Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6247/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6247/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 6240/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Camera de Consiliu din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6247
La ordine fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. in contradictoriu cu paratul C. S., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 22.04.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05.02.2015 sub număr de dosar_, reclamanta S.C. E. K. România S.R.L. a chemat în judecată pârâtul C. S., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 247,87 lei reprezentând debit principal calculat pentru facturile emise în perioada 23.01._12, suma de 247,98 lei penalități de întârziere, 34,27 lei dobândă legală și suma de 269,47 lei cu titlu de taxă de reziliere.
În fapt, reclamanta a arătat că în baza contractului încheiat cu Orange România SA, între părți s-au derulat relații comerciale, născându-se astfel obligația de plată a pârâtului a facturilor depuse la dosarul cauzei. Dreptul de creanță al S.C. Orange România SA față de debitor a fost cesionat către S.C. E. K. România S.R.L., acesta din urmă acționând in calitate de comisionar, achiziționând in nume propriu dar pe seama E. International Beteiligunsverwaltungsgesellschaft MBH și Next Capital Investments Limited, astfel dreptul la acțiune putând fi exercitat de către S.C. E. K. Raomânia S.R.L.
În drept, au fost invocate prevederile Codului civil, art. 1025-1032 Cod proc. civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cererea introductivă au fost anexate următoarele înscrisuri: contract de furnizare servicii încheiat de părți, facturi fiscale emise în baza acestuia, centralizator situație facturi fiscale, mod de calcul al penalităților solicitate, notă de conciliere directă, însoțită de dovada de expediere a acesteia.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între Orange Romania SA și pârâtul C. S. s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/17.01.2012. Dreptul de creanță al S.C. Orange România SA față de pârât a fost cesionat către S.C. E. K. România S.R.L., acesta din urmă acționând in calitate de comisionar, achiziționând in nume propriu dar pe seama E. International Beteiligunsverwaltungsgesellschaft MBH și Next Capital Investments Limited, cesiunea de creanță fiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract, S.C. Orange România SA a prestat pârâtului servicii de telefonie, servicii pentru care a emis facturile fiscale depuse la dosar, pe care pârâtul nu le-a achitat.
Potrivit art. 1025 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua in considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, prezenta cauză se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii (situat sub pragul de 10.000 lei).
În drept, instanța retine că prezentul litigiu se ghidează după dispozițiile de drept material actualului Cod Civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin.2 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, „ contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.”
În materia răspunderii civile contractuale (în cazul obligațiilor de a da și a face) creditorul trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Prin urmare, instanța constată caracterul cert al creanței prin acceptarea în mod tacit a facturilor emise de către creditoare și de asemenea îndeplinită condiția creanței de a fi lichidă (cuantumul fiind determinat prin facturile depuse) și exigibilă (împlinindu-se data scadentă a fiecăreia) în înțelesul art. 662 Codul de procedura civila, în ceea ce privește suma de 247,87 lei reprezentând debit principal calculat pentru facturile emise în perioada 23.01._12 și suma de 247,98 lei penalități de întârziere pentru acest debit, în limita debitului principal.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, instanța constată că potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază din actul juridic invocat ca izvor de drept pentru debitul principal, părțile raportului juridic au negociat o clauză penală sub forma penalităților contractuale. Astfel, în caz de neplată s-au reglementat penalități de întârziere de 1 % pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, până la achitarea integrală a sumelor datorate de către orange Romania.
Potrivit art. 1535 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, incident în prezenta cauză față de data încheierii contractului și de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Clauza penală are rol de contract accesoriu prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării la termen. În condițiile în care există o astfel de clauză penală, cu forță obligatorie între părți potrivit art. 1270 din Codul civil, (convențiile legal fãcute având putere de lege între pãrțile contractante), creditoarea nu poate renunța la această clauză și să solicite dobânda legală. Dispozițiile dobânzii legale sunt incidente în situația în care părțile nu înserează în contract o clauză penală (conform dispozițiilor legale mai sus citate) sau ar avea o altă finalitate decât clauza penală.
Prin urmare instanța va respinge capătul de cerere privitor la dobânda legală ca fiind neîntemeiat, părțile convenind daune moratorii sub forma penalităților de 1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Față de capătul de cerere având ca obiect contravaloarea taxei de reziliere, instanța constată că potrivit art. 1.16 din contractul semnat de către pârât, fila 41, „contractul poate înceta prin reziliere, la inițiativa Orange România, fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței de judecată și fără îndeplinirea vreunei alte formalități la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de către Orange România în condițiile art. 1.9 alin. 6, în situația în care Orange România transmite clientului o solicitare de plată a sumelor datorate. (…) În toate aceste cazuri, clientul va datora Orange România despăgubiri în valoare egală cu valoarea prejudiciului cauzat. În plus, în cazul în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va fi obligat, pe lângă eventuale alte despăgubiri potrivit prevederilor de mai sus, la plata unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale”.
Din analiza acestor prevederi contractuale instanța reține că pentru ca pârâta să datoreze taxa de reziliere este necesară îndeplinirea condițiilor de mai sus, respectiv notificarea scrisă a rezilierii comunicată clientului, de unde să rezulte data rezilierii. Or, din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada comunicării unei notificări scrise de reziliere, existând doar somația de plată. În aceste condiții, suma solicitată cu titlu de taxă de reziliere nu poate fi acordată de către instanță, acest capăt de cerere urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de aceste argumente de drept și de fapt, instanța va obliga pârâtul sa plătească reclamantei suma de 247,87 lei reprezentând debit principal calculat pentru facturile emise în perioada 23.01._12 și suma de 247,98 lei penalități de întârziere pentru acest debit, în limita debitului principal.
Conform art. 453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată în cadrul procedurii cu privire la cererile de valoare redusă de către reclamanta E. K. România S.R.L., având CUI_, cu sediul în București, .. 10 A, sector 2 împotriva pârâtului C. S., cu domiciliul în Iași, .. 22, ., Iași.
Obligă pârâtul sa plătească reclamantei suma de 247,87 lei reprezentând debit principal calculat pentru facturile emise în perioada 23.01._12 și suma de 247,98 lei penalități de întârziere pentru acest debit, în limita debitului principal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/28.05.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4544/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 6028/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
