Plângere contravenţională. Sentința nr. 4530/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4530/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4530/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 01.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.4530
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta S. U. G. SRL in contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 25.02.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea succesiv la datele de 11.03.2015, 25.03.2015 si pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.10.2014 sub număr de dosar_, petenta S.C. U. G. S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.10.2014 în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petenta a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției nu corespund realității. Petenta a arătat că a folosit aparatul de marcaj și a emis bonuri fiscale, arătând că a închiriat în anul 2012 standul J 34 din incinta complexului comercial Egros Iași, care în urma reamenajărilor a devenit J 14. Petenta a mai arătat că în luna octombrie_ a încheiat un contract de închiriere și pentru standul vecin J 16, cele două standuri fiind unificate prin funcționarea unui singur punct de lucru.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. OUG nr. 28/1999 și art. 12 alin 2 OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.10.2014, petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru faptul că în perioada martie 2014-septembrie 2014 entitatea economică nu a deținut aparat de marcat electronic fiscal pentru punctul de lucru din Mun. Iași, Calea Chișinăului, nr. 29, corp J, stand 14 și stand 16, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 10 lit. b și art. 11 din OUG nr. 28/1999
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentei, are caracter general (se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat coroborat cu întâmpinare formulată în prezenta cauză, instanța constată că fapta menționată nu a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, dovada săvârșirii acesteia revenind astfel în sarcina intimtatei.
Prin contractul de închiriere nr. 506/03.07.2012, filele 17-19, petenta S.C. U. G. S.R.L. a închiriat de la S.C. Egros Trade S.R.L. standul de prezentare și vânzare situat în Iași, Calea Chișinăului, nr. 29, corp D, stand nr. 320, predat conform procesului verbal de predare-primire depus la fila 20.
Prin contractul de închiriere nr. 1112/02.07.2012, filele 21-23, petenta S.C. U. G. S.R.L. a închiriat de la S.C. Egros Trade S.R.L. standul de prezentare și vânzare situat în Iași, Calea Chișinăului, nr. 29, corp J, stand nr. 14, menționându-se în actul adițional nr. 4/03.07.2013 că standul aflat la corp J, stand 34 a primit o nouă numerotare în corp J, stand 14.
Prin contractul de închiriere nr. 1263/25.10.2013, filele 25-27, petenta S.C. U. G. S.R.L. a închiriat de la S.C. Egros Trade S.R.L. standul de prezentare și vânzare situat în Iași, Calea Chișinăului, nr. 29, corp J, stand nr. 16.
Prin actul adițional nr. 5/25.10.2013 la contractul nr. 1112/02.07.2012, fila 28, petenta a negociat decompartimentarea spațiului ce face legătura între standurile J 14 și J 16.
Potrivit declarației de instalare a aparatelor de marcat fiscale înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. 1735/01.02.2013, fila 29, petenta a instalat aparatul de marcat electronic fiscal nr. 0468/15.07.2009 la punctul de lucru situat în Iași, Calea Chișinăului, nr. 29, corp D, stand nr. 34.
Având în vedere că potrivit actului adițional nr. 4/03.07.2013 standul aflat la corp J, stand 34 a primit o nouă numerotare în corp J, stand 14, instanța constată că petenta are instalat aparat de marcat electronic fiscal la standul nr. 14. De asemenea, instanța constată că în urma decompartimentării spațiului ce face legătura între standurile J 14 și J 16, petenta a funcționat doar cu un singur punct de lucru în cele două standuri, punct de lucru pentru care era instalat aparatul de marcat electronic fiscal nr. 0468/15.07.2009.
Prin urmare, instanța constată că petenta a făcut dovada existenței aparatului de marcat electronic fiscal la standurile 14 și 16 din corpul J, neputându-se reține din probatoriul administrat nici faptul că petenta nu ar fi emis bonuri fiscale pentru perioada menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru aceste două standuri.
Față de aceste argumente de drept și de fapt, instanța constată netemeinicia procesului-verbal, fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.10.2014 neexistând și va anula acest proces-verbal.
Conform art. 453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanța va obliga intimata la plata către petentă a sumei de 1220 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. U. G. S.R.L. ,având CUI_, cu sediul in Iasi,.,.,. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.10.2014 în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul in Bucuresti,.,sector 5.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.10.2014.
Obligă intimata să achite petentei suma de 1220 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.04.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/Teh. I.C.
4 ex/04.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4527/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4536/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
