Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3710/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3710/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 3710/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3710/2015
Ședința din camera de consiliu de la 12 Martie 2015
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta E. K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința din camera de consiliu din data de 26.02.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.11.2014, sub nr._ reclamanta S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.RL. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, pe calea procedurii cererii de valoare redusă, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 412,96 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie prestate și neachitate, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 412,96 lei, la plata dobânzii legale în cuantum de 59,27 lei și la plata taxei de reziliere în cuantum de 398,39 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii completate pe formularul de cerere și prin precizări, reclamanta a arătat că, între Orange România (fosta Mobil Rom SA) și parat s-a încheiat contractul de servicii comunicații integrate nr._/27.10.2011 în baza căruia a fost atribuit codul de abonat_. Orange România a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual emițând facturile fiscale atașate in copie la cererea de chemare in judecata.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități de întârziere conform contractului până la concurența debitului principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale, conform OG 13/2011. Susține că a încercat rezolvarea pe calea amiabilă a litigiului intervenit, însă demersurile nu au avut rezultatul așteptat.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1025 și urm C. proc. civ.
Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea cererii înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art. 411 C.proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin formularul de răspuns reclamanta a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă fără dezbateri orale.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între Orange România și pârâtul C. M. s-a încheiat pe o perioadă minima de 24 luni contractul de servicii comunicații integrate nr._/27.10.2011.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale depuse in copie la filele 17-25 din dosar, in valoare de 412,96 lei.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Pentru neîndeplinirea obligației de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere aferente facturilor, în valoare de 0,5% /zi de întârziere, fiind cuantificată la limita debitului principal reprezentat de contravaloarea facturilor neachitate respectiv suma de 412,96 lei .
Potrivit art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Astfel, în raport de data încheierii contractului nr._/14.11.2011, instanța constată că legea care era în vigoare la momentul încheierii contractului este Noul Cod Civil.
În drept, potrivit art.1516 din noul Cod civil, „1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.1270 alin.1 Cod civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
Potrivit art. 1538 Cod civil: (1) Clauza penalã este aceea prin care pãrțile stipuleazã cã debitorul se obligã la o anumitã prestație în cazul neexecutãrii obligației principale. (2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silitã în naturã a obligației principale, fie clauza penalã. 3) Debitorul nu se poate libera oferind despãgubirea convenitã. (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fãrã a fi ținut sã dovedeascã vreun prejudiciu. (5) Dispozițiile privitoare la clauza penalã sunt aplicabile convenției prin care creditorul este îndreptãțit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, sã pãstreze plata parțialã fãcutã de acesta din urmã. Sunt exceptate dispozițiile privitoare la arvunã.
La rândul sau art. 1539 cod civil prevede: Creditorul nu poate cere atât executarea în naturã a obligației principale, cât și plata penalitãții, afarã de cazul în care penalitatea a fost stipulatã pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmã caz, creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalitãții, dacã nu renunțã la acest drept sau dacã nu acceptã, fãrã rezerve, executarea obligației.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată doar in parte pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 249 C.proc. civ ( Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă) rezultă că reclamanta care pretinde executarea obligației trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloace de probă admisibile.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârât este dovedită prin contractul de prestări servicii încheiat, cu putere de lege între părțile contractante.
Pârâtul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise.
În aceste condiții, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, întrucât pârâtul nu a dovedit îndeplinirea obligației prevăzută în contract, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtul să plătească suma 412,96 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere instanța găsește acest capăt de cerere întemeiat. Prin contractul de prestări servicii de telefonie mobilă menționat s-a stipulat clauza penală, conform căreia, pentru sumele neplătite la termen clientul (debitorul), va plăti penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume.
Constatând că obligația de plată a penalităților de întârziere în cazul neîndeplinirii obligației de plată a serviciilor a fost prevăzută de părți în contract văzând că reclamanta a calculat penalități de întârziere doar până la concurența debitului principal și prin urmare, a evaluat echitabil prejudiciul pentru neexecutarea obligației de către debitor, instanța va admite cererea privind plata penalităților, urmând să oblige pârâtul la plata sumei de 412,96 lei reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește plata dobânzii legale, instanța reține că, stipularea unei clauze penale înlătură posibilitatea acordării dobânzii legale, întrucât atât penalitățile de întârziere cât și dobânda legală reprezintă daune-interese, echivalentul prejudiciului suferit de către creditor pentru neexecutarea obligației de plată de către debitorul său.
Așadar, faptul că părțile au convenit prin contract, cuantumul despăgubirilor datorate de debitor în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către acesta, înlătură posibilitatea creditoarei de a se prevala și de dispozițiile O.G. 13/2011 privind dobânda legală, aceste dispoziții fiind incidente în situația în care părțile nu ar fi înserat în contract o clauză penală. Prin urmare, instanța urmează să respingă cererea privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea privind acordarea taxei de reziliere.
Prin contractul de prestări servicii de telefonie mobilă menționat, părțile au stipulat la punctul 1.16, ,,rezilierea contractului" clauza penală, conform căreia pentru rezilierea intervenită înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul (debitorul) plătește o despăgubire egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Același articol, pct. (i), stabilește că rezilierea contractului intervine în condițiile art. 1.9 alin. 6 ( neplata facturii) .
Contractul de prestări servicii de telefonie nr._/27.10.2011 a fost încheiat între părți la data de 27.10.2011, pentru o perioadă de 24 luni, pârâtul beneficiind de ofertă promoțională de la operator cu privire la achiziționarea unui telefon. Conform facturilor fiscale atașate la dosar, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a abonamentului în lunile imediat următoare, intervenind rezilierea contractului. Întrucât creditoarea a suportat niște costuri și a făcut investiții știind că poate conta pe un contract care se încheie pentru o anumită perioadă, instanța apreciază că pârâtul datorează justa despăgubire, denumită în contract ,,taxa de reziliere" în cuantum de 398,39 lei.
Pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată pe calea specială a procedurii cererii cu valoarea redusă, de către reclamanta . SRL împotriva pârâtului C. M. și îl va obliga pe acesta din urmă să plătească reclamantei suma de 412,96 lei (reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă), suma de 412,96 lei (reprezentând penalități de întârziere) și suma de 398,39 lei (reprezentând taxa de reziliere).
Instanța va respinge cererea privind acordarea dobânzii legale în cuantum de 59,27 lei calculate de reclamantă, ca neîntemeiată.
Față de solicitarea reclamantei, având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, fiind reținută culpa sa civilă și procesuală, în temeiul art. 453 C.proc.civ. instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă, de reclamanta S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. cu sediul în București, ..10A, sector 2, înregistrată la Oficiul Comerțului sub nr. J40/_/2002,CUI_ în contradictoriu cu pârâtul C. M., CNP_ domiciliat în ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume:
- suma de 412,96 lei reprezentând preț al serviciilor prestate si neachitate;
- suma de 412,96 lei reprezentând penalități de întârziere;
- suma de 398,39 lei reprezentând taxa de reziliere.
Respinge cererea privind acordarea dobânzii legale în cuantum de 59,27 lei calculate de reclamantă, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, potrivit art. 1032 C.proc. civ.
Apelul se depune la Judecătoria Iasi.
Prezenta hotărâre este executorie de drept, potrivit art. 1030 alin. 3 C.proc. civ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2015.
Președinte, Grefier,
G.E. P.M.
RED./TEHNORED. G.E.
4 EX./06.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3708/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4069/2015.... → |
|---|
