Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3672/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3672/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 44259/245/2014
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3672
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL și pe pârâta N. E. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 04.03.2015 și respectiv pentru data de 11.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.12.2014, reclamanta E. K. ROMANIA SRL, în contradictoriu cu pârâta N. E. C. a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 528,27 lei debit principal contravaloare facturi fiscale restante decembrie 2011, a sumei de 528,27 lei penalități de întârziere aferente debitului principal, acordarea dobânzii legale, în continuarea penalităților, în cuantum de 79,23 lei și taxei de reziliere,în sumă de 457,76 lei, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt s-a arătat că între S.C, ORANGE ROMÂNIA și pârâta a intervenit contractul din 19.10.2010 de prestări servicii, în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale din 7.12.2011, care nu au fost achitate de debitoare. Pentru serviciile prestate s-au calculat penalități conform contractului, iar în continuarea lor, după depășirea sumei solicitate cu titlul de debit dobânzi legale conform OG 13/2011. deși s-a încercat soluționarea litigiului pe calea amiabilă, nu s-a ajuns la un consens.
Cererea a fost completată pe formularul aprobat prin ordin al Ministrului Justiției, cererea fiind fundamentată în drept pe dispozițiile art. 1025-1032 NCPC.
Au fost anexate cererii introductive următoarele înscrisuri: dovada achitare taxă de timbru, motivare cerere in extenso, mod calcul penalități, dobânzi, taxa de reziliere, împuternicire reprezentare, copie facturi fiscale, contract cadru 19.10.2010, condiții generale și speciale.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în termen legal și nu s-a prezentat în instanță.
La termenul de judecată din data de 25.02.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cauza spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată succesiv, până la data de 11 martie 2015.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.1025 NCPC: „Prezentul titlu se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei. Prezentul titlu nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa si nici in ceea ce priveste raspunderea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice. Reclamantul declanseaza procedura cu privire la cererile cu valoare redusa prin completarea formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta competenta, prin posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea formularului si confirmarea primirii acestuia.
Potrivit art.1029 NCPC, procedura cu privire la cererile cu valoare redusa este scrisa si se desfasoara in intregul ei in camera de consiliu . Instanta poate dispune infatisarea partilor, daca apreciaza acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre parti. Instanta poate sa refuze o astfel de solicitare in cazul in care considera ca, tinand cont de imprejurarile cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motiveaza in scris si nu poate fi atacat separat. Dupa primirea formularului de cerere completat corect, instanta va trimite de indata paratului formularul de raspuns, insotit de o copie a formularului de cerere si de copii de pe inscrisurile depuse de reclamant. In termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevazute la alin. (3), paratul va depune sau trimite formularul de raspuns completat corespunzator, precum si copii de pe inscrisurile de care intelege sa se foloseasca. Paratul poate sa raspunda prin orice alt mijloc adecvat, fara utilizarea formularului de raspuns. Instanta poate incuviinta si alte probe in afara inscrisurilor depuse de parti. Nu vor fi insa incuviintate acele probe a caror administrare necesita cheltuieli disproportionate fata de valoarea cererii de chemare in judecata sau a cererii reconventionale.
Rezultă așadar că procedura cererilor de valoare redusă constituie o procedură urgentă, delimitată din punct de vedere al etapelor strict de către legiuitor, procedură ce permite reclamantului să obțină judecarea cu celeritate a cererii sale, în contextul îndeplinirii tuturor cerințelor legale.
Cercetând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin prisma condițiilor răspunderii civile contractuale, instanța reține că între părți a fost încheiat, anterior momentului intrării în vigoare a NCC un contract de prestări servicii.
Astfel, cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor deduse judecății, instanța va reține că în acord cu principiul aplicării legii de drept civil material în timp, precum și cu dispozițiile art.6 NCC, situațiile născute sub imperiul vechiului cod rămân supuse reglementării în vigoare de la momentul la care acestea au luat naștere, indiferent de date concretizării plenare a efectelor pe care le produc,cu o . excepții ce nu sunt aplicabile prezentei acțiuni. Astfel, din punct de vedere a legii de drept material, instanța va nota că aceasta este reprezentată de vechiul cod civil.
Cercetând contractul cadru semnat de părți în anul 2010 și necontestat de nici una dintre acestea, instanța reține că obiectul acestuia a fost reprezentat de punerea la dispoziție a serviciilor din pachetul Orange achiziționat de client. Cedentul Oarnge Romania S.A a procedat la data de 19.10.2010 la încheierea unui contract cu pârâta din prezenta cauză ( tip F. 9) . conform extrasului AEGRM, cedentul a transmis cesionarului ( reclamanta din prezenta cauză) drepturile privind debitoarea N. E. C. ( filele 58-59 dosar).
Se poate observa că în ceea ce privește facturile fiscale ele vizează atât traficul de date inclus, cât și convorbirile telefonice.
Este de asemenea de notat faptul că în convenția părților este inserat un pact comisoriu de gardul 4 ( rezultat din formularea utilizată – furnizorul poate considera reziliat de drept prezentul contract, fără a fi necesară punerea în întârziere, fără acordarea unui termen, fără intervenția instanței și fără alte formalități, dacă beneficiarul nu plătește la termen abonamentul lunar, încalcă obligațiile cuprinse în contract).
Cercetând condițiile contractuale, se poate observa că s-a statuat emiterea lunară a unei facturi conținând contravaloarea serviciilor furnizate de Orange, plata urmând a fi efectuată în maxim 14 zile calendaristice de la momentul emiterii facturii fiscale. În cadrul condițiilor generale, la pct. 1.9 s-a stipulat expres că în cea de-a 25 zi de la emiterea facturii, dacă nu a fost efectuată plata, prestatorul este în drept să rezilieze contractul conform art.1.16 alin. 1. potrivit acestui articol, rezilierea se produce fără punere în întârziere, fără preaviz și fără îndeplinirea vreunei alte formalități, la data menționată în notificarea scrisă trimisă de către Orange, într-o sumă de situații, printre care se regăsește și art. 1.9 cu o trimitere corespunzătoare a sumelor identificate ca fiind restante. Taxa de reziliere a fost stabilită ca echivalând cu valoarea contractului rămasă de achitat până la expirarea duratei minime contractuale.
Conform clauzelor înscrise în contract ( art. 1.9), pentru plata cu întârziere a sumelor facturate cu titlul de debit, pârâta beneficiară datorează penalități în cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței înscrise pe factură, până la data plății efective.
Instanța reține că textul contractelor cadru a fost asumat pe bază de semnătură de debitoare.
Este de remarcat că ceea ce se solicită prin cererea inițială vizează pe de o parte contravaloarea debitului principal ( servicii de telefonie și internet), cu acordarea de penalități de întârziere, iar pe de altă parte contravaloare dobânzi în continuarea penalităților de întârziere și contravaloare taxă de reziliere.
Potrivit art. 969 VCC, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Se poate observa că reclamanta a reușit să probeze încheierea unui contract în mod legal,asumat de cealaltă parte ,contract ce individualizează în mod expres tarifele percepute de furnizor, cuantumul penalităților în cazul depășirii termenului de scadență fără achitarea corespunzătoare a debitului și contravaloarea clauzei penale pentru nepredarea echipamentului.
Pârâta nu a formulat nici un fel de apărări în raport de executarea contractului, nu a realizat dovada stingerii prin plată sau orice altă modalitate legală a obligațiilor asumate, ei revenindu-i sarcina probei în contextul în care reclamanta a probat fundamentul contractual pe care și-a întemeiat acțiunea.
Instanța va reține caracterul cert al debitului pretins, urmând a admite acțiunea cu privire la plata acestor sume de bani și a obliga pârâta la plata sumei de 528,27 lei debit principal contravaloare facturi fiscale restante decembrie 2011.
Urmărind principiul acoperirii integrale a prejudiciului contractual suferit de reclamant în calitate de furnizor, instanța va admite și solicitarea referitoare la acordarea penalităților de întârziere de la momentul scadenței acestora la data plății efective a debitului, constatând că până la momentul formulării acțiunii suma datorată cu titlul de penalități convenționale de către pârâtă era de 528,27 lei. Conform prevederilor VCC art.. 1084 - daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afarã de excepțiile și modificãrile mai jos menționate. instanța va reține că în cazul obligațiilor bănești, creditorul nu este ținut să probeze întinderea prejudiciului și nici punerea în întârziere, debitorul datorând fie dobânzi legale fie cuantumul clauzei penale stabilite de părți ( astfel cum se întâmplă în prezenta acțiune).
Astfel, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâta și la plata sumei de 528,27 lei penalități de întârziere aferente debitului principal.
Referitor la acordarea în continuarea penalităților de întârziere a dobânzii legale, ca urmare a imposibilității depășirii debitului, instanța reține caracterul neîntemeiat al unei atare solicitări. Astfel, părțile au libertatea de evaluare anticipată a prejudiciului prin instituire a unei clauze penale, iar în contextul stabilirii unei atare clauze creditorul nu se mai poate prevala de situația ce ar putea exista în contextul în care o atare clauză nu a fost negociată. Astfel, creditorul are la îndemână una dintre cele două opțiuni- clauza penală fixată sau în absența acesteia dobânda legală și nicidecum o însumare a celor două, ce ar deturna de la scopul său evaluarea convențională a prejudiciului, realizată în momentul semnării contractului, de părți. Pe cale de consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, apreciind că singura evaluare ce poate funcționa, în condițiile contractului încheiat este cea convențională și nu cea legală.
Cu privire la taxa de reziliere, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile contractuale anterior menționate aceasta este datorată exclusiv în situația în care intervine rezilierea contractului, unica cerință impusă de convenție fiind notificarea scrisă ce trebuie adresată debitoare. Or, creditoarea reclamantă nu a probat sub nici un aspect momentul la care a intervenit reziliere și încălcarea perioadei minime contractuale, negociate de părți,pentru a putea beneficia și de despăgubirea constând în taxa de reziliere negociată. Pentru aceste argumente, instanța va respinge ca neîntemeiată și această solicitare.
Față de soluția promovată, având în vedere și dispozițiile art. 451-453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtei, care prin neplata la scadență a contravalorii facturilor, a generat formularea prezentei acțiuni, va admite și solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta și la plata sumei de 50 lei, constând în contravaloarea taxei de timbru achitate de reclamantă, luând act că pârâta nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta E. K. ROMANIA SRL,cu sediul social în București, ..10A, sector 2, J40/_/2002, în contradictoriu cu pârâta N. E. C.,domiciliată în Iași, ..94, ., ._.
Obligă pârâta,la plata sumei de 528,27 lei debit principal contravaloare facturi fiscale restante decembrie 2011, precum și la plata sumei de 528,27 lei penalități de întârziere aferente debitului principal.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la acordarea dobânzii legale, în continuarea penalităților, în cuantum de 79,23 lei și taxei de reziliere,în sumă de 457,76 lei.
Obligă pârâta și la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă, reprezentând contravaloare taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 11 martie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud.II
4 ex, 14.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3997/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3289/2015.... → |
|---|
