Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2995/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2995/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2995/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din Cameră de Consiliu din data de 2 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2995
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința cameră de consiliu, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 23.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 05.06.2014, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 2660,89 lei reprezentând debit restant, 2878,41 lei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi de întârziere și obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.1296/24.04.2013, în baza căruia s-au desfășurat raporturi contractuale și în care reclamanta a prestat pârâtei servicii și pentru care a emis facturile fiscale nr.2763/09.09.2013, nr.3555/17.01.2013, acceptate și necontestate de pârâtă, facturi pe care aceasta nu a înțeles să le achite.
În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art.1025 și următoarele Cod procedură civilă privind procedura specială a cererilor cu valoare redusă.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie conformă chitanță nr.83/16.10.2013 fila 8, fișă analitică partener filele 11-12, calcul penalități la 03.06.2014 fila 13, factura fiscală nr.2763/09.09.2013 fila 14, nr.3555/17.01.2013 fila 15, contract de vânzare cumpărare nr.1296/25.04.2013 filele 16-20.
Reclamanta precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei potrivit art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acțiunea a fost regularizată potrivit art.200 Cod procedură civilă, în cadrul căreia reclamanta a făcut dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei stabilită în acord cu prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013.
În apărare, deși i-a fost comunicată anexa nr. 3 din Ordinul MJ nr.359/C/2013-formularul de răspuns împreună cu cererea reclamantului și cu înscrisurile doveditoare, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 27, pârâta nu a înțeles să completeze formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantului.
Procedura s-a desfășurat cu înfățișarea părților în acord cu prevederile art.1029 alin.2 Cod procedură civilă.
La termenul din 03.11.2014 instanța a încuviințat citarea prin publicitate a pârâtei fiind numit în calitate de curator special av. T. dan C..
Prin încheierea din 15.12.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, pentru considerentele ce acolo au fost arătate.
Instanța în temeiul art.1029 alin.9 Cod procedură civilă a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri existentă la dosar considerând-o necesară, utilă și concludentă în soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta ., în calitate de vânzător, și pârâta ., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.1296/25.04.2013, având ca obiect producerea, livrarea și vânzarea de etichete autocolante sau alte tipărituri/produse topografice de către vânzător pe bază de comandă fermă din partea cumpărătorului, astfel cum rezultă din contract de vânzare cumpărare nr.1296/25.04.2013 filele 16-20 (contractul).
Potrivit art.4.2 din contract, plata se va face în lei la cursul de schimb oficial leu/euro al BNR din ziua facturării, în termen de maxim 30 de zile de la data la care s-a emis factura (neputându-se lua în calcul modificarea olografă de 60 de zile, în condițiile în care poartă o singură semnătură, reclamanta nefăcând dovada că aceste modificări sunt rezultatul acordului de voință al ambelor părți contractante).
Potrivit art.4.3 din contract, în cazul în care beneficiarul nu efectuează plata la termenul stabilit, acesta se obligă să plătească furnizorului penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată, începând din ziua imediat următoare expirării termenului de plată și până la data achitării integrale a sumei restante; totalul penalităților de întârziere poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Potrivit art.13.1 din contract, modificarea prezentului contract se face numai prin act adițional încheiat între părțile contractante.
În baza contractului de vânzare cumpărare nr.1296/25.04.2013, s-au desfășurat raporturi contractuale în temeiul cărora reclamanta a livrat etichete pârâtei și în care reclamanta a emis pe numele pârâtei facturile fiscale nr.2763/09.09.2013 scadentă la data de 14.10.2013, nr.3555/17.01.2013 scadentă la data de 21.11.2013, astfel cum rezultă din facturile fiscale nr.2763/09.09.2013 fila 14, nr.3555/17.01.2013 fila 15.
Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale nr.2763/09.09.2013, nr.3555/17.01.2013, în caz de neplată la termen, se vor percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe fiecare zi de întârziere a plății.
În ceea ce privește legea materială aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de furnizare servicii și data emiterii facturilor fiscale, este dată de dispozițiile Noului Cod civil- Legea 287/2009.
În drept, potrivit prevederilor art. 1270 cod civil acordul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, potrivit art.1359 alin.1 Cod civil.
Potrivit art.1350 alin.2 Cod civil, atunci când persoana nu-și îndeplinește fără nicio justificare obligațiile pe care le-a contractat, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată la repararea acestui prejudiciu, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În ceea ce privește domeniul aplicabil procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă, procedura cererilor de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Potrivit art.1028 Cod procedură civilă reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei. Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească.
Potrivit art.1029 alin.1, 2 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu. Instanța poate dispune înfățișarea părților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris și nu poate fi atacat separat.
Potrivit art.1029 alin.3,4 Cod procedură civilă, după primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant. În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor sus menționate, pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.
Potrivit art.1030 alin.2 Cod procedură civilă, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului.
Pe fondul cauzei, reclamanta a dovedit existența creanței, și anume suma de 2660,89 lei reprezentând diferență din contravaloarea facturilor fiscale nr.2763/09.09.2013, nr.3555/17.01.2013, acceptarea facturilor menționate rezultând din semnarea și ștampilarea contractului, a facturilor menționate și a achitării în parte a acestora, ce echivalează cu o manifestare de voință neîndoielnică ce atestă voința pârâtului de a accepta respectivele facturi.
Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, reclamantei îi incubă obligația de a dovedi existența creanței, iar pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, iar aceasta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege și în raport de cele de mai sus, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la debitul principal și le va admite urmând să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2660,89 lei reprezentând diferență din contravaloarea facturilor fiscale nr.2763/09.09.2013, nr.3555/17.01.2013.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente debitului restant calculate de la scadența fiecărei facturi, față de prevederile art. 4.3 din contract, instanța reține că în cazul în care beneficiarul nu efectuează plata la termenul stabilit, acesta se obligă să plătească furnizorului penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată, începând din ziua imediat următoare expirării termenului de plată și până la data achitării integrale a sumei restante; totalul penalităților de întârziere poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale nr.2763/09.09.2013, nr.3555/17.01.2013, emise de reclamantă și semnate și ștampilate de pârâtă de primire, în caz de neplată la termen, se vor percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe fiecare zi de întârziere a plății, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților stipulate în contractul de vânzare cumpărare nr.1296/25.04.2013, în acord cu prevederile art.13.1 din contract.
În fapt, scadența facturilor fiscale nr.2763/09.09.2013 și nr.3555/17.01.2013 este la data de 14.10.2013 respectiv 21.11.2013.
Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului și ulterior la momentul emiterii și acceptării facturilor la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1538 din Codul civil.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtei de plată a contravalorii mărfurilor livrate, instanța reține, în plus, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1523 alin.1 din Codul civil, conform cărora pârâta este de drept în întârziere întrucât au contractat expres că în caz de neplată la termen, se vor percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe fiecare zi de întârziere a plății.
În raport de acest cadru legal, instanța apreciază ca întemeiat și acest capăt de cerere și îl va admite urmând să dispună obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,15%/pe zi de întârziere calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale (15.10.2013 respectiv 22.11.2013) și până la data de 03.06.2014, data până la care au fost calculate penalitățile în cuantum de 2878,41 lei solicitate pe calea acțiunii de față, astfel cum rezultă din calcul penalități la 03.06.2014 fila 13, sumă care apare ca nejustificată în condițiile în care s-a reținut mai sus că procentul de penalitate aplicabil debitului solicitat pe calea acțiunii de față este cel prevăzut în facturile fiscale nr.2763/09.09.2013, nr.3555/17.01.2013 semnate și ștampilate de pârâtă, de 0,15% pe fiecare zi de întârziere, și emise ulterior momentului încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.1296/25.04.2013.
În ceea ce privește onorariul definitiv de curator, având în vedere prezența curatorului la 2 termene de judecată, având în vedere atitudinea activă a acestuia din urmă cu privire la apărarea interesului pârâtei, instanța stabilește un onorariu definitiv de curator în cuantum de 200 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, având în vedere că pârâta urmează să cadă în pretenții, văzând dispozițiile art.453 alin.1, 2 și următoarele Cod procedură civilă instanța urmează să oblige pârâta la plata sumei 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru fixă și onorariu definitiv de curator.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei de 900 lei cu titlu de onorariu avocat, chitanță nr.83/16.10.2013 fila 8, apare ca neîntemeiată în condițiile în care acesta nu face dovada efectuării cheltuielilor solicitate cu acest titlu pentru prezenta cauză, putând fi folosită în orice altă cauză, atât timp cât în dreptul rubricii reprezentând face referire la contravaloare servicii de asistență juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1.Ia act că prin încheierea din 15.12.2014 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, excepție invocată de pârâtă prin curator.
2. Stabilește onorariu definitiv de curator în cuantum de 200 lei.
3.Admite în parte acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta . înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul în Iași, Șoseaua Bucium ,nr.55F, județul Iași și cu sediul ales la cabinet avocat C. D. I. din Iași, ..47, parter, județul Iași, prin reprezentant convențional av. C. D. I. în contradictoriu cu pârâta . înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu ultimul sediul cunoscut în S., ., camera 2, județul Prahova, prin curator av. T. D. C., cu sediul în Iași, ..2 Casa cu Absidă, județul Iași.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2660,89 lei reprezentând diferență din contravaloarea facturilor fiscale nr.2763/09.09.2013, nr.3555/17.01.2013 la care se vor calcula penalități de întârziere în cuantum de 0,15%/pe zi de întârziere calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale (15.10.2013 respectiv 22.11.2013) și până la data de 03.06.2014.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de curator.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-31.01.2015
4 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2989/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3000/2015.... → |
|---|
