâtului de a realiza venituri pentru plata obligațiilor care îi reveneau către creditorul-reclamant, cu precizarea că era căsătorit cu pârâta la data pronunțării sentinței penale menționate (deci pe durata desfășurării procesului penal), conduc la concluzia încheierii contractului menționat (încheiat conform art. 1270 Noul Cod civil pe existența consimțământului, obiectului și cauzei și neexistența fraudei la lege) cu urmărirea de către pârâți de a prejudicia reclamantul, prin micșorarea, în dauna acestuia a patrimoniului debitorului și cauzarea unei stări de insolvabilitate, ceea ce face necesară aplicarea prevederilor art. 1562 și următoarele Cod civil referitoare la acțiunea revocatorie (invocată la fila 8 din acțiune și la care reclamantul nu a renunțat).
Pârâții nu au probat caracterul de bun propriu al imobilului cedat (fără sultă) către pârâtă, consfințindu-se intenția de sustragere de la urmărire a acestor bunuri. În plus, s-a specificat în act că aceștia (pârâții) sunt coproprietarii apartamentelor și terenurilor menționate în creanță.
Art. 1562 Cod civil - ¸¸(1) Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate."
Art. 1563 Cod civil - Condiții privitoare la creanță ¸¸Creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii."
Aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.
Față de cele reținute, rezultă că prezenta acțiune este parțial întemeiată și, în consecință instanța o va admite în parte și va constata inopozabilitatea față de reclamant a actului de partaj voluntar 1491/2913 al B.N.P. A. G..
Pentru motivele ce au fost expuse mai sus, instanța va respinge celelalte cereri ale părților (pentru acordarea cheltuielilor de judecată pentru pârâți deoarece acțiunea va fi admisă, conform art. 451-453 Noul Cod procedură civilă, pentru constatarea nulității (absolute a actului – nefiind incidentă o astfel de sancțiune și pentru acordarea de cheltuieli de judecată pentru reclamant (nedepunerea chitanțelor de plată a onorariului de avocat și datorită faptului că în, baza art. 6, 8, 9 și 14 din O.U.G. nr. 51/2008, acesta a beneficiat de scutirea de plata timbrajului).
În baza art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008, instanța îi va obliga pe pârâți în solidar să plătească statului suma de 2693 lei reprezentând cheltuieli procesuale avansate de acesta; un exemplar de pe prezenta hotărâre urmând a fi comunicat D.E.F.P.L. Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Z. B. M. – Iași, ., . cu pârâții C. M. CNP_, Iași, ./A, ., .>C. L. Ș., CNP_, Iași, ., ., ..
Constată inopozabilitatea față de reclamant a actului de partaj voluntar 1499/2013 a B.N.P. A. G..
Respinge celelalte cereri ale părților (conform considerentelor ).
Obligă pârâții în solidar să plătească statului suma de 2693 lei reprezentând cheltuieli procesuale avansate de acesta, un exemplar de pe prezenta hotărâre urmând a fi comunicată D.E.F.P.L. Iași.
Cu apel în 30 de zile de la comunicarea /înmânarea prezentei hotărâri și care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 17.02.2015, în ședința publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. P.D. 20.02.2015/Teh.U.E.
6 ex./12.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1649/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 1832/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
