Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1527/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1527/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1527/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1527/2015
Ședința din camera de consiliu de la 05 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâta S. G. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința din camera de consiliu din data de 29.01.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2014, pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de dosar_, reclamanta E.ON E. România S.A, în contradictoriu cu pârâta S. G. V. a solicitat instanței, pe calea procedurii cererii de valoare redusă sa dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.389,08 lei, reprezentând: suma de 5.838,84 lei contravaloare facturi neîncasate de energie consumată, suma de 1.550,24 lei penalități de întârziere calculate pentru aceste facturi fiscale, cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți au fost stabilite raporturi în baza unui contract de prestări servicii. Deși reclamanta și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate, pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate, neglijându-și obligațiile contractuale. Întrucât parata nu a achitat facturile reprezentând consumul de energie electrica in valoare de 5.838,94 lei reclamanta a calculat majorări de întârziere in cuantum de 1.550,24 lei.
Cererea a fost completată pe formularul aprobat prin ordin al Ministrului Justiției, cererea fiind fundamentată în drept pe dispozițiile art. 1025-1032 NCPC.
Au fost anexate cererii introductive următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, ordin de plată dovadă a achitării sumei de 200 lei, cu titlul de taxă de timbru, dovada schimbării denumirii și operațiunilor de fuziune societate reclamantă, tabel situația centralizată a datoriilor, centralizator plăți și penalități de întârziere calculate, contract de furnizare a energiei electrice, somație adresată pârâtei și dovada comunicării acesteia, facturi fiscale emise în temeiul contractului, toate în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
Parata nu a depus întâmpinare in cauza.
Din oficiu instanța a invocat in cauza excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitele scadente anterior datei de 06.10.2011.
Analizând cu prioritate excepția invocata, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011: Prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Retine instanța ca in cauza excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocata cu privire la debitele si penalitățile scadente anterior datei de 01.10.2011, deci înainte de . Noului Cod civil, astfel ca in ce privește prescripția dreptului la acțiune in cauza sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958.
Potrivit art. 1,7,8,11 și 21 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și art 1903 -1904 C.civ, drepturile de creanță, indiferent de izvorul lor sunt supuse prescripției extinctive, care este, potrivit articolului trei din decretul menționat mai sus, un termen general de 3 ani și care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Din analiza facturii nr._ din 31.07.2011 in suma de 138,12 lei (depusa in copie la filele 46-47 din dosar) rezulta ca scadenta acesteia a fost stabilita la data de 16.08.2011. Or acțiunea reclamantei a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.10.2014 (cererea fiind expediata prin posta la data de 01.10.2014), deci după expirarea termenului de prescripție in ce privește suma de 138,12 lei.
In ce privește penalitățile de întârziere, din centralizatorul depus la filele 26-27 din dosar instanța constata ca acestea au fost calculate pentru facturi emise in perioada 24.11.2009 – 25.07.2014. Instanța retine ca si in privința sumei de 749,05 lei reprezentând penalități calculate pentru facturile emise in perioada 24.11._11 s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani in condițiile in care facturile anterior menționate au scadenta stabilita in perioada cuprinsa intre 09.12._11 iar cererea de chemare in judecata a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.10.2014 (fiind expediata prin posta la data de 01.10.2014), deci după expirarea termenului de prescripție de 3 ani.
In acest context instanța mai retine si ca potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
In consecința instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la suma de 138,12 lei reprezentând contravaloarea factura nr._ din 31.07.2011 si cu privire la penalitățile de întârziere in cuantum de 749,05 lei, penalități calculate pentru facturile emise in perioada 24.11._11 și pe cale de consecința va respinge acțiunea reclamantei cu privire la aceste sume, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei, față de actele si lucrările dosarului, instanța va admite cererea în parte, pentru următoarele motive:
Conform dispozițiilor art.1025 NCPC: „Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Prezentul titlu nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa si nici in ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitării autorității publice. Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusa prin completarea formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competenta, prin posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea formularului si confirmarea primirii acestuia.
Potrivit art.1029 NCPC, procedura cu privire la cererile cu valoare redusa este scrisa si se desfășoară in întregul ei in camera de consiliu . Instanța poate dispune înfățișarea parților, daca apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre parți. Instanța poate sa refuze o astfel de solicitare in cazul in care considera ca, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează in scris si nu poate fi atacat separat. După primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată paratului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere si de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant. In termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), paratul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum si copii de pe înscrisurile de care înțelege sa se folosească. Paratul poate sa răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fara utilizarea formularului de răspuns. Instanța poate încuviința si alte probe in afara înscrisurilor depuse de parți. Nu vor fi insa încuviințate acele probe a căror administrare necesita cheltuieli disproporționate fata de valoarea cererii de chemare in judecata sau a cererii reconvenționale.
Rezultă așadar că procedura cererilor de valoare redusă constituie o procedură urgentă, delimitată din punct de vedere al etapelor strict de către legiuitor, procedură ce permite reclamantului să obțină judecarea cu celeritate a cererii sale, în contextul îndeplinirii tuturor cerințelor legale.
Cercetând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin prisma condițiilor răspunderii civile contractuale, instanța reține că între părți a fost încheiat, anterior momentului intrării în vigoare a NCC un contract de prestări servicii (contractul de furnizare a energiei electrice la utilizatori casnici nr. 24.2.9611._/09.03.2004 filele 28-31 dosar).
Astfel, cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor deduse judecății, instanța va reține că în acord cu principiul aplicării legii de drept civil material în timp, precum și cu dispozițiile art.6 NCC, situațiile născute sub imperiul vechiului cod rămân supuse reglementării în vigoare de la momentul la care acestea au luat naștere, indiferent de data concretizării plenare a efectelor pe care le produc,cu o . excepții ce nu sunt aplicabile prezentei acțiuni. Astfel, din punct de vedere a legii de drept material, instanța va nota că aceasta este reprezentată de vechiul cod civil.
Cercetând contractul cadru semnat de părți în anul 2004 și necontestat de nici una dintre acestea, instanța reține că obiectul acestuia a fost reprezentat de furnizarea energiei electrice la locul de consum, precum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată.
În temeiul art. 7 lit. c, consumatorul s-a obligat să achite la termen contravaloare serviciilor prestate, tarifele fiind cele determinate de dispozițiile legale în vigoare la momentul consumului.
Art. 11 din contract stabilește valoarea penalităților de întârziere practicate ( 0,07 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 8-a zi de la scadenta pana la achitarea facturii).
În baza contractului cadru astfel negociat și semnat de părți, reclamanta, în calitate de furnizor a prestat serviciile prevăzute în contract, emițând facturi fiscale pentru acestea.
Potrivit art. 969 VCC, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Se poate observa că reclamanta a reușit să probeze încheierea unui contract în mod legal,asumat de cealaltă parte, contract ce individualizează în mod expres tarifele percepute de furnizor, cuantumul penalităților în cazul depășirii termenului de scadență fără achitarea corespunzătoare a debitului.
Pârâta nu a realizat dovada stingerii prin plată sau orice altă modalitate legală a obligațiilor asumate, ei revenindu-i sarcina probei în contextul în care reclamanta a probat fundamentul contractual pe care și-a întemeiat acțiunea.
Se va nota faptul că facturile fiscale emise de reclamant și atașate dosarului cauzei, respectă cerințele formale, individualizând în mod corespunzător locul de consum, părțile, contractul încheiat, perioada de facturare, cuantumul serviciilor prestate, datoriile anterioare.
Instanța va reține caracterul cert al debitului pretins, pârâta fiind de drept în întârziere prin prisma naturii contractului, urmând a admite in parte acțiunea cu privire la plata acestor sume de bani și a obliga pârâta la plata sumei de 5700,72 lei contravaloare facturi neîncasate de energie consumată ( aferente perioadei 30.09._14, ca data a emiterii).
Urmărind principiul acoperirii integrale a prejudiciului contractual suferit de reclamant în calitate de furnizor ( conform prevederilor VCC art.. 1084 - daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afarã de excepțiile și modificãrile mai jos menționate), instanța va admite și solicitarea referitoare la acordarea penalităților de întârziere de la momentul scadenței acestora, constatând că până la data de 31.08.2014 suma datorată cu titlul de penalități convenționale de către pârâtă era de 801,19 lei.
Instanța va reține caracterul legal al clauzei penale negociate de părți, asumarea acesteia în mod expres de consumator, precum și prevederile referitoare la acoperirea prejudiciului rezultat din neplata la timp a unei obligații bănești ( reclamantul nefiind ținut să probeze existența prejudiciului suferit, aceasta fiind prezumată de legiuitor).
Astfel se vor nota prevederile art. 1088 VCC: „La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legalã, afarã de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin sa facã ca creditorul sa fie ținut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecata, afarã de cazurile în care, dupã lege, dobânda curge de drept. (Cod civil 1081 și urm., 1589)”.
Față de considerentele anterior expuse, având in vedere si împrejurarea ca in cauza va fi admisa excepția prescripției dreptului la acțiune in ce privește suma de 138,12 lei reprezentând contravaloarea factura nr._ din 31.07.2011 si cu privire la penalitățile de întârziere in cuantum de 749,05 lei, penalități calculate pentru facturile emise in perioada 24.11._11, instanța va admite in parte cererea de chemare în judecată, și va obliga pârâta sa plătească reclamantei suma de 5700,72 reprezentând contravaloare facturi emise în perioada 30.09._14 și suma de 801,19 lei penalități de întârziere calculate pentru acest debit până la data de 31.08.2014.
Instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 138,12 lei reprezentând contravaloarea factura nr._ din 31.07.2011 si la plata sumei de 749,05 lei, penalitățile calculate pentru facturile emise in perioada 24.11._11, ca fiind prescris dreptul la acțiune
Față de soluția promovată, având în vedere și dispozițiile art. 451-453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtei, care prin neplata la scadență a contravalorii facturilor a generat formularea prezentei acțiuni, va admite și solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta și la plata sumei de 200 lei, constând în contravaloarea taxei de timbru solicitate expres de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la suma de 138,12 lei reprezentând contravaloarea factura nr._ din 31.07.2011 si cu privire la penalitățile de întârziere in cuantum de 749,05 lei, penalități calculate pentru facturile emise in perioada 24.11._11.
Admite in parte cererea de chemare în judecată formulată în cadrul procedurii cu privire la cererile de valoare redusă de către reclamanta E. E. România SA, (înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_), cu sediul în Tg. M., ., jud. M. și cu sediul ales în București, Calea Floreasca, nr. 39, sector 1 in contradictoriu cu parata S. V., CNP_, domiciliata in .. C., jud. Iași
Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 5700,72 reprezentând contravaloare facturi emise în perioada 30.09._14 și suma de 801,19 lei penalități de întârziere calculate pentru acest debit până la data de 31.08.2014.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 138,12 lei reprezentând contravaloarea factura nr._ din 31.07.2011 si la plata sumei de 749,05 lei, penalitățile calculate pentru facturile emise in perioada 24.11._11, ca fiind prescris dreptul la acțiune
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2015.
Președinte, Grefier,
G.E. P.M.
RED/TEHNORED: G.E.
5 EX./17.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1525/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 1529/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
